TEXTUL LECȚIEI: Iacov 1:1-11 VERSETUL DE AUR: Iacov 1:5
„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” – Iacov 1:5
SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm ezitarea ca obstacol în calea primirii înțelepciunii de la Dumnezeu și să explicăm legătura dintre lipsa de înțelepciune și „nehotărâre” și/sau „nestatornicie” (Iacov 1:8).
CONTEXTUL LECȚIEI
Conform tradiției, autorul acestei epistole este Iacov, fratele vitreg al Domnului Isus (Galateni 1:19). Domnul Isus și Iacov au crescut într-o familie numeroasă (Marcu 6:3). Frați Domnului Isus, inclusiv Iacov, nu au crezut în Domnul Isus în timpul vieții Lui (Ioan 7:3-5), însă după coborârea Duhului Sfânt au crezut (Fapte 1:14). Pavel menționează faptul că Iacov l-a văzut pe Cristosul cel înviat (1 Corinteni 15:3-7).
Cronologia nu este foarte clară, dar se pare că în jurul deceniului al patrulea al primului secol, Iacov a devenit conducătorul bisericii din Ierusalim. Rolul lui Iacov nu este precizat cu exactitate, dar Pavel menționează numele lui în asociere cu apostolii cel puțin o dată (Galateni 1:19). Pavel îl descrie, de asemenea, ca fiind unul din „stâlpii” bisericii (2:9); Iacov a fost conducătorul unui grup format din apostoli și bătrâni (prezbiteri) (Fapte 15).
Acest lucru este și mai semnificativ când ne aducem aminte cât de important era Ierusalimul pentru primii creștini, care proveneau în majoritate din poporul Israel. Biserica din Ierusalim era mai mult decât una dintre biserici; era biserica mamă. Ce se întâmpla acolo afecta întreaga biserică (Fapte 15:4, 22-29). Vedem impactul lui Iacov asupra bisericii din primul secol în descrierea Consiliului de la Ierusalim, unde el a avut cuvântul decisiv asupra chestiunii discutate (15:13-21). Acest consiliu a avut loc în anul 51 dC.
Pe baza detaliilor care ne sunt cunoscute, se pare că epistola lui Iacov a fost scrisă în deceniul al cincilea, ceea ce înseamnă că este una din primele cărți din Noul Testament.
Structural, acestei epistole îi lipsesc multe dintre elementele tipice ale scrisorilor antice, pe care le întâlnim în epistolele lui Pavel. Scrisoarea începe cu introducerea obișnuită, care conțin numele autorului, destinatarii și salutările. Lipsesc secțiunile de mulțumire (o caracteristică a epistolelor lui Pavel, Romani 1:8-10), partea principală a scrisorii și încheierea (Romani 16).
Epistola trece de la un subiect la altul, revenind în mod repetat la câteva subiecte proeminente. Printre acestea: încercările (Iacov 1:2-4), înțelepciunea (1:5-8) și bogăția (1:9-11).
Perspectiva asupra vieții creștine este una iudaică. Acest lucru este evident prin faptul că autorul citează sau face referințe la Vechiul Testament de cel puțin zece ori.
STRUCTURA LECȚIEI
- Trecerea prin încercări (Iacov 1:1-4)
- Salutări (v. 1)
- Încercarea credinței (v. 2-4)
- Căutarea înțelepciunii (Iacov 1:5-8)
- Un dar de la Dumnezeu (v. 5)
- Îndoiala nestatornică (v. 6-8)
- Relația cu bogăția (Iacov 1:9-11)
- Starea de jos și starea de sus (v. 9-11)
- Vestejirea (v. 10b-11)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Puteți descrie câteva modalități prin care conducătorii bisericii pot să-și exercite autoritatea dată de Dumnezeu fără a face acest lucru într-un mod dictatorial?
- Cum diferă aceste modalități de exercitare a autorității în contextul bisericii și în contextul familiei?
- Cum putem să ne pregătim pentru încercările credinței noastre, care sunt inevitabile?
- Ce putem face pentru ca aceste încercări să nu fie doar situații pe care le îndurăm ci să devină oportunități de creștere spirituală?
- Ce trebuie să facem când recunoaștem îndoiala în viața noastră?
- Cum putem transmite învățătura lui Iacov unei persoane înstărite în așa fel încât să nu condamnăm bogăția în sine?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Prima parte a epistolei lui Iacov este semnificativă pentru studiul întregii epistole. În această introducere sunt prezentate trei teme, pe care le vom studia în următoarele câteva săptămâni. Aceste teme sunt: realitatea încercărilor, nevoia de înțelepciune și realitatea bunăstării economice.
Încercările cu care ne confruntăm ne aduc în situația de a-i cere lui Dumnezeu înțelepciune. Mai mult decât orice, Iacov accentuează nevoia pe care o avem de a avea înțelepciunea lui Dumnezeu și inabilitatea noastră de a trăi vieți pline de credință fără această înțelepciune.
Textul ne spune clar că această căutare a înțelepciunii nu se poate face cu o inimă împărțită; doar atunci când Îl căutăm de Dumnezeu cu toată inima suntem transformați după voia Lui.
Traducerea și adaptarea: Chris Hoble