Text: Daniel 3:19-23, 26-28
Verset de aur: Daniel 3:28
Contextul lecției:
Refuzul lui Daniel de a se lăsa identificat cu un idol păgân este o conformare la strictețea citată în psalmi: ,,Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele“ (Ps. 16:4).
De fapt există un motiv foarte întemeiat pentru care factorul supranatural este atît de proeminent în această carte, în vremea aceea Israelul se afla în captivitate. Ierusalimul se găsea în ruină. Chiar şi Templul – ultima speranţă a evreilor – fusese ras de pe faţa pămîntului. Într-un fel, Iehova, Dumnezeul evreilor se dovedise mai slab decît dumnezeii Babilonului! Bel-Merodah îl învinsese pe Iehova, sau cel puţin aşa le plăcea să creadă celor din păgînul imperiu. Şi tot aşa erau înclinaţi să creadă şi evreii. Reîntoarcerea şi refacerea păreau imposibile. Nimeni nu credea în spusele lui Ieremia care estimase durata robiei la numai 70 de ani. La urma urmei, de ce s-ar ţine Dumnezeu de această promisiune dacă nu s-a ţinut de promisiunile făcute lui David şi Solomon?!
Lucrările supranaturale relatate de Daniel au fost tocmai nişte răspunsuri date unor astfel de gînduri. Ele au avut caracterul unor semne venite din partea lui Iehova şi adresate lui Israel şi neamurilor deopotrivă.
Prezentarea lecției:
Scopul – Să identificăm situații din ziua de astăzi care necesită o credință îndrăzneață, la fel ca cea a lui Ședrac, Meșac și Abed-Nego.
Mânia regelui (Daniel 3:19-23)
- Schimbarea de atitudine (v. 19a)
- Răspunsul draconic (v. 19b-21)
- Victime colaterale (v. 22, 23)
Lucrarea Dumnezeului atotputernic (Daniel 3:26-28)
- Schimbarea de atitudine (v. 26)
- Verificarea amănunțită (v. 27)
- Recunoașterea lucrării lui Dumnezeu (v. 28)
Aplicație practică
- Scriitorul cărții Evrei vorbește despre cei care „au stins puterea focului” (Evrei 11:34), o referire la Ședrac, Meșac și Abed-Nego. Scriptura ne asigură că Dumnezeu este întotdeauna alături de copiii Săi și nu îi lasă singuri niciodată. Indiferent de „flăcările” de care sunt înconjurați, într-o lume căzută și păcătoasă, ei sunt protejați de prezența Domnului.