Scopul – să înțelegem legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Moise și de asemenea să înțelegem ceea ce a spus Domnul Isus în Marcu 2:27
Text: Exodul 31:12-18
Versete de aur: Exodul 31:13b, 14a
Contextul lecției:
Cea de a şaptea zi, pusă de o parte de Dumnezeu la sfîrşitul Creaţiei (Gen. 2:1-3), dar nesărbătorită pînă în perioada Exodului (Exod 16:23), este şi ea menţionată în lista sărbătorilor evreieşti (Lev. 23:1-3). Ziua comemorează atît odihna Domnului, cît şi scoaterea din robia egipteană (Deut. 5:12-15). Ea este un semn naţional între Iehova şi Israel (Exod 31:17; Ezec. 20:12, 20).
Orice lucrare trebuia evitată între cele două apusuri de soare (Exod. 20:12, 13; Neem. 13:15-22). Era interzisă aprinderea unui foc (Exod 35:3) sau adunarea de vreascuri (Num. 15:32-33). Fiecare trebuia să rămînă acasă (Exod 16:29; Lev. 23:3), iar deplasările trebuiau reduse la minimum (Fapte 1:12).
Legea mozaică, şi prin urmare a sabatului, rămâne totdeauna îmbrăcată cu autoritate divină. Creştinul, deşi recunoaşte faptul acesta, nu-i mai este obligat. In adevăr, el este scăpat de blestemul legii acesteia care era mai presus de puterea lui, pentru că el a murit împreună cu Hristos, pentru care trebuie să trăiască de acum înainte prin puterea Duhului Sfânt.
Viaţa aceasta de înviere împlineşte în mod spontan partea morală a legii în armonie cu conştiinţa naturală. Şi dimpotrivă, ea nu are nimic a face cu partea de relaţii a legii, care privea pe poporul Israel. Sabatul, semn al legământului şi al părtăşiei DOMNULUI cu poporul Său pământesc, fără a fi în legătură cu conştiinţa, aparţine numai acestei a doua părţi a legii. Creştinul este deci liber faţă de ea.
Prezentarea lecției:
Sabatul este sfânt (Exodul 31:12-15)
- Un semn special (v. 12-14a)
- O pedeapsă severă (v. 14b, 15)
Un legământ fără sfârșit (Ex.31:16-17)
- În toate generațiile (v.16)
- Imitându-l pe Dumnezeu (v.17)
Tablele mărturiei (Exodul 31:18)
Aplicații practice
- Noi nu mai respectăm legea Sabatului pentru că Noul Legământ are la bază învierea din morți a Domnului Isus în prima zi a săptămânii, care a devenit ziua noastră de sărbătoare.
- Noi însă respectăm încă principiul Sabatului (odihna), pentru că este un principiu dumnezeiesc, creat pentru noi.