Textul lecției:
Psalmul 33
1 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul!
Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă.
2 Lăudaţi pe Domnul cu harpa,
lăudaţi-L cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-I o cântare nouă!
Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
4 Căci Cuvântul Domnului este adevărat
şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
5 El iubeşte dreptatea şi neprihănirea;
bunătatea Domnului umple pământul.
6 Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului
şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii lui.
7 El îngrămădeşte apele mării într-un morman
şi pune adâncurile în cămări.
8 Tot pământul să se teamă de Domnul!
Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
9 Căci el zice, şi se face;
porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă.
Versetul de aur:
Ps. 33:6
,,Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului
şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii lui.“
Introducere:
Primele fragmente de traducere a Bibliei în limba română au fost din cartea psalmilor. Nicolae Iorga spunea că: „Neamul românesc s-a născut în tinda Bisericii”. „Psaltirea” a fost abecedarul pe care neamul nostru a învăţat să citească. De ce s-a început traducerea Bibliei în limba română cu psalmii? Răspunsul nu este greu de dat. Cartea aceasta este cea mai mare din Biblie şi cea mai universal citită şi studiată. Ea cuprinde cel mai larg evantai de trăiri sentimentale posibile.
Luaţi Biblia în mână şi deschideţi-o la mijloc. Veţi da negreşit de cartea Psalmilor. Este normal să fie aşa deoarece psalmii sunt inima Bibliei. Aici sunt adunate toate trăirile sufleteşti ale copiilor lui Dumnezeu de-a lungul secolelor. John Calvin a spus că ,,psalmii sunt oglinda în care ne privim fiecare pe noi înșine“ iar un alt comentator a spus: ,,Pe fiecare psalm este scris numele și adresa mea de acasă“. Cartea aceasta de cântări a poporului Israel este cea mai umană parte a Vechiului Testament și fiecare cititor se poate identifica imediat cu conținutul ei.
Ce înseamnă ,,psalmi“ ? Numele evreiesc este „Tehilim” – „laudele”. Numele din limba română vine de la traducerea în limba greacă. „Psalmoi” s-ar putea traduce prin „cântări acompaniate cu instrument muzical”.
Nici una dintre cărţile Bibliei nu are mai mulţi autori decât cartea Psalmilor. Este cea mai lungă dintre toate cărțile Bibliei și au trebuit să treacă 1000 de ani ca să fie scrisă. În general se spune că psalmii îi aparţin lui David (care a trăit aproximativ cu o mie de ani înainte de Christos. David a scris mulți psalmi şi tot el dă nota generală a cărţii. Dar asta nu înseamnă că n-au existat şi alţi autori ai psalmilor. Dacă este adevărat că David a scris 73 din numărul total de 150, atunci tot atât de adevărat este că Asaf, conducătorul cântăreţilor lui David, a scris 12, Solomon a scris 2, Moise a scris 1 (Ps.90), iar alţi 10 sunt producţia fiilor lui Core (Num. 26:9-11). Nu vă pierdeţi prea multă vreme însă cu identificarea autorilor. Citiţi psalmii ca pe un dar pe care vi-l face Dumnezeu însuşi. Căutaţi să intraţi în atmosfera lor, căutaţi să le simţiţi trepidaţia adâncă şi identificaţi-i pe aceia care vă vor prinde bine la vreme de nevoie.
Psalmii acopere o perioadă care debutează cu viaţa lui Moise şi se întinde până după revenirea din robia babiloniană, pe vremea lui Ezra şi Neemia. Majoritatea psalmilor însă sunt produşi de David în timpul vieţii lui de umblare cu Domnul. Omul acesta care a fost cioban la oi, cântăreţ vestit în Israel, trubadur la curtea împăratului, ginere al împăratului, apoi fugar hăituit şi aflat mereu în primejdie până când Dumnezeu l-a aşezat chiar pe el însuşi pe tronul Israelului, a străbătut atâtea suişuri şi coborâşuri ale spiritului încît a devenit instrumentul la care a cântat însuşi Dumnezeu. Psalmii lui David sunt de fapt cântări divine inspirate din cer pentru a înfrumuseţa viaţa plină de necazuri a pământului. Din acest punct de vedere, psalmii sunt atemporali, ei vin la noi din rezonanţele timpului, ne învăluie cuceritor şi vor rămâne cu noi veşnic.
Explicarea lecției:
Cuvântul Domnului în închinare (1–5). Să nu cumva să încercăm să despărțim închinarea noastră de temelia Cuvântului, căci trebuie să ne închinăm ,,în adevăr“ (Ioan 4:24). Cu cât vom cunoaște mai bine Scriptura, cu atât vom ști să ne închinăm mai bine (Col. 3:16ff.).
Cuvântul Domnului în creație (6–9). Dumnezeu a creat lumea prin cuvântul Său (Gen. 1; Ioan 1:1–3), și o ține în ființă tot prin Cuvânt (Evrei 1:3; Ps. 147:15–18). Ce extraordinar de puternic este Cuvântul Domnului!
Cuvântul Domnului în istorie (10–17). Neamurile se pot alia ca să se răscoale împotriva lui Dumnezeu, dar Cuvântul Lui va birui (Fapte 4: 25-28) Ps. 2). Puterea militară nu este de nici un folos. Dumnezeu are un plan pentru Neamuri și acela se va împlini (Acts 17:24–28).
Cuvântul Domnului în viața ta (18–22). La Cuvântul Domnului au fost create cerurile și pământul. Cel ce ține în ființă universul are grijă și de ființa ta. Când te încrezi în Dumnezeu și faci voia Lui, tot universul te susține. Când părăsești Cuvântul Domnului, tot universul ți se împotrivește (Iona 1). Să nu te temi niciodată de voia lui Dumnezeu pentru că ea vine spre tine direct din nima lui Dumnezeu.
(Wiersbe, Warren W.. With the Word: The Chapter-by-Chapter Bible Handbook. Thomas Nelson.)
Interpretarea lecției:
Scopul – Să înțelegem închinarea ca o funcție a creației lui Dumnezeu.
Închinarea celor neprihăniți (v. 1-5)
- Folosește toate mijloacele (v.1-3)
- Recunoaște atributele lui Dumnezeu (v. 4, 5)
Laudă pentru lucrările Sale (v. 6-7)
- Cerurile și oștirea lor (v. 6)
- Apele mării (v. 7)
Datoria creației (v. 8-9)
- Cine? (v. 8)
- De ce? (v. 9)
Aplicarea lecției:
- Este închinarea numai o experiență de duminică ?
- Trebuie să-l lăudăm pe Dumnezeu tot timpul ?
- Care sunt motivele tale ca să-l lauzi pe Domnul?