Școala duminicală, 1 noiembrie, 2015
Minciuni de Paști
Matei 27.62-28.15
Versetul de aur: Matei 28.13-15
În această meditație vreau să vă vorbesc despre „Minciuni de Paști.” Așa ceva se întâmplă în textul pe care l-am citit. Indiferent de ce face Dumnezeu, indiferent pe cine trimite Dumnezeu sunt oameni care niciodată, sub nici o formă, nu vor accepta, nu vor fi de acord, că Dumnezeu poate să-L trimită pe Fiul Său din cer, poate să-l învie din morți. Oamenii aceia nu sunt oamenii la care te aștepți tu. Știu eu pe cineva care e rău, e tâlhar, e ucigaș, trăiește o viață de desfrâu, e un om stricat; nu aceia vor fi asemenea oameni. Aceia primesc primii, să știi! Aceia își deschid inima, se prăbușesc la picioarele Mântuitorului și de acolo nu-i clintește nimeni. Sunt alții aceia care nu primesc. Aceia care conduc, aceia care mânuiesc Cuvântul, aceia care ar fi trrebuit să fie călăuză pentru orbi, și învățători ai celor neștiutori, aceia nu primesc.
După o așa lectură ți se sfâșie sufletul. Dumnezeu face cea mai mare minune, cea mai mare lucrare de după creație, învinge moartea, și cei cu Scripturile în mâini se țin de minciuni. Din lectura aceasta noi trebuie să urmăm nu pe conducători, nu pe bătrânii poporului, nu pe preoți, nu pe farisei, ci pe Isus, pe Cel înviat din morți. Când oamenii se țin de minciuni și de zvonuri este așa de greu pentru omul de rând să mai audă ceva. Când se aruncă petarde fumigene și când este bruiaj nu mai știi pe unde să o apuci. Așa ceva are loc în textul citit.
Ironia este amară în acest cuvânt. Tot ce uneltesc marii preoți urmează ulterior să consolideze adevărul lucrării lui Dumnezeu. De aceea, prima observație din această meditație, este că minciuna are picioare foarte scurte, nu ajunge departe, întotdeauna pierde. Uneltirea întotdeauna este dată pe față, nu uita niciodată cuvintele pe care le spune Mântuitorul. „Ce șoptesc oamenii în casele lor, într-o zi se va spune de pe acoperișuri.” Nu uita că în lumea lui Dumnezeu adevărul întotdeauna iese la iveală. când ați fost copii ați citit povestirea aceea cu Ionică mincinosul, tatăl îl trimite în pod să vânture grâul, și Ionică se urcă în pod și stă la gura podului un ceas, două, apoi o zi, două și tatăl îl întreabă cum merge treaba. Și el răspunde bine. Așa azi, așa mâine și la sfârșitul săptămânii îl întreabă ai terminat treaba? Și el răspunde tată, totul e gata. Tatăl se uită lung la el și spune hai că vin să văd. E greu să verifici dacă ai vânturat grâul, nu e ca și cu niște cutii pe care le-ai pus dintr-un loc în altul, dar tatăl lui Ionică pusese o pereche de pantofi undeva în grâu, iar dacă fiul lui ar fi făcut ceea ce i-a spus să facă i-ar fi găsit. Tatăl l-a luat și l-a dus direct acolo unde au fost pantofii, și așa îl dovedește mincinos. Fraților, așa va fi cu noi, pentru că noi unii, față de alții, putem face o mie de lucruri, avem o imaginație fără margini, dar nu ajungem cu ele nici până la ușă. Aceasta pățesc marii preoți aici. Ce tupeu, ce vicleșug, să se folosescă de Pilat; dar Pilat era mai uns ca ei, și a spus, aveți voi strajă. Știți de ce au mers la el? Dacă cumva iese rău, să cadă Pilat. Dar Pilat nu cade în cursa lor, el spune aveți o strajă, descurcați-vă!
Aceasta este învățătura pe care vreau să o luăm: când cineva vine la tine să te atragă în vicleșugul lui nu-i da voie. Oricât ar părea de spectaculos ceea ce plănuiește, cât de bine ar fi dacă reușește viclenia, nu te lăsa prins în cursa nimănui. Oamenii reușesc lucruri ca și acestea în felul următor: îl descriu pe cel în cauză în cel mai rău mod cu putință. Să fii preot, să fii conducător, să fii fariseu, să fii omul lui Dumnezeu și să vorbești despre Fiul lui Dumnezeu așa cum vorbesc cei din acest text: Ne-am adus aminte că înșelătorul acela a zis așa. Cum poți ajunge să vorbești despre un om al lui Dumnezeu fiind, trimis de Dumnezeu, profet al lui Dumnezeu spunând, înșelătorul acela? Cum ajungi așa de orb, cum ajungi așa de rău? Să știți că drumul nu este greu. Relațiile dintre noi întotdeauna sunt în stadii, suntem mai aproape unii de alții sau suntem mai departe unii de alții. În măsura în care eu accept sau primesc ceea ce spui tu atunci noi ne apropiem tot mai mult, în măsura în care tu nu ești de acord cu ceea ce spun eu, noi ne îndepărtăm. Și de la suspiciune, ajungi la respingere, și poți să ajungi chiar la batjocură. Așa erau conducătorii față de Isus, la stadiul batjocurii. Cum vorbești tu despre Isus? În ce stadiu al relației tale ești tu cu El? E un străin, e un apropiat, e un înșelător, sau este Cel care trebuie să fie Domnul și Mântuitorul tău? Toate depind de felul în care te raportezi la ceea ce spune El și la ceea ce face El.
Dacă te asemeni cu cei de aici orbirea poate să meargă atât de departe încât nici după ce l-ai văzut mort pe cruce tu să nu-i dai pace. Așa spun ei, pe când trăia El a spus aceasta. Ideile lor nu fac altceva decât, ulterior, să întărească adevărul că Isus a înviat din morți. Puneți strajă la mormânt, sigilați piatra! Știți la ce ajută măsurile acestea? Sigur, să nu vină ucenicii, nici femeile, nimeni în mormânt. Nu se poate intra, e sigilat! De aceea, în momentul în care are loc învierea, gărzile, sigiliul, toate acestea, pe care uneltitorii le-au adus în ecuație, nu fac altceva decât să confirme adevărul că nu l-au furat, că a înviat din morți. Dar pentru că relațiile sunt așa de stricate, realitățile sunt distorsionate. Nu mai vezi drept, nu mai vezi limpede, nu mai gândești corect.
Fraților, noi nu vom putea primi de la Isus niciodată nimic dacă prejudecățile noastre sunt rele. Oamenii aceștia l-au dat la moarte, oamenii aceștia au întărâtat mulțimile să strige: răstignește-l! Au reușit aceste lucruri. A existat vreo mustrare de conștiință? Zero, nimic. Nu l-au iertat nici după moarte. Nu s-au împăcat în sufletul lor că El chiar ar fi putut să aibă dreptate. De aceea au luat ei măsurile acestea.
Cuvântul pe care l-am citit arată împlinirea a ceea ce a spus Cristos că va avea loc. Un cutremur de pământ, îngeri care se coboară din cer, străji care tremură de frică. Cristos proslăvit, viu, nemuritor. Ceea ce îi spun marii preoți și conducătorii lui Pilat confirmă îngerul, nu e aici a înviat.
Când oamenii se poartă așa de rău, când uneltesc așa de mult ce ar trebui să facem noi? Ce face Isus în toată situația aceasta? Te-ai aștepta după ce a înviat din morți să se ducă la marele preot ca să-i spună câteva, tu știi cine sunt Eu? Știi de unde vin eu? Face Isus lucrul acesta? Nici vorbă. Ce învățăm noi de aici? Noi nu avem nici o șansă să oprim bruiajul, toate pistele acestea false. Isus le spune, duceți-vă în Galilea, acolo Mă veți vedea. Te-ai întrebat vreo dată de ce le spune duceți-vă în Galilea? E foarte simplu. Le spune, duceți-vă acasă, ei sunt din Galilea. Au fost la Ierusalim, la sărbătoare de Paști. Acum mergeți acasă și ne vedem acolo. Cu alte cuvinte, ieși din zona de bruiaj, nu sta acolo unde nu mai știi ce să crezi, unde nu auzi nimic. Acesta a fost mesajul, duceți-vă acasă. Eu merg înaintea voastră. Zvonul a rămas până în ziua de azi, dar adevărul a rămas de asemenea. Aceasta pentru ca oamenii întotdeauna să aibă posibilitatea să aleagă. În ziua de Paști alegi să crezi minciuni sau alegi să crezi adevărul. Indiferent cine sunt oamenii din jur, soldații sau dregătorul pe toți îi poți cumpăra cu bani, marii preoți (știau lucrul acesta), fiecare are prețul lui. Nu contează câți bani trebuie să punem ca să rămână zvonul în picioare; ei au reușit cu Iuda Iscarioteanul când i-au dat treizeci de arginți, la soldați ni se spune că i-au dat bani mulți, iar dacă Pilat vrea să ia măsuri față de niște străji care se spune că au adormit în post, îl vom potoli noi și pe el. Oameni care cred că pot influența pe oricine, oameni care cred că pot cumpăra pe oricine. Așa sunt conducătorii din acest text. Oamenii aceștia sunt oameni care cred că pot defini realitatea, ei pot scrie și rescrie narațiunea dominantă din ziua respectivă.
Când așa ceva se întâmplă Cristos dă porunci precise. Ne vedem în Galilea. Noi știm că aceasta urmează; se întâlnesc cu El, și le dă marea trimitere. Dragii mei, acestea sunt lucrurile pe care le aduce Isus când oamenii răspândesc minciuni de Paști. Cristos nu luptă cu ele, Cristos e viu, se arată ucenicilor Săi, și le dă porunci. El este același și astăzi ca și atunci. Misiunea noastră, datoria noastră este să ascultăm. De aceea, oricât ar fi bruiajul de mare, oricât ar fi minciuna de unsă, este datoria noastră să ascultăm de Isus.