Școala duminicală, 18 octombrie, 2015
Mielul fără cusur – pilda de urmat
1 Petru 1:15-21
Versetul de aur: 1 Petru 1.17
De data aceasta ne uităm la modul cum este prezentată moartea lui Cristos în Prima epistolă a apostolului Petru. Nu am inclus şi 2 Petru, cealaltă scriere a apostolului, pentru că în 2 Petru această temă a morţii lui Cristos nu este dezvoltată aproape deloc. Aşadar, restrângem totul la 1 Petru. Am selectat textul cel mai relevant despre moartea lui Cristos. De fiecare dată, când ne uităm într-una dintre Cărţile Noului Testament în care este dezvoltată această temă, trebuie să o legăm de viaţă. El a murit, a fost răstignit – ce legătură are acest lucru cu mine? Ce are a face cu mine? Cât de relevant este acel eveniment, care stă la temelia creştinătăţii, pentru viaţa fiecărui creştin? Pentru aceasta, este necesar să răspundem mai multor întrebări – în ce împrejurări le-a scris apostolul Petru? unde erau cei care au primit scrisoarea aceasta? cum era viaţa lor? ce se întâmpla cu ei? Avem multe referiri la viaţa lor şi la împrejurările în care se află ei. Referirea cea mai clară o găsim în capitolul 4, unde apostolul Petru spune aşa: „Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Cristos“ (v. 12-13) – aşadar, „încercarea de foc din mijlocul vostru“. In 4:14, apostolul Petru lărgeşte puţin, deschide fereastra mai tare, şi spune aşa: „Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Cristos, ferice de voi!“ Aceleaşi lucruri apar şi în capitolul 3, unde versetul 14 spune aşa: „ dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi!“ Acelaşi lucru apare şi în 2:20: „în adevăr ce fală este să suferiţi cu răbdare şi să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu“, iar 2:12 spune astfel: „Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.“ Acestea sunt indiciile pe care noi le avem din Epistolă cu privire la împrejurările în care se aflau ei: suferinţă, pentru că sunt creştini – aceasta este afirmaţia care adună tot ceea ce ştim despre situaţia lor şi pe care o găsim în 4:16: „Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine.“ Suferi batjocură, pentru că eşti al lui Cristos; sunt puse în spatele tău, asupra vieţii tale, tot felul de batjocuri, de lucruri neadevărate, de lucruri rele.
Într-o situaţie ca aceasta, cum mă ajută moartea Mântuitorului? Ce relevanţă are ea pentru mine? Apostolul Petru dezvoltă lucrul acesta: sunteţi în suferinţă, sunteţi batjocoriţi, vi se face o nedreptate, pentru că sunteţi ai lui Cristos, alţii nu au loc de voi – vreau să vă vedeţi pe voi (aşa începe Epistola) ca pe nişte aleşi. În capitolul 2 spune mai mult despre acest lucru: „Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat să fie al Lui.“
Aceasta este ideea de bază în contextul căreia apostolul Petru Îl aduce pe Cristos şi moartea Lui. În textul citit, din capitolul 1, Îl descrie pe Cristos, atunci când a murit, ca pe un Miel. Sângele Lui este sângele unui Miel fără cusur şi fără prihană. Este un sânge, prin care noi, poporul Lui, am fost răscumpăraţi din viaţa noastră veche. Când spune lucrurile acestea, noi auzim mai mult în ele: despre răscumpărare, despre Miel – şi imediat ne duce gândul, potrivit cu lucrurile pe care le ştim din Scripturi, în Exod, capitolul 12. Acolo, un popor a fost răscumpărat şi a fost scăpat de moarte pentru că sângele unui miel a uns uşiorii uşii, iar când a venit Nimicitorul Domnul nu l‑a lăsat să se atingă de ei. Acestea sunt imaginile din spatele morţii lui Cristos, în 1 Petru. Sunteţi batjocoriţi, suferiţi pentru că sunteţi creştini. Alţii caută să vă facă rău pe nedrept. Nu uitaţi de unde v-a smuls, de unde v-a răscumpărat, de unde v-a adus. Îl chemaţi ca Tată pe Cel care judecă fără părtinire, pe Cel care întotdeauna face dreptate. Voi nu mai sunteţi între cei care batjocoresc, între cei care caută să facă rău, între cei care asupresc. Voi aţi fost răscumpăraţi de acolo. Sângele Mielului a fost un sânge care v-a adus răscumpărarea, izbăvirea, viaţa cea nouă. Acesta este primul lucru pe care-l spune depre moartea lui Cristos.
Al doilea lucru îl găsim în capitolul 2 şi în capitolul 3. Acolo, apostolul Petru spune aşa: „La aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Cristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui“ (2:21). Tot ce spune mai departe, în capitolul 2, este din Isaia 53: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător“. Ce relevanţă are pentru mine, atunci când sufăr ca şi creştin, moartea lui Cristos? Citeşte Isaia 53: El, înaintea mea, a suferit pe nedrept. Când a fost pălmuit, n-a deschis gura. Când a fost batjocorit, n-a răspuns cu batjocuri. Ne vine în minte, foarte uşor, imaginea cu Isus înaintea lui Pilat, sau cu Isus înaintea lui Irod, sau cu Isus înaintea Sinedriului. Gândiţi-vă la judecata lui Cristos, atunci. El este exemplul. Noi suntem chemaţi să călcăm pe urmele Lui. El ne-a spus aceste lucruri atunci când era în viaţă: „În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea“ – Eu am biruit păcatul acestei lumi; n-am lăsat ca gunoaiele ei, atunci, la ziua şi la ceasul încercării, să-Mi inunde viaţa; dacă am fost acoperit de ele, nu le-am lăsat să pătrundă în Mine. Tot apostolul Petru spune, în acelaşi capitol, la versetul 24: „El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn.“ Aceasta este o aluzie la Deuteronom, capitolul 21.
Acestea sunt cele trei texte pe care le foloseşte apostolul Petru când vorbeşte despre moartea Mântuitorului. Mai întâi, Exod 12: „El este Mielul fără cusur“, apoi Isaia 53: „când a fost batjocorit a tăcut“, iar apoi Deuteronom, capitolul 21: „blestemul lui Dumnezeu, păcatele întregii lumi, pe toate le-a purtat şi le-a ispăşit pe lemnul crucii“.
Acesta este Mântuitorul când moare, în Prima Epistolă a lui Petru.
Pentru unii care suferă pentru că au făcut bine, pentru că Îl urmează pe Cristos, pentru că s-au dedicat pentru a trăi o viaţă sfântă, Cristosul descris în aceste trei texte este răspunsul. M-a smuls de acolo, prin sângele Lui, prin viaţa Lui, m-a luat de acolo – şi sunt un copil ascultător, şi-L chem pe Dumnezeu ca Tată. Când alţii mă batjocoresc, fac şi eu ce a făcut Cristos. Isaia 53 este un text foarte cunoscut în toate bisericile, şi acum şi atunci. Potrivit cu Deuteronom 21, nu doar că atunci când a fost acoperit de păcate n-a răspuns cu rău, ci le-a şi ispăşit. A deschis o uşă a iertării şi a izbăvirii, prin lucrarea Lui.
Potrivit cu acest portret al morţii lui Cristos, îndemnurile pentru cei cărora le scrie sunt presărate peste tot în Epistolă. Textul cheie, în jurul căruia se învârt toate, este în 2:24: „pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire“. Această idee este dezvoltată în alte texte: „nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată“ (1:14); „lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire“ (2:1); „prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti“ (2:11); „cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare, să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească“ (3:10). Apogeul tuturor acestora este în 3:15, unde apostolul Petru spune aşa: „sfinţiţi în inimile voastre pe Cristos ca Domn“. El, ca Miel trebuie să domnească în vieţile noastre, ale fiecăruia. El este Cel care ne-a smuls din vechiul nostru mod de viaţă. El este Cel care, pe acele păcate pe care le-a purtat, le-a şi ispăşit şi le-a şi curăţat din viaţa mea. Mă cheamă acum, să-L întronez în viaţa mea – să-L las să domnească pe Cel care, atunci când a fost batjocorit, a tăcut, pe Cel care, atunci când a primit din partea Tatălui Său o slujbă, a dus-o până la capăt, chiar dacă aceasta a înseamnat moarte pe lemn, pe lemnul crucii pentru noi, pentru toţi. Moartea lui Cristos are întotdeauna relevanţă pentru viaţa mea – chiar dacă au trecut 2000 de ani de atunci. Poate treci prin astfel de împrejurări. Poate eşti batjocorit pentru că eşti creştin. Poate alţii spun lucruri rele despre tine, şi nu le-ai făcut – şi le spun pentru a-L ataca pe Cristos, pe Domnul tău.
Ceea ce ne spune Domnul prin apostolul Petru ne este de folos în astfel de împrejurări. Pe Tatăl, pe Cel care judecă fără părtinire, pe El Îl chemăm în ajutorul nostru. El şi-a trimis mai întâi Fiul să ne ajute – un Fiu care trebuie să ajungă să domnească în viaţa noastră.