Școala duminicală – 13 septembrie, 2015
Un semn care va stârni împotrivire
Luca 23:26-49
Versetul de aur: Luca 23.34
Urmează să vorbim despre moartea Mântuitorului nostru, din Evanghelia după Luca. Fiecare dintre cei patru evanghelişti dă o perspectivă unică asupra acestui eveniment. Dacă ne reamintim, perspectiva lui Matei este cea de salvator al poporului Său – încă de la început, când îngerul i-a spus lui Iosif „să-i pui numele Isus, pentrucă El va mântui pe poporul Său de păcatele sale“ (Matei 1:21). Şi toată naraţiunea merge în felul acesta – aşa este descrisă ultima Cină, instituirea Cinei Domnului, apoi răstignirea. Evanghelistul Marcu pune accentul în altă parte: Isus este un Mântuitor puternic, care a venit şi l-a biruit pe cel rău, şi noi Îl cunoaştem pe deplin când moare (sutaşul spune: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“). Evanghelistul Ioan ne ia din altă parte şi, încă de la început, prin Ioan Botezătorul, spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!“ – şi totul merge spre Înălţare, când Fiul omului va fi înălţat de pe pământ, aşa cum a înălţat Moise şarpele în pustie: o perspectivă glorioasă asupra răstignirii.
Cheia la perspectiva pe care o avem în Evanghelia după Luca este chiar la început, în capitolul 2, versetul 34. Când a fost dus la Templu, Simeon L-a luat în braţe şi a spus aşa: „Copilul acesta este spre prăbuşirea şi spre înălţarea multora din Israel, va fi un semn care va stârni împotrivire“. Apoi s-a întors spre mama Lui şi i-a spus: „sufletul tău va fi ca străpuns de sabie“. În felul acesta, Simeon, călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, a spus ce urmează să se întâmple în naraţiune. Avem o moarte faţă de care unii se prăbuşesc şi se pierd, iar alţii sunt înălţaţi, sunt ridicaţi, sunt mântuiţi. De la început, audienţa este împărţită: unii sunt într-o parte, alţii sunt în altă parte. Dar prin toate în Evanghelia după Luca Mântuitorul este descris în special ca Unul nevinovat. Sutaşul, la cruce, spune: Omul acesta a fost un om drept, a fost un om neprihănit. Când este judecat înaintea lui Pilat, înaintea lui Irod, toţi repetă, în mod constant: „ Nu găsesc nici o vină în El“. Este un om neprihănit, este un om curat, drept. Ce spuneţi voi sunt minciuni! Moartea lui Cristos în Evanghelia după Luca este o moarte care pe unii îi prăbuşeşte, îi pierde, iar pe alţii îi înalţă. Este o audienţă împărţită: unii de o parte, alţii de cealaltă.
Mergând în continuare, ajungem în capitolul 4. Isus, pentru prima oară, învaţă în Sinagogă. Acolo începe prima uneltire – după ce spune: „Duhul Domnului este peste Mine“ (vezi Isaia 61), „azi s-au împlinit lucrurile acestea“. Ce s-a întâmplat prin Ilie, prin Elisei, se va întâmpla din nou – adică o lucrare care merge la cei netăiaţi împrejur. Acolo sunt menţionaţi acea văduvă din Sarepta Sidonului şi Naaman, Sirianul. Oamenii de acolo au început să plănuiască să-L omoare şi L-au dus până pe marginea prăpastiei, să-I dea drumul. Dar El a trecut prin mijlocul lor, pentru că încă nu-I sosise ceasul. De la 9:51, Mântuitorul îşi începe hotărât călătoria înspre Ierusalim – şi le spune de la început lucrul acesta: „Fiul omului va fi prins, batjocorit, judecat, răstignit, dar va învia!“ În continuare, le aduce aminte de aceste lucruri pe drum, în capitolul 13, apoi în capitolul 18. În capitolul 19 ajunge la Ierusalim.
Cum se împarte, de ce este împărţită audienţa? În capitolul 4 se menţionează că Satan este la lucru, cu putere. Dar între capitolul 4 şi capitolul 22 Satan este absent din naraţiune. Nu este menţionat în mod direct. Însă în capitolul 22, versetul 3, ni se spune, brusc, dintr-odată, că Satan a intrat în Iuda, cel care urma să-L vândă. Apoi, ni se menţionează câte ceva despre uneltirile conducătorilor evrei, cum să pună la cale prinderea lui Isus. Iar El le spune: „Acum a sosit ceasul şi puterea întunericului, acum puteţi să faceţi cu Mine ceea ce Tatăl a îngăduit.“ Dar nu doar duşmanii Lui au fost ţinte ale atacului diavolului, pentru că, tot în capitolul 22, Mântuitorul le spune ucenicilor: Ascultaţi, Satan a cerut să vă cearnă. Petru, Eu m-am rugat pentru credinţa ta şi, după ce te vei lepăda de Mine de trei ori, te vei întoarce, vei veni înapoi, şi vei fi omul care îi vei încuraja pe fraţii tăi. (Vedem că acest lucru s-a adeverit, mai ales în cartea Faptele apostolilor.)
La moartea lui Cristos, cei care sunt acolo, care vorbesc despre lucrul acela, trebuie să ţină seama că a fost un ceas în care puterea întunericului s-a dezlănţuit. Toţi cei care au fost acolo au fost afectaţi de ea, chiar şi ucenicii. De aceea, pentru unii este spre prăbuşire, pentru alţii este spre înălţare. Când diavolul lucrează cu putere, el câştigă pe unii – şi-i prăbuşeşte. Vrem ca toţi să fim dintre aceia care suntem ridicaţi, înălţaţi, prin evenimentul acesta, prin Cristos, prin moartea Lui. La Schimbarea la faţă (9:39), ni se spune că I s-au arătat Moise şi Ilie (doar evanghelistul Luca notează acest lucru; Matei nu menţionează acest aspect) şi au stat de vorbă între ei cu privire la ce urmează să I se întâmple în Ierusalim, cu privire la exodul (în traducerea Cornilescu spune „sfârşitul“) pe care urmează să-L trăiască. El a venit, a ajuns hotărât până la Ierusalim, pentru ca să câştige eliberarea pentru noi, ieşirea pentru noi, exodul pentru noi, din robia în care suntem. Exemplul cel mai elocvent de robie, de legare a diavolului, este în capitolul 13. Acolo avem întâmplarea cu femeia gârbovă, despre care Mântuitorul spune: Această fiică a lui Avraam a fost ţinută legată de Satana, mulţi ani. Şi El este Cel care o dezleagă, o eliberează. Acelaşi lucru îl face şi cu mine – cu noi, cu toţi. El este Omul mai tare, care vine şi îl leagă pe diavolul. Degeaba am măturat şi am curăţat casa în care acela a fost, dacă n-a venit al doilea Stăpân să locuiască în ea. Dacă este goală, vechiul stăpân poate veni înapoi. Evanghelistul Luca ne învaţă lucrul acesta. Toate au apogeul la răstignire. Acolo este încleştarea supremă. Este momentul în care puterea întunericului se poate desfăşura în voia ei. Tot din Luca ştim despre obiceiul de Paşte cu privire la eliberarea unui condamnat, despre Baraba şi despre Cristos, Cel fără păcat – un făcător de rele şi Unul care nu a făcut rău. Moartea Lui a fost în locul unuia răsculat, în locul unuia vinovat pentru omor. Să gândim adânc la lucrul acesta. Această întâmplare, acest episod din Săptămâna Mare, spune deosebit de mult. Apostolul Pavel va dezvolta cel mai mult lucrurile acestea.