Calatoriile si-au pierdut semnificatia de odinioara. Astazi calatorim cu masina, cu avionul si ne plângem cât e de obositor. Dar pâna nu de mult, calatoriile, erau grele, lungi si periculoase. De multe ori, pentru a testa caracterul cuiva, acea persoana era trimisa într-o calatorie. Pe vremuri nu existau agentii de calatorie sau internetul prin care sa-ti poti aranja calatoria.
Psalmul 120 ne prezinta calatoria unor credinciosi care este cât se poate de reala. Pericolele erau reale. Acesti credinciosi vorbesc despre experientele comune în calatoria lor spre templul de la Ierusalim. Aceste calatorii se faceau de cel putin trei ori pe an: la Paste, Cincizecime, si Sarbatoarea Corturilor. Aceasta era una din modalitatile în care ei îsi exprimau dragostea lor pentru Dumnezeu. Erau calatorii care costau – barbatii îsi lasau familiile acasa, vulnerabile; îsi lasau lucrul prin care îsi asigurau existenta, si în plus erau primejdiile calatoriei. Poate ca uneori se trezeau dimineata undeva în desert si se întrebau ce cauta acolo? Fara mâncare, uneori dormind sub cerul liber, fara protectie, etc. [Read more…]