Școala duminicală, 8 martie 2015
Isus la nunta din Cana Galileii
Ioan 2:1-12
Versetul de aur: Ioan 2.11

Sarcina este grea de data aceasta, pentru că Ioan capitolul 2 este unul dintre textele uzate, tocite. Auzi de Nunta din Cana şi te-ai tras din priză. Un înţelept danez spunea: „Marea tragedie a creştinismului de astăzi este că, deşi Cristos a transformat apa în vin, Biserica a transformat vinul în apă.“ Un mesaj al plinătăţii, al curăţirii, pe care l-a adus Cristos, a fost diluat. Ceea ce a adus Mântuitorul să fie din belşug oamenii au îndoit, oamenii au lungit – oamenii au dat înapoi, s-au dus din nou în locul din care Cristos a vrut să-i smulgă, să-i ia de acolo. [Read more…]

Școala duminicală, 1 martie 2015
Isus şi Natanael
Ioan 1:43-51
Verset de aur: Ioan 1.49

Privind la oamenii care s-au întâlnit cu Isus, avem de învăţat de la Isus cum să vorbim altora despre El. De data aceasta, vom discuta în special despre prejudecăţi, atunci când Îl împărtăşeşti pe Cristos. Ştim că întotdeauna operăm cu prejudecăţi. Când cineva spune despre cineva ceva, tu ştii imediat anumite lucruri despre acea persoană şi îl judeci, îl vezi, te gândeşti la el prin lucrurile pe care le ştii – lucruri care pot fi adevărate sau neadevărate. Prejudecăţile te pot împinge la acţiune sau te pot opri de la a face ceva. Atât cei ce proclamă Cuvântul, care Îl împărtăşesc pe Cristos, au prejudecăţi, cât şi cei care ascultă Cuvântul. [Read more…]

Școala duminicală, 22 februarie, 2015

Păstorii la naşterea lui Isus 

Luca 2: 8-20

Verset de aur: Luca 2.20

Avem de învăţat de la aceşti oameni foarte simpli, de la nişte păstori. Cum s-au purtat ei când au auzit vestea aceasta? Ce hotărâre au luat? Ce s-a întâmplat în viaţa lor?  [Read more…]

Școala duminicală, 15 februarie, 2015

Mântuitorul, Cristos Domnul 

Luca 2:1- 20

Verset de aur: Luca 2.10-11

În încercarea de a vedea cum duci vestea naşterii Mântuitorului unuia din Imperiu – grec, roman, ce-o fi fost Teofil – şi cum duci vestea naşterii Mântuitorului unor evrei, este de folos dacă citim în paralel Luca 2 şi Matei 2. Îîntotdeauna audienţa modelează mesajul. În textul din Luca se menţionează în mod unic, cu ocazia naşterii Lui, că Isus a venit ca şi Salvator. Matei nu vorbeşte niciodată despre Isus în acest fel: „Iată Mântuitorul!“ Nici Ioan nu o face, cu excepţia lui Ioan 4 cu 26, nici Marcu – doar Luca. De asemenea, contextul în care face această afirmaţie este esenţial pentru captarea înţelesului acestei afirmaţii unice, cu ocazia naşterii Lui. Totul se petrece într‑un context bine definit în istorie. Cezar August a dat poruncă pentru ca toţi, din toată lumea, cu precădere din Palestina, toţi oamenii să vină să se înscrie. Cine este Cezar August? Pentru început, în două fraze, trebuie menţionat că primul împărat roman care a primit titlul de Augustus a fost Octavian. Octavian a domnit din 27 î.Cr. până în 14 d.Cr. La început a fost un triumvirat, trei conducători ai Imperiului: Octavian, Antoniu şi Lepidus. A fost bătălie între Octavian şi Antoniu la Actium, unde Antoniu a pierdut şi, împreună cu Cleopatra, împărăteasa Egiptului, s-au sinucis. În 27, ca urmare a unei ascensiuni puternice, Senatul roman dă unui împărat un titlu care până atunci doar zeii îl primeau, şi anume acela de Augustus, care tradus înseamnă „cel preaînalt“. Omul acesta – cel mai puternic la vremea lui, din lumea locuită, cunoscută –este folosit de Dumnezeu pentru a împlini o profeţie, şi anume cea referitoare la când Îşi trimite Fiul în lume.  [Read more…]

Școala duminicală, 8 februarie, 2015

Împăratul de curând născut 

Matei 2:1-12

Verset de aur: Matei 2.2

Vom privi evenimentul naşterii Mântuitorului din perspectiva Evangheliei după Matei. Dacă, de exemplu, Luca relatează despre naşterea Mântuitorului în aşa fel  încât unul dintre Neamuri, un roman, Teofil, să capteze cât mai bine sensul a ceea ce s-a întâmplat, Matei scrie evreilor. El construieşte şi redă naraţiunea în aşa fel încât nişte evrei să-i prindă mai puternic, mai profund, sensul. Luca spune: „Vi s-a născut un Mântuitor: Cristos, Domnul.“ Matei spune: „Unde este Impăratul de curând născut al iudeilor?“  [Read more…]

Școala duminicală, 1 februarie, 2015

Iosif la naşterea lui Isus 

Matei 1:18-25

Verset de aur: Matei 1.20

Înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial, în Bucovina, un evreu se duce la fraţii conducători dintr-o biserică şi spune: „Vă rog să-mi daţi un om pocăit, am nevoie să mă ajute la ceva, dar să fie pocăit.“ I se recomandă pe un frate din biserică – „Uite, te duci la omul acela să-l ajuţi la ceva.“ Şi fratele se duce. Evreul începe de cu seară să-şi încarce toate lucrurile într-o căruţă şi pe fratele nostru îl îmbracă cu o manta jerpelită, dar solidă, şi îi spune: trecem în România la noapte – şi vreau să mă ajuţi. Şi vin, trec graniţa; la graniţă vameşii caută prin căruţă toate bagajele – fratele nostru îmbrăcat bine, ţinea caii de căpăstru. Trec de ruşi, vin la români, aceeaşi procedură, şi ajung cu bine. Când ajung în România, evreul îi mulţumeşte pentru ce-a făcut şi ia mantaua – şi erau cam 50 kg de bani de aur în mantaua pe care fratele, acuma, i-a dat‑o înapoi. Atunci când oamenii vor să facă anumite lucrări, de regulă îşi caută oameni de mare încredere. Aceasta este ideea pe care trebuie să o reţinem din întâmplarea de mai sus. Şi Dumnezeu face la fel. Atunci când Dumnezeu începe o lucrare, El are mare grijă ca numele acelei lucrări să rămână curat. Aceasta este ideea din spatele textului prezentat.  [Read more…]

Școala duminicală, 25 ianuarie 2015

Golirea de sine

Filipeni 2:1-11

Verset de aur: Filipeni 2.6

 

Cum S-a gândit la Sine Cel care S-a născut? Cum S-a gândit El, când a venit între noi? Ce mentalitate a avut, de S-a coborât de acolo şi a ajuns la noi? Ce anume L-a determinat să Se coboare printre noi? Ce a însemnat pentru El acest lucru?

Întotdeauna pentru Biserică este dificil să facă relevant pentru cei din ziua de astăzi acel eveniment de demult. Întrebarea pe care ţi-o poate pune cineva imediat este: Ce-are a face asta cu mine? S-a născut. Poate fi o ocazie să ne strângem familia acasă, să mâncăm, dacă avem, să ne aflăm bine cât mai multe zile, iar apoi fiecare mergem din nou la ale noastre, pe unde locuim. Singurul înţeles, singura semnificaţie a acestui eveniment devine o reuniune de familie: mă văd cu cei dragi. [Read more…]

Școala duminicală, 18 ianuarie 2015

La împlinirea vremii

Galateni 4:1-7

Verset de aur: Galateni 4.4-5

 

Este ziua când ni S-a născut Mântuitorul! Este o zi pe care Dumnezeu a pregătit-o şi a vegheat la împlinirea ei. Este o zi pentru în care a creat contextul cel mai bun, cel mai potrivit, astfel încât ceea ce trimite prin Fiul Său să ajungă în condiţii cât mai bune şi într-un timp cât mai scurt la cât mai mulţi. Orice lucru mare, orice realizare mare, orice biruinţă mare se face după multă chibzuinţă, după planificare cu atenţie, după ce aşezi lucruri lângă lucruri, oameni lângă oameni, idei lângă idei – astfel încât ceva să se întâmple.

S-ar putea să fim induşi în eroare atunci când citim în Evanghelia după Luca: a venit porunca „toţi să se înscrie!“ – şi s-au dus la Betleem. Iar când au ajuns acolo nu mai era loc pentru ei. Se caută o salvare a situaţiei: să stăm undeva, unde să stăm? La locurile de poposire nu mai era loc. Au ajuns într-un loc în care se odihneau animale. S-a născut pe fân, în iesle. Ai zice: Ce planificare-i asta? Unde-i chibzuinţa, unde-i înţelepciunea? Dacă Acela care a venit este aşa cum a spus îngerul la Buna Vestire – „Fiul Celui Prea Înalt“ –, atunci ne-am aştepta la altceva. Magii s-au gândit la lucruri similare: Se naşte Împăratul iudeilor, n-avem multe alternative unde L-am putea găsi, decât la Curtea împărătească. Sau într-un loc deosebit, frumos. Dar lucrurile n-au stat aşa. [Read more…]

Școala duminicală, 11 ianuarie 2015

Întruparea Cuvântului

Ioan 1.14-18

Verset de aur: Ioan 1.14

 

Bucurie din abundenţă în această zi – toţi cu acelaşi gând: a venit Cineva la noi, S-a coborât Cineva la noi, S‑a apropiat Cineva de noi. N-a mai fost niciodată pe aici. A venit cu lucruri unice. Oamenii n-au mai văzut aşa ceva. Despre lucrurile pe care le-a adus El urmează să discutăm în continuare – despre lucrurile pe care oamenii le-au văzut în El şi, nu în ultimul rând, despre lucrurile pe care noi le-am primit de la El. Pentru că poate fi Sărbătoarea aceasta cât de deosebită, cât de măreaţă, cât de strălucită – dacă nu primim fiecare câte ceva, nu e întreagă. Sărbătoarea Crăciunului are şi această dimensiune: primeşti ceva. S-a născut, a venit, a adus, am văzut. Şi pentru noi? Şi pentru noi. Versetul 14 adună tot ceea ce era înainte despre Cuvânt – şi totul se focalizează într-un singur loc: tot ce avem mai înainte despre Cuvânt, despre Lumină, acum este adunat, împachetat şi ni se spune: „Cuvântul S-a făcut trup.“ Eşti oarecum invidios, când citeşti până pe la versetul 13 – lucruri extraordinare, mari, din veşnicie, slăvite, şi te întrebi: eu cum aş putea să le văd, să ajung la ele, chiar să le şi am? Ioan ne spune: tot de acolo a venit la noi Cel care era de la început, Cel care era împreună cu Dumnezeu, Cel care era Dumnezeu: S-a făcut trup. Spune chiar mai mult: nu doar că a venit, dar a şi locuit printre noi. De aici, totul devine foarte accesibil, plăcut. Poţi să ajungi acolo, te poţi transpune acolo, poţi trăi acolo. Lucrurile pe care martorii oculari, apostolii, cei din veacul I, din Palestina, din Galileea, din Iudeea, din Ierusalim le-au văzut le vom discuta în continuare, le vom aduce înaintea noastră, să le vedem şi noi – lucurile pe care ei le-au primit prin credinţă să le primim şi noi. [Read more…]

Școala duminicală, 4 ianuarie 2015

Coborârea luminii

Ioan 1.9-13

Verset de aur: Ioan 1.12

 

Ni se pot induce multe feluri în care să ne gândim la coborârea Fiului lui Dumnezeu, la naşterea Mântuitorului între noi. Putem fi influenţaţi să facem multe lucruri cu ocazia sărbătoririi acestui eveniment – şi, aproape în mod inconştient, involuntar, suntem prinşi în lucrurile acestea. Dacă luaţi la socoteală timpul şi alocarea lui cu ocazia acestor sărbători, veţi vedea cât de mult îl consumaţi în lucruri pe care, dacă le gândiţi şi le judecaţi la rece, n-ar trebui să le faceţi.

S-a coborât adevărata Lumină în lume. N-a venit ca un musafir, ca un călător – ne dă bună ziua şi merge mai departe. Nu. A venit să ne pretindă. Şi, din cele pe care le-am citit, întrebarea este directă: Mă primeşti sau nu mă primeşti? Aceasta ar trebui să fie frământarea cu ocazia acestei sărbători. S-a coborât, a venit! Să mă gândesc la El ca la adevărata Lumină, care a venit în lume. [Read more…]