SCOPUL LECȚIEI: să aflăm identitatea robului suferind, să facem legătura dintre suferința sa și conceptul de ispășire prin substituție și să formulăm o rugăciune în care să ne exprimăm recunoștința pentru tot ceea ce a făcut robul prin suferința sa.
TEXTUL LECȚIEI: Isaia 53:1-7
VERSETUL DE AUR: „Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.” (Isaia 53:6)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Când trecem de la capitolul 39 la capitolul 40 în cartea Isaia, intrăm în „cartea mângâierii,” așa cum i se spune deseori. Capitolele din această secțiune conțin unele dintre cele mai importante profeții despre Domnul nostru Isus Cristos și despre impactul vieții și lucrării Sale. Această parte începe cu un cuvânt de „mângâiere” pentru poporul lui Dumnezeu și oferă Ierusalimului asigurarea că „nelegiuirea lui este ispășită” și că „a primit din mâna Domnului de două ori cât pentru toate păcatele lui” (Isaia 40:1–2). Aceasta descrie, cel mai probabil, sfârșitul robiei poporului în Babilon, prezisă în Isaia 39.
Totuși, mai exista o altă robie, mai profundă și mai apăsătoare, care îi afecta pe oamenii lui Dumnezeu: robia păcatului. Această robie a fost cauza principală a durerii exilului trăit atât de împărăția de nord, Israel (dusă în Asiria în 722 î.Cr.), cât și de împărăția de sud, Iuda (dusă în Babilon în 586 î.Cr.).
Soluția pentru această robie spirituală este descrisă de Isaia în termenii unui „rob” ridicat de Domnul pentru a aduce eliberarea necesară. Aceasta este evidențiată în ceea ce este adesea numit „pasajele robului” sau „cântările robului” din Isaia, deoarece sunt scrise în stilul poeziei ebraice. Patru pasaje din Isaia sunt în mod obișnuit incluse în această categorie: 42:1–9; 49:1–7; 50:4–9; și 52:13–53:12. În unele cazuri, lungimea unui pasaj poate varia în funcție de comentatorii biblici. Unii includ și Isaia 61:1–4 în rândul acestor texte. Deși acest pasaj nu folosește cuvântul „rob”, el a fost citit astfel de Domnul Isus în Luca 4:16–21, El declarând că lucrul acesta se împlinește în propria Sa persoană.
Isaia 53:1–7 (textul de astăzi) face parte din cel mai pătrunzător dintre pasajele robului menționate mai sus. Acest pasaj, Isaia 52:13–53:12, este citat de șapte ori în Noul Testament (Matei 8:17; Luca 22:37; Ioan 12:38; Faptele Apostolilor 8:32–33; Romani 10:16; 15:21; 1 Petru 2:22) și este menționat în mod indirect în peste douăzeci de alte locuri.
Unii comentatori biblici afirmă că Isaia folosește ceea numim „timpul trecut profetic”. Asta înseamnă că, deși Isaia privea cu secole înainte, profețind despre evenimentele legate de Isus, el a vorbit ca și cum acestea s-ar fi întâmplat deja. Această formulare are rolul de a sublinia certitudinea împlinirii profeției.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Apariția robului (Isaia 53:1-3)
- Vestit și dezvăluit (v. 1)
- Smerit și neimpresionant (v. 2)
- Disprețuit și părăsit (v. 3)
- Suferința robului (Isaia 53:4-7)
- Lovit de Dumnezeu (v. 4)
- Pedepsit în locul nostru (v. 5-6)
- A ales tăcerea (v. 7)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Care sunt cele mai întâlnite piedici care nu-i lasă pe oameni să creadă și să accepte mesajul lui Cristos? Cum îi poți ajuta pe oameni să înfrunte aceste piedici, având încredere că Duhul Sfânt are puterea de a le despietri inima?
- Care sunt câteva moduri în care nu Îl prețuim pe Cristos așa cum ar trebui?
- Care sunt suferințele și durerile pe care trebuie să le punem în mâna lui Cristos chiar astăzi?
- În ce feluri poți purta durerile altor credincioși, astfel încât să-i iubești pe ceilalți așa cum ne-a iubit Cristos? (Ioan 13:34)
APLICAȚII PRACTICE:
Atunci când luăm în considerare slujirea lui Isaia față de regele Ezechia (așa cum am văzut în lecția 1) și o comparăm cu conținutul din Isaia 53, putem observa natura dublă a lucrării profetului. Prima poate fi numită proclamare, prin care profetul vestea mesajul lui Dumnezeu celor din jurul său. A doua poate fi numită profeție despre viitor, în care profetul privea înainte în timp pentru a declara planul lui Dumnezeu cu privire la viitor. Acest plan, care includea lucrarea Robului suferind, avea să influențeze nu doar publicul original, ci întreaga lume. În ambele roluri, profetul lui Dumnezeu era „mânat de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21).
Este deosebit de instructiv să ne reamintim acum de un pasaj din Noul Testament, anume Ioan 12:41. În acel verset, apostolul Ioan îl descrie pe Isaia ca fiind cel care „a văzut slava Lui și a vorbit despre El.” În lecția anterioară, accentul a fost pus pe slava pe care Isaia a văzut-o în viziunea sa cu Domnul „șezând pe un scaun de domnie foarte înalt” în templul ceresc (Isaia 6:1). În Isaia 53, însă, Isaia a prevăzut slava Domnului Isus într-un mod cu totul diferit. A fost slava văzută atunci când Domnul Isus a fost înălțat pe cruce (Ioan 12:32–33).
Aceasta este slava dragostei și sfințeniei lui Dumnezeu (Romani 3:21–26), demonstrată printr-un act care, în ochii oamenilor din vremea Domnului Isus, părea vrednic de dispreț și dezgust. A fost, după cum spunea apostolul Pavel, unul dintre „lucrurile nebune ale lumii” prin care Dumnezeu a ales „să facă de rușine” pe cei înțelepți și puternici (1 Corinteni 1:27).
Unii comentatori au sugerat că crucea descoperă slava lui Dumnezeu în cele mai joase lucruri. Aceasta este slava lui Isus pe care Isaia a văzut-o în pasajul de astăzi. Iar ca rezultat al suferinței, morții și învierii Robului, Îl adorăm acum în înălțimi (Efeseni 1:18–23).