PAȘTELE LUI EZECHIA
SCOPUL LECȚIEI: să identificăm calitățile de lider ale lui Ezechia, să găsim asemănările și deosebirile dintre sărbătoarea de Paște a lui Ezechia și cea a lui Iosia din 2 Cronici 35 și să discutăm despre trăsăturile unui lider pe care creștinul contemporan ar trebui să și le dorească.
TEXTUL LECȚIEI: 2 Cronici 30:1-9, 26-27
VERSETUL DE AUR: „A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim așa ceva.” (2 Cronici 30:26)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Divizarea monarhiei unite a lui Israel în cele două împărății — Israel și Iuda — a avut loc în anul 931 î.Hr., în timpul domniei fiului lui Solomon, Roboam. În loc de o coexistență pașnică, cele două regate au fost ostile unul față de celălalt (1 Împărați 15:16, 32; 2 Cronici 13:1–20).
Aproape 200 de ani mai târziu, Ahaz a urcat pe tronul lui Iuda (a domnit între 735–715 î.Hr.). Domnia lui a fost marcată de răutate și necredincioșie (2 Cronici 28:1–4). Cu câțiva ani înainte ca Ahaz să înceapă să domnească, forțele asiriene conduse de Tiglat-Pileser al III-lea (a domnit între 745–727 î.Hr.) începuseră să exercite presiune asupra împărăției de nord, Israel. Presiunea a fost temporar ușurată prin plata unui tribut (2 Împărați 15:19–20). În acest proces, regele asirian cunoscut și sub numele de „Pul,” a deportat membri din semințiile lui Ruben, Gad și Manase (1 Cronici 5:6, 26).
Presiunea a revenit după ce regele Ahaz al lui Iuda i-a oferit un tribut lui Tiglat-Pileser în schimbul ajutorului militar împotriva Siriei și a împărăției de nord, Israel (2 Împărați 16:7–9; 2 Cronici 28:16–21). În cele din urmă, situația a dus la două rezultate majore: (1) exilul celor zece seminții din nord, în anul 722 î.Hr. (2 Împărați 17:5–6) și (2) izbăvirea providențială (dar temporară) a cetății Ierusalim în anul 701 î.Hr., în timpul domniei lui Ezechia (2 Împărați 18:17–19:36; Isaia 37).
Când fiul lui Ahaz, Ezechia, a urcat pe tron (a domnit aproximativ între 715–685 î.Hr.), templul se afla într-o stare de degradare fizică și de întinare spirituală. Drept urmare, Ezechia a inițiat un proiect de restaurare pentru a curăți templul, astfel încât poporul să poată aduce din nou închinare credincioasă Domnului (2 Cronici 29:3). După ce proiectul a fost finalizat în doar 16 zile (29:17), regele a organizat o ceremonie de resfințire, care a inclus o închinare așezată în rânduială (29:20–36).
STRUCTURA LECȚIEI:
- Reluarea Paștelui (2 Cronici 30:1-5)
- Israel și Iuda (v. 1)
- Problema și rezolvarea (v. 2-3)
- Încuviințare și vestire (v. 4-5)
- Reîntoarcerea la Dumnezeu (2 Cronici 30:6-9)
- Ce să facem (v. 6)
- Ce să nu facem (v. 7-8)
- De ce să facem lucrurile acestea (v. 9)
- Urmările sărbătorii (2 Cronici 30:26-27)
- Poporul bucuros (v. 26)
- Poporul binecuvântat (v. 27)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum pot credincioșii sărbători lucrarea lui Dumnezeu de eliberare și mântuire?
- Cum să trăim astfel încât generațiile viitoare să ne poată vedea ca un exemplu de credincioșie și ascultare față de Dumnezeu?
- Cum Îl vei adora pe Dumnezeu cu „mare bucurie” în săptămâna care urmează?
- Ce comportamente sau ideologii te împiedică să trăiești o viață de pocăință și unitate?
APLICAȚII PRACTICE:
Creștinii nu sunt imuni la dezbinare. Din păcate, o simplă privire asupra rețelelor de socializare — ca să nu mai vorbim de secole întregi de istorie — scoate la iveală ostilități și conflicte între credincioși. Totuși, în fața acestor atitudini, ne putem uita la exemplul lui Ezechia. Conducerea lui, în mijlocul păcatului și al altor disfuncționalități, poate fi un model pentru noi, cei din secolul douăzeci și unu.
În primul rând, trebuie întotdeauna să ne întoarcem la Domnul și să ne pocăim; acest lucru presupune să recunoaștem că cel mai important lucru este să fim cu El. În al doilea rând, ar trebui să ne unim cu alți credincioși și să venim înaintea lui Dumnezeu în închinare, ca un popor pocăit. Atunci când se întâmplă aceste lucruri, urmează binecuvântarea.