SCOPUL LECȚIEI: să identificăm elemente ale vechiului legământ care se potrivesc cu elemente din legământul cel nou, să căutăm și deosebirile dintre noul legământ și cel vechi, chiar dacă legământul cel nou este o extindere a celui vechi și să aflăm modurile în care putem fi o „jertfă de laudă” mai vrednică.
TEXTUL LECȚIEI: Evrei 13:9-21
VERSETUL DE AUR: „Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15).
CONTEXTUL LECȚIEI:
Pentru a înțelege cât mai bine scrierea unui autor, este de folos să știm (1) cine a scris, (2) cui i s-a adresat și (3) motivul corespondenței. Nu avem întotdeauna toate cele trei informații în cele 27 de cărți ale Noului Testament. În privința cărții sau epistolei cunoscute sub numele de Evrei, nu avem niciuna dintre ele!
Mai mulți autori au fost propuși de-a lungul timpului pentru Evrei. În Evrei 13:23 este menționată eliberarea lui Timotei, un binecunoscut tovarăș de slujire al lui Pavel. Acest fapt ar putea indica faptul că Pavel este autorul, dar nu putem ști cu siguranță—scrisoarea nu este în stilul său obișnuit. Este foarte probabil să nu aflăm niciodată identitatea persoanei care a scris această carte.
În ceea ce privește identitatea destinatarilor, încheierea „cei din Italia vă trimit sănătate” (Evrei 13:24) nu oferă suficiente detalii care să ne lămurească. Totuși, scrisoarea reflectă un nivel de intimitate cu cititorii, ceea ce indică faptul că autorul cunoștea destul de bine oamenii acestei adunări.
Nu există în această epistolă o declarație clară de intenție, așa cum găsim în Luca 1:1–4, Ioan 20:31 sau 1 Ioan 5:13. Trebuie să ne mulțumim cu faptul că Biserica primară a considerat Evrei o scriere cu autoritate, cu caracter apostolic, demnă să călăuzească Biserica și să-și aibă locul în canonul Noului Testament.
Citind cartea Evrei, avem o puternică impresie că ea a fost scrisă către creștini de origine iudaică, care ezitau în credință din cauza persecuției (Evrei 10:32–34). Se pare că unii dintre ei se gândeau să se întoarcă la iudaism. Autorul confruntă această rătăcire explicând relația dintre Isus și sistemul Vechiului Testament. În felul acesta, el arată cum Cristos depășește orice element al sistemului iudaic.
Autorul face acest lucru într-un mod profund iudaic, respectând tradițiile evreiești și argumentând pe baza Scripturii. Însă, pe măsură ce ajungem la ultimul capitol al epistolei, tonul se schimbă: de la subiecte grele din punct de vedere doctrinar, autorul trece la aplicații practice.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Schimbări profunde (Evrei 13:9-14)
- Prin har (v. 9-10)
- Prin jertfă (v. 11-12)
- Prin căutare (v. 13-14)
- Jertfe importante (Evrei 13:15-19)
- Jertfire continuă (v. 15-16)
- Supunere în ascultare (v. 17-19)
- O mare binecuvântare (Evrei 13:20-21)
- Dumnezeul păcii (v. 20)
- Dumnezeul oricărui lucru bun (v. 21)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Să lupți, să fugi sau să nu faci nimic – care să fie atitudinea potrivită în fața doctrinelor false?
- În ce fel se deosebesc rugăciunile noastre pentru liderii bisericii de rugăciunile pentru liderii guvernamentali?
- Ce poți face în săptămâna aceasta pentru a fi mai bine pregătit pentru lucrările Domnului?
APLICAȚII PRACTICE:
Tradiția creștină a dat naștere multor stiluri diferite de cruci, fiecare având propria simbolistică și semnificație. Una dintre acestea este crucea celtică, despre care tradiția spune că a fost introdusă poporului irlandez de către Patrick, misionarul din secolul al V-lea. În forma ei cea mai simplă, crucea celtică seamănă cu o cruce obișnuită, având un cerc în jurul centrului. Crucea reprezintă jertfa lui Cristos. Cercul simbolizează veșnicia. Împreună, ele vorbesc despre jertfa perfectă și veșnică a lui Isus.
Cartea Evrei vorbește în termeni ai veșniciei. Așa cum simbolizează crucea celtică, Domnul Isus a oferit pentru noi o jertfă veșnică. El este Marele nostru Preot, o dată pentru totdeauna, fără început și fără sfârșit. Așteptăm o cetate veșnică. Avem o laudă neîncetată și eternă de adus lui Dumnezeu, o glorie care ține în veci. Avem un legământ veșnic—noul legământ promis de profetul Ieremia. De ce am renunța la aceste binecuvântări pentru moduri vechi și inferioare de a ne apropia de Dumnezeu? De ce ne-am lăsa distrași de lucruri mărunte? Să continuăm să-I aducem Domnului lauda noastră ca o jertfă plăcută înaintea Lui. Aceasta este jertfă unită cu veșnicia.