Text: Filipeni 2:1-11

Verset de aur: Filipeni 2:3

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem întruparea, moartea și învierea lui Isus ca apogeu al lucrării de auto-revelare a lui Dumnezeu; să explicăm cum jertfirea de bună voie a lui Isus definește adevărata existență umană; și să identificăm modalități de a-L imita pe Cristos în relațiile noastre. 

Contextul lecției:

Epistola către Filipeni, una dintre epistolele scrise de apostolul Pavel în timp ce se afla în închisoare, a fost scrisă din Roma. Prilejul epistolei a fost confirmarea unui dar de bani din partea bisericii din Filipi, adus apostolului Pavel de către Epafrodit, unul dintre membri acestei biserici (Filipeni 4:10-18). Aceasta este o scrisoare afectuoasă, scrisă unui grup de creștini care erau apropiați în mod deosebit de inima lui Pavel (2 Corinteni 8:1-6), și apar foarte puține lucruri despre erori doctrinare în această epistolă.

Unul dintre principalele motive pentru care Pavel a scris această epistolă este abordarea problemei conflictelor interpersonale (Filipeni 4:2,3), dar esența învățăturii lui Pavel se află în textul lecției de azi.

Una dintre aplicațiile cărții Filipeni este nevoia unității în smerenie în comunitățile de creștini. Suntem uniți cu Cristos și trebuie să luptăm ca să fim uniți unii cu ceilalți în același fel. Pavel ne reamintește să avem „o simțire, o dragoste, un suflet și un gând” și să dăm la o parte îngâmfarea și ambiția egoistă și „în smerenie, fiecare să-l privească pe altul mai presus de el însuși”, căutând interesele altora și purtându-ne de grijă unii altora (Filipeni 2:2-4). Ar fi mult mai puține conflicte în biserici astăzi dacă am lua în serios sfatul lui Pavel.

Versetele 6-11 din textul de azi au o structură poetică: au o construcție paralelă și un punct culminant. Mulți comentatori biblici sugerează că acest pasaj este o cântare creștină din biserica primară. Textul se concentrează asupra naturii și activității lui Cristos prin prezentarea naturii Lui divine și a pre-existenței Lui, a rolului Lui în creație, a întrupării Lui, a morții Lui dureroase, a învierii și a înălțării.

Structura lecției:

A. Chemarea la altruism (Filipeni 2:1-4)

• Darurile altruiste ale lui Cristos (v. 1)
• Imitarea noastră altruistă (v. 2-4)

B. Revelarea adevăratului altruism (Filipeni 2:5-11)

• Natura divină a lui Cristos (v. 5, 6)
• Cristos dezbrăcat de sine (v. 7, 8)
• Cristos înălțat (v. 9-11)

Întrebări pentru discuție:

• Cum poți folosi privilegiile și binecuvântările date de Dumnezeu pentru a sluji altora?
• Pe măsură ce un creștin crește în umilință și în altruism, cum se deosebește slujirea lui de slujirea celor din lumea seculară?

Aplicații practice

• Domnul Isus a refuzat să-și folosească autoritatea divină pentru El însuși. El nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca fiind un lucru pe care să-l folosească pentru avantajul propriu. De exemplu, El a fost ispitit să transforme pietrele în pâini pentru a-și satisface foamea (Matei 4:3). Pe de altă parte, El și-a folosit puterea pentru a-i hrăni pe alții (Matei 14:13-21; 15:32-38). El a avut dintotdeauna această mentalitate, din veșnicie.
• Care este direcția vieții tale? Cariera, relațiile de familie, prieteniile – le folosești pentru folosul tău propriu sau pentru nevoile altora?

Text: Filipeni 1:12-21

Verset de aur: Filipeni 1:12

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem împrejurările dificile în care se afla Pavel când scria bisericii din Filipi despre bucurie; să înțelegem că Evanghelia produce bucurie durabilă, chiar și în împrejurări dificile; și să conștientizăm ce trebuie să facem pentru a avea o astfel de bucurie.

Contextul lecției:

Epistola către Filipeni este scrisă de Pavel pentru credincioșii din Filipi, o cetate din Macedonia. Biserica aceasta a fost înființată de Pavel în cursul celei de a doua călătorii misionare (Fapte 16:11-40). Pavel a scris această epistolă din închisoare (Filipeni 1:7, 12-14); mai mult ca sigur că era în Roma, în arest la domiciliu, așteptându-și procesul în fața lui Nero.

Creștinii din Filipi se confruntau cu o criză a credinței, din cauza împrejurărilor în care se afla Pavel. Fiind obișnuiți să fie mândri de apartenența la Imperiul Roman și, de asemenea, având un adânc respect pentru Pavel, apostolul lui Dumnezeu, ei au fost nevoiți să accepte realitatea că eroul lor era arestat și încarcerat chiar de Roma.

Structura lecției:

A. Înaintarea Evangheliei (Filipeni 1:12-14)

• Rezultate neașteptate (v. 12)
• Locuri neașteptate (v. 13)
• Mijloace neașteptate (v. 14)

B. Christos predicat (Filipeni 1:15-18a)

• Motive contradictorii (v. 15-17)
• Evanghelia biruitoare (v. 18a)

C. Rezultatele (Filipeni 1:18b-21)

• Bucuria (v. 18b)
• Ajutorul Duhului (v. 19)
• Christos este proslăvit (v. 20, 21)

Întrebări pentru discuție:

• Cum poate biserica noastră sluji mai bine pe liderii care se confruntă cu situații dificile?
• Ce diferență ar fi dacă acele situații dificile ar fi provocate de persoana în cauză?
• În ce situații este adecvat să atragem atenția asupra dificultăților cu care ne confruntăm și în ce situații este mai bine să nu le facem cunoscute?
• Ce putem face ca să identificăm și să ne ocupăm de amenințările la unitatea bisericii?
• Ce trebuie să se întâmple ca versetul din Filipeni 1:21 să devină o declarație de convingere personală?

Aplicații practice

• Fiecare dintre noi a fost creat ca să-și investească viața, nu să țină cu dinții de ea. Când încercăm să ne păstrăm viața cu orice preț, ne îndepărtăm de scopul nostru divin, ceea ce duce la pierderea bucuriei. Când învățăm să renunțăm la viața noastră, redescoperim motivul existenței noastre, descoperim cine suntem cu adevărat și găsim bucuria adevărată.
• Pavel a găsit o modalitate de sluji pe alții chiar din închisoare. El a știut că Dumnezeu poate să îi dea oportunități să Îl slăvească pe Christos chiar și în cele mai sumbre situații. Care sunt circumstanțele pe care ți le-a dat Dumnezeu ca să slujești pe alții cu altruism?

Text: Iacov 4:1-10

Verset de aur: Iacov 4:8

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem învățătura lui Iacov despre mândrie; să explicăm mândria și smerenia ca realități diametral opuse; și să realizăm că adevărata relație cu Dumnezeu presupune supunere în smerenie.

Contextul lecției:

Autorul acestei epistole este Iacov, fratele de corp al Domnului Isus. El nu a fost ucenic al lui Isus în timpul lucrării Lui dar după înviere a devenit credincios și a fost unul dintre conducătorii bisericii din Ierusalim. Totuși, el nu menționează legătura de familie cu Isus, ci se descrie ca doar ca un „rob al lui Dumnezeu” (Iacov 1:1).

Unii cred că această epistolă a fost scrisă ca răspuns la o interpretare prea entuziastă a învățăturii lui Pavel privitoare la credință. Acest punct de vedere extrem, numit antinomianism, susține că, prin credința în Hristos, suntem eliberați în întregime de toată Legea vechi-testamentară, de tot legalismul, de toată legea seculară și de toată moralitatea societății. Cartea Iacov le este adresată creștinilor evrei împrăștiați printre neamuri (Iacov 1:1). Martin Luther, cel care a detestat această epistolă și a numit-o „epistola de paie”, nu a reușit să-și dea seama că învățătura lui Iacov cu privire la fapte completează – nu contrazice – învățătura lui Pavel privitoare la credință. În timp ce învățăturile pauline se concentrează pe îndreptățirea noastră în fața lui Dumnezeu, învățăturile lui Iacov se concentrează pe faptele care exemplifică acea justificare. Iacov le-a scris evreilor ca să-i încurajeze să continue să crească în această nouă credință creștină. Iacov subliniază faptul că faptele bune vor curge în mod natural din cei care sunt umpluți cu Duhul Sfânt și se întreabă dacă cineva poate sau nu avea o credință mântuitoare, dacă roada Duhului Sfânt nu poate fi văzută, în mare parte așa cum descrie Pavel în Galateni 5.22-23.

Structura lecției:

A. Lupta împotriva poftelor firii (Iacob 4:1-3)

• Lupta din interior (v.1, 2a)
• Lupta în rugăciune (2b, 3)

B. Lupta împotriva mândriei (Iacob 4:4-6)

• Prietenia cu lumea (v. 4)
• Har pentru cei smeriți (v. 5-6)

C. Lupta împotriva diavolului (Iacob 4:7-10)

• Supunerea față de Dumnezeu (v. 7, 8)
• Înălțați de Dumnezeu (v. 9, 10)

Întrebări pentru discuție:

• Cum putem să ne ținem mândria sub control, fără a ne pierde respectul sau încrederea de sine?
• Care este rolul rugăciunii în rezolvarea conflictului dintre mândrie și supunere?
• Ce strategii avem la dispoziție pentru a rezista diavolului?
• Ce măsuri practice putem implementa ca să ne asigurăm că nu ne obișnuim cu păcatul din viețile noastre?

Aplicații practice

• Smerenia, prin natura ei, este o atitudine și o practică personală. Cum putem practica smerenia?
  1. În primul rând, meditând la măreția lui Dumnezeu. Când ne dăm seama de vastitatea creației lui Dumnezeu, de frumusețea și de complexitatea acesteia, reacția naturală este să ne simțim foarte mici și neînsemnați.
  2. În al doilea rând, amintindu-ne de dragostea fără limite pe care ne-a arătat-o Dumnezeu, Pavel spune că pe când eram noi păcătoși, dușmani ai lui Dumnezeu, Christos a murit pentru noi (Romani 5:6-11). Dragostea noastră e contaminată de egoism, dar dragostea lui Dumnezeu este desăvârșită.
  3. În al treilea rând, slujind pe cei din jurul nostru, în special pe cei marginalizați.

Text: 2 Tesaloniceni 3:1-5; 2 Ioan 4-11

Verset de aur: 2 Ioan 6

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem motivele care l-au determinat pe Ioan să refuze categoric găzduirea învățătorilor falși; să înțelegem cine este „antihristul”, așa cum este definit el de Ioan; și să identificăm care trebuie să fie reacția noastră biblică față de învățăturile false.

Contextul lecției:

Pavel scrie din Corint epistola cunoscută ca „2 Tesaloniceni˝, în anul 52 d.Cr. El a vizitat Salonicul înainte de această dată dar nu a stat mult timp, datorită împotrivirii evreilor (Fapte 17:1-10). Scopul epistolei este de a ajuta biserica nou înființată din acest oraș să înțeleagă mai bine învățăturile lui Pavel, în absența lui, așa încât să poată recunoaște și lupta împotriva ereziilor.

Una dintre cele mai periculoase erezii din primul secol a fost mișcarea iudaizatorilor. Mulți dintre primii creștini erau evrei. Unii dintre ei au văzut creștinismul ca fiind o continuare a credinței iudaice – un fel de super iudaism. Acești învățători aveau convingerea că toate aspectele legii iudaice trebuie aplicate în biserica creștină, chiar și la credincioșii dintre neamuri. Prin urmare, ei învățau că fiecare creștin trebuie să se supună legilor iudaice privind circumcizia și interdicțiile legate de mâncarea. Erezia iudaizatorilor a constat din faptul că au crezut că mântuirea presupune respectarea obligatorie și a acestor legi.

Autorul epistolei 2 Ioan este identificat doar ca „prezbiterul”, dar tradiția creștină îi atribuie cele trei epistole din această categorie lui Ioan. El scrie bisericii din Efes pentru a-i încuraja pe destinatari să trăiască în iubire și să se ferească de învățătorii înșelători.

Structura lecției:

A. Îndreptarea inimilor (2 Tesaloniceni 3:1-5)

• Rugăciunea pentru izbăvire (v. 1-3)
• Încrederea cu privire la umblare (v. 4-5)

B. Umblarea în adevăr (2 Ioan 4-6)

• Baza adevărului (v. 4-5)
• Porunca (v. 6)

C. Respingerea înșelătorilor (1 Ioan 7-11)

• Ce nu mărturisesc înșelătorii (v. 7-8)
• Ce nu au înșelătorii (v. 9-11)

Întrebări pentru discuție:

• Cum putem fi mai eficienți în rugăciunea unii pentru alții?
• Cum ne poate ajuta „încrederea în Domnul” să depășim momentele de pesimism?
• Care sunt câteva modalități practice prin care biserica poate arăta că „ne iubim unii pe alții”?

Aplicații practice

• În biserică se vor găsi întotdeauna unii care să schimbe învățăturile care îi deranjează din Scriptură. Uneori trebuie să menținem un echilibru delicat între a-i tolera, în iubire, pe de o parte, și, pe de altă parte, a da dovadă de intransigență față de învățăturile false.
• Conducătorii bisericii nu pot neglija responsabilitatea pe care o au în această privință. Când aceștia neglijează responsabilitatea de a respinge învățătorii falși, invocând porunca de a ne „iubi unii pe alții”, ei nu dau dovadă de dragoste față de mireasa lui Christos.

Text: Matei 25:31-46

Verset de aur: Matei 25:40

Prezentarea lecției:

Scop: Să identificăm contextul învățăturii Domnul Isus despre oi și capre; să înțelegem care sunt lucrurile care-i împart pe oameni în „oi” și „capre˝ și cum trebuie să slujim.

Contextul lecției:

Săptămâna finală a lucrării Domnuluilui Isus, zilele dinaintea răstignirii și învierii, a început odată cu intrarea Domnului Isus în Ierusalim, în ziua pe care noi o sărbătorim ca sărbătoarea de Florii. Acest eveniment este consemnat în toate Evangheliile, și este numit în mod tradițional „Intrarea Triumfală” (Matei 21: 1-11; Marcu 11:1-11; Luca 19:28-44; Ioan 12:12-19). Evenimentele care au urmat intrării în Ierusalim și care s-au desfășurat în timpul Săptămânii Patimilor (Săptămâna Sfântă) constituie o porțiune importantă a Evangheliilor – 36% din Matei, 37% din Marcu, 28% din Luca, și 44% din Ioan.

Aceste 8 zile, culminând cu Duminica Învierii, sunt cele mai importante din viața pământească de 33 de ani a Domnului Isus. Cineva a spus că, pentru evangheliști, Săptămâna Patimilor este miezul a ceea ce vor cu ardoare să transmită cititorilor; celelalte relatări sunt doar un preludiu la Săptămâna Patimilor.

Am putea crede că scopul lui Isus în aceste ultime zile este să-Și pregătească ucenicii pentru moartea Sa, și să-Și ia rămas bun de la ei. E adevărat că în parte, a făcut aceste lucruri, însă marea parte a săptămânii a petrecut-o învățându-i pe alții. Cea mai lungă porțiune dedicată învățării s-a petrecut în ziua de marți. Această porțiune este cunoscută ca Discursul de pe Muntele Măslinilor. Aici Isus a vorbit, profetic, despre distrugerea în viitor a Ierusalimului (eveniment care s-a întâmplat in anul 70 AD), despre reîntoarcerea Sa cu putere și slavă, și despre judecata viitoare a omenirii. Matei relatează această cuvântare în capitolele 24 și 25.

Matei prezintă în încheiere învățătura lui Isus cu privire la separarea oilor de capre.

Lecția noastră este din a treia secțiune a capitolului 25. În prima parte ni se vorbește despre cele 10 fecioare, o relatare despre participanți la nuntă și pregătirile (sau lipsa pregătirilor) lor, în timp ce mirele zăbovea. În a doua parte, în pilda talanților, ni se vorbește de felul în care slujitorii au folosit resursele pe care stăpânul le-a încredințat fiecăruia în absența lui. Ideea principalăa acestor pilde este vegherea, deoarece nu știm ziua/ora reîntoarcerii mirelui/stăpânului (Matei 25:13). Apoi urmează partea finală, care începe cu imaginea reîntoarcerii lui Mesia.

Structura lecției:

A. Adunarea neamurilor (Matei 25:31-33)

• Judecătorul se așază la judecată (v. 31)
• Judecații sunt despărțiți (v. 32-33)

B. Oile la dreapta (Matei 25:34-40)

• Binecuvântarea oilor (v. 34-36)
• Surpriza oilor (v. 37-39)
• Justificarea oilor (v. 40)

C. Caprele la stânga (Matei 25:41-46)

• Blestemarea caprelor (v. 41-43)
• Încercarea de apărare a caprelor (v. 44)
• Condamnarea caprelor (v. 45)

Întrebări pentru discuție:

1. Care sunt lucrurile pe care mai trebuie să le pui în rânduială pentru a fi gata de întâmpinarea Regelui Cristos? Dacă Regele s-ar reîntoarce astăzi, cum ți-ar evalua credința?
2. Cum poate biserica noastră, în mod practic, să răspundă celor 6 nevoi ale oamenilor enumerate in text? Care este rolul tău în corectarea acestor deficiențe?
3. Ce fel de metode ar trebui să folosească biserica noastră pentru a acorda o prioritate mai mare folosirii resurselor materiale pentru ajutorarea celor în nevoi?

Aplicații practice

1. Aduceți-vă aminte de o situație in care ați ajutat (sau ați încercat să ajutați) pe cineva în suferință; ce ați învățat din acea situație și cum vă va folosi această experiența în viitor? Care a fost efectul asupra credinței voastre?
2. Care caracteristici ale „oii” vor fi vizibile în viața ta de acum înainte? Cum vei pune în aplicare această decizie? Citește 1Tesaloniceni 5:4-11 și vezi care sunt caracteristicile unora care sunt „fii ai zilei.”

Text: Luca 1:26-31; 2:22, 25-35

Verset de aur: Luca 2:30-31

Prezentarea lecției:

Scopul lecției: Să ne familiarizăm din nou cu vestea minunată primită de Maria; să înțelegem de ce a fost Simeon profund mișcat în momentul întâlnirii cu pruncul Isus.

Contextul lecției:

Palestina secolului întâi era compusă din trei provincii: Galileea, Samaria și Iudeea. Lucrarea Domnului Isus s-a desfășurat în toate aceste regiuni, dar Îl găsim la început în Galileea. Acesta era „țara lui Zabulon și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor” (Matei 4:15). Era un ținut deluros, udat suficient de ploi încât să fie propice cultivării pământului și pășunatului, prin urmare avea un caracter rural în cea mai mare parte. Din punct de vedere geografic, între Galileea și Ierusalim se afla interpus teritoriul Samariei.

Luca precizează că locuința Mariei era în satul Nazaret din Iudeea (Luca 1:26; vezi și Marcu 1:9). Lipsa de importanță a micuțului Nazaret, distanța lui față de Ierusalim, și situarea lui într-o zonă nu tocmai pură etnic, din punctul de vedere al evreilor, făceau puțin probabil ca Nazaretul să fie locul încare să locuiască mama lui Mesia, promisul lui Israel. Despre reputația Nazaretului putem citi și în Ioan 1:46.

Poporul evreu a înțeles importanța integrării copiilor noi-născuți în poporul lui Dumnezeu. Părinții lui Isus au procedat conform legii evreilor. L-au tăiat împrejur în a opta zi (Luca 2:21), însemnându-L în mod oficial ca fiu al legământului. Acest eveniment ar fi trebuit să fie, în mod normal, un prilej de bucurie pentru micuța familie, în mijlocul familiei și al prietenilor. Cu acestă ocazie, pruncul a primit în mod oficial numele Isus.

Evenimentele menționate mai sus s-au întâmplat pe când familia mai locuia încă la Betleem, o localitate la 2-3 ore distanță de templul din Ierusalim (mergând pe jos). Luca precizează că familia a rămas în Cetatea lui David până la data în care Maria a putut să îndeplinească ritualul de curățire la templu (Luca 2:22). Aceasta înseamnă 33 de zile după tăierea împrejur a copilașului, sau 40 de zile după nașterea sa (Leviticul 12:4).

Structura lecției:

Îngerul înștiințează (Luca 1:26-31)

• Vizita îngerului Gabriel (v. 26-27)
• Îndurare înaintea lui Dumnezeu (v. 28-31)

Duhul descoperă (Luca 2:22, 25-35)

• Copilul este prezentat (v. 22)
• Așteptarea ia sfârșit (v. 25-27)
• Mântuirea este văzută (v. 28-32)
• Gândurile sunt descoperite (v. 33-35)

Întrebări pentru discuție:

1. Ce vei face data viitoare când vei fi „tulburat” de un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu? Există situații când e mai bine să păstrezi aceste frământări doar pentru tine, fără să le împărtășești altora?
2. Cum putem învăța să nu ne temem de lucrurile de care Scriptura ne spune că nu trebuie să ne fie frică?

Aplicații practice

1. Ce alte lucruri putem face, ca biserică, ca să-i înconjurăm pe copii cu dragostea familiei lărgite a adunării?
2. Au mai rămas lucruri pe care încă trebuie să le facem înainte de a fi gata să fim „sloboziți în pace?” Care din eroii din Evrei 11 ne inspiră în acest sens? Citiți de asemenea 2 Timotei 4:6-8 și vedeți în ce măsură ne influențează răspunsurile.

Text: Geneza 25:19-34

Verset de aur: Geneza 25:23

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem circumstanțele sarcinii Rebecăi și modul în care Iacov a obținut dreptul de întâi născut de la Esau, aprofundând elementele care au dus la rivalitatea între cei doi frați și ce lucruri ar putea cauza astfel de rivalități în zilele noastre.

 Contextul lecției:

În lecția de astăzi învățăm despre modul în care Dumnezeu a continuat planul de răscumpărare a omenirii și de reparare a relației Lui cu oamenii prin viața unui anumit om nedesăvârșit pe nume Iacov. Inițial, lui Iacov nu-i păsa decât de el însuși. El a fost un om șmecher, care reușea să manevreze toate situațiile din viața lui ca să obțină un avantaj. Până la urmă el a învățat că Dumnezeu este în control, și nu el, cu toate că consecințele tacticilor lui l-au urmărit toată viața. [Read more…]

Text: Geneza 24:12-21; 61-67

Verset de aur: Geneza 24:61

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem modul în care căsătoria lui Isaac cu Rebeca se potrivește în cadrul planului lui Dumnezeu de răscumpărare, și să discutăm perspectiva corectă cu privire la semnele din partea Domnului.

 Contextul lecției:

Când suntem confruntați cu o decizie importantă, este posibil ca uneori să-i cerem lui Dumnezeu un semn ca să ne ajute să decidem ce să face, și cu toate că este esențial să fim deschiși la călăuzirea lui Dumnezeu și chiar dacă în Biblie găsim exemple de persoane care-i cer semne lui Dumnezeu și le primesc, e important să înțelegem contextul acestor relatări biblice. În fiecare dintre exemplele din Biblie, semnul cerut avea de-a face cu o promisiune, sau o poruncă divină. În lecția de astăzi vedem câteva principii într-un context în care creștinii adesea cer călăuzirea Domnului prin semne: alegerea unui soț sau a unei soții. Dumnezeu făcuse un legământ cu Avraam și urmașii lui, deci trebuia că Avraam să aibă urmași credincioși, din neamul lui. După moartea Sarei, Avraam a căutat o soție pentru fiul său Isaac. [Read more…]

Text: Geneza 18:9-15; 21:1-7

Verset de aur: Geneza 21:1

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem modul în care nașterea lui Isaac se potrivește în cadrul legământului lui Avraam și să vedem cum relația cu Dumnezeu necesită o îndelungă ascultare și credință.

 Contextul lecției:

Săptămâna trecută am văzut promisiunea lui Dumnezeu de a-l face pe Avram „un neam mare” și a-l „binecuvânta” (Gen. 12:2). Avram urma să aibă mulți urmași care împreună să formeze o națiune formidabilă și respectată. Problema era că Abram și Sarai nu puteau avea copii. Este posibil că Avram s-a gândit că Dumnezeu va rezolva această problemă cândva, pentru că Dumnezeu îi promisese copii în mai multe rânduri. În ciuda tuturor acestor promisiuni, nu se întâmpla nimic. Avram și Sarai prosperau din punct de vedere financiar, iar neamul lor era temut datorită puterii lor militare, însă nu se năștea niciun fiu.  Din disperare, Avram și Sarai au decis să rezolve singuri problema, cu ajutorul lui Hagar. Dumnezeu însă este credincios, și în ciuda faptului că Avraam și Sara nu mai cred, li se naște un copil în sfârșit. [Read more…]

Text: Geneza 9-12

Verset de aur: Geneza 12:2,3

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem scopul și conținutul legământului lui Avram cu Dumnezeu și de asemenea să înțelegem scopul genealogiilor din Geneza.

 Contextul lecției:

Tema trimestrului acestuia la școala duminicală este creația, identitatea lui Dumnezeu în calitate de Creator și rolul pe care oamenii îl au în împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în toate generațiile. Săptămâna trecută am studiat legământul lui Dumnezeu cu Noe, o persoană credincioasă într-o perioadă marcată de mult păcat. Pentru că Noe a fost credincios, el a primit un rol special în planul lui Dumnezeu de reînnoire a creației după marele potop. [Read more…]