SCOPUL LECȚIEI: Să descriem modalitățile prin care poporul Israel a dat dovadă de dreptate față de cei marginalizați, să explicăm importanța faptului că poporul Israel era chemat să își aducă aminte că au fost răscumpărați de Dumnezeu și să identificăm modalități practice de a ajuta pe cineva marginalizat (o persoană sau chiar o familie). 

TEXTUL LECȚIEI: Deuteronom 24:10-21

VERSETUL DE AUR: Deuteronom 24:18

„Să-ti aduci aminte că ai fost rob în Egipt și că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo, de aceea îți dau aceste porunci, ca să le împlinești.” – Deuteronom 24:18

CONTEXTUL LECȚIEI

Legile lui Dumnezeu sunt descrise în cartea Deuteronom și reprezintă tema centrală a Torei, primele cinci cărți ale Vechiului Testament. Cuvântul ebraic torah înseamnă învățătură sau lege și în acest context reprezintă totalitatea legilor lui Dumnezeu pentru poporul Israel, care descriu cum să trăiască în dreptate unii cu alții, cu popoarele vecine și cu Dumnezeu. 

Textul de azi face parte din a doua cuvântare a lui Moise, care conține detaliile legământului lui Dumnezeu cu poporul (Deuteronom 12:1 – 26:19). Moise vorbește despre cum trebuie să se facă închinarea (Deut. 12:1-16:17) și continuă cu descrierea sistemului de justiție (16:18-20 – 17:8-13), prezintă reglementări privind faptele de violență (19:1-21:23) și aspecte legate de căsătorie (22:13-30). 

Legământul lui Dumnezeu cu poporul Israel prevedea și porunci cu privire la felul în care trebuiau tratați cei sărăci și marginalizați. Anterior, Moise a adus aminte poporului că cei săraci vor fi întotdeauna cu ei (Deut. 15:11; comparați cu Ioan 12:18) și a emis porunci care prevedeau tratarea cu generozitate a acestora, fără resentimente (Deut. 15:10). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Împrumuturi făcute cu dreptate (Deut. 24:10-13)

• Respectarea persoanei (v. 10-11)
• Respectarea promisiunii (v. 12-13)

2. Dreptatea față de lucrători (Deut. 24:14-15)

• Interzicea opresiunii (v. 14)
• Plata cuvenită (v. 15)

3. Dreptatea în comunitate (Deut. 24:16-18)

• Porunci privind pedeapsa (v. 16)
• Purtarea de grijă față de cei în nevoie (v. 17)
• Poporul este chemat să își aducă aminte (v. 18)

4. Dreptatea privind recolta (Deut. 24:19-21)

• Grânele (v. 19)
• Roadele (v. 20-21)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Diferă respectul pe care îl oferim celor mai săraci decât noi față de respectul oferit celor mai bogați? Dacă da, cum?
• Din perspectiva textului din Matei 25:40, 45, de ce este important să îi tratăm adecvat pe cei săraci?
• Care ar fi câteva exemple de exploatare din zilele noastre? Cine sunt „străinii” din zilele noastre?
• Ce ajutor oferă adunarea dvs. săracilor și cum se pot face contribuții la această lucrare?
• Cum poate fi o încurajare pentru părinți faptul că Dumnezeu nu pedepsește copiii pentru păcatele părinților?
• Ce putem face ca să nu uităm legile lui Dumnezeu? Cum putem să memorăm și să nu uităm Cuvântul lui Dumnezeu ca să fim pregătiți pentru orice încercare?
• Cum putem să ne asigurăm că „resturile” (ceea ce rămâne nefolosit) pe care le oferim altora sunt oferite cu respect și fără înjosire?

APLICAȚIE PRACTICĂ

În fiecare zi ne confruntăm cu nevoile fizice ale celor din jurul nostru. Aplicarea principiilor date de Dumnezeu unei societăți în care 98% din populație locuia într-un mediu agrar în societatea de azi, în care 2% din populație trăiește într-un astfel de mediu, este o provocare. Principiul de bază este acela că poporul lui Dumnezeu trebuie să trăiască în așa fel încât să respecte demnitatea celor aflați în nevoie. 

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm căile de obținere a justiției disponibile pentru poporul Israel și să facem o comparație între judecătorii drepți și deciziile lor, și judecătorii nedrepți în contextul chemării la sfințenie.

TEXTUL LECȚIEI: Deuteronom 16:18-20, 17:8-13

VERSETUL DE AUR: Deuteronom 16:18

„Să pui judecători și dregători în toate cetățile pe care ți le dă Domnul, Dumnezeul tău, după semințiile tale, și ei să judece poporul cu dreptate.” – Deuteronom 16:18

CONTEXTUL LECȚIEI

Primii judecători au fost numiți de Moise (Exod 18:24-26) dar în acea vreme nu exista un program de instruire pentru cei care urmau să devină judecători în Israel (approx. 1447 î.C.).  Pentru a deveni judecător, o persoană trebuia să îndeplinească anumite condiții: (1) să fie capabil, (2) să aibă frică de Dumnezeu, (3) să fie de încredere și (4) să urască câștigul nedrept (18:21). Moise a primit aceste criterii de la socrul său, Ietro, imediat după ce a scos poporul din Egipt, dar înainte de a ajunge la muntele Sinai (19:1, 20). În timpul călătoriei către țara promisă, Dumnezeu le-a dat instrucțiuni suplimentare, ca să poată distinge clar între ce este drept și nedrept. Unele dintre aceste instrucțiuni sunt incluse în textul de săptămâna trecută, Exod 23:1-12. Cartea Exod se ocupă de prima generație a poporului Israel. Cartea Deuteronom începe după ce au trecut deja 40 de ani, ceea ce înseamnă că noua generație a poporului Israel avea nevoie să audă din nou legea (Deuteronom 1:1-5). Aceasta includea și caracteristicile unui sistem judiciar echitabil și condițiile de calificare pentru judecători (1:16-18). 

Lecția de azi descrie modalitățile prin care conducătorii lui Israel, în special judecătorii și preoții, trebuiau să administreze dreptatea în sânul poporului. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Obiective generale (Deuteronom 16:18-20)

• Persoanele responsabile (v. 18)
• Principii de încredere (v. 19-20)

2. Provocări specifice (Deuteronom 17:8-13)

• Situații dificile (v. 8-11)
• Persoane sfidătoare (v. 12-13)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem da dovadă de respect pentru conducătorii adunării atunci când nu suntem de acord cu ei în probleme majore?
• Cum putem da dovadă de respect față de conducătorii din afara adunării, cu care nu suntem deloc de acord?
• În ce situații de conflict (de familie sau de altă natură) este indicat să se apeleze la sfatul înțelept al conducătorilor spirituali?
• Ce obstacole credeți că trebuie depășite pentru a beneficia de acest sfat?
• Cum ne ajută versetul din Deuteronom 17:11 să aplicăm în mod practic învățătura Domnului Isus din Matei 7:13-14?
• Cum putem să ne trăim sfințenia înaintea lui Dumnezeu în așa fel încât să îi încurajăm pe alții să dea dovadă de un mai mare respect pentru El?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Pentru a avea un sistem echitabil, este nevoie de patru tipuri de justiție: (1) justiție distributivă, pentru a asigura echitatea economică (Deut. 24:14-15; 2 Tes. 3:10; Iacov 5:4); (2) justiție restaurativă, pentru a-i obliga cei care au încălcat legea să plătească restituție (Exod 22:1-15; Luca 12:58-59; 18:3-5; 19:8); (3) justiție retributivă pentru pedepsirea celor care încalcă legea, pentru că o merită (Deut. 25:2; Romani 13:4-5) și (4) justiție procedurală pentru a asigura echitatea în aplicarea regulilor procedurale (Exod 23:3; Iacov 2:1-9). 

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm și să discutăm poruncile pozitive („să faci asta!”) și cele negative („să nu faci asta!”) din text; să găsim modalități de a evita conformarea cu tendințele culturale păcătoase.

TEXTUL LECȚIEI: Exod 23:1-12

VERSETUL DE AUR: Exod 23:2-3

„Să nu te iei după mulțime ca să faci rău şi la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați dreptatea.  Să nu părtinești pe sărac la judecată.” – Exod 23:2-3

CONTEXTUL LECȚIEI

Pentru a înțelege mai bine textul de azi, este nevoie să înțelegem contextul acestuia. Capitolele 21-23 din Exod sunt numite Legea Legământului pentru că prezintă regulile sociale de bază legate de conduita zilnică a oamenilor din poporul Israel. Aceste legi sunt prezentate pe larg în Levitic 17-27 și în Deuteronom 12-26. 

În cadrul cărții Exod, Legea Legământului vine imediat după cele zece porunci. Spre deosebire de cele zece porunci, care sunt prezentate într-un format ușor de reținut și memorat, restul legilor sunt mai ample și sunt organizate tematic. 

Textul de azi, Exod 23:1-12, se concentrează asupra dreptății. Versetele 1-9 sunt legate direct de capitolul 22, în timp ce versetele 10-12 adresează folosirea adecvată a timpului pentru închinare și odihnă. Tehnica folosită este una tipică pentru acest tip de text: sunt prezentate câteva principii, care sunt legate unele de altele din punct de vedere tematic, apoi subiectul pare să se schimbe, după care se revine la subiectul inițial. 

Această metodă inedită de prezentare îl provoacă pe cititor să ia în considerare aplicații la care poate nu s-ar fi gândit în mod obișnuit. În acest caz, Exod 23:4-5 pare să fie un subiect diferit față de versetele 1-3 și 6-8, care se desfășoară într-o sală de tribunal. Versetele 4-5 descriu situații care au loc pe câmp sau pe drum. Această schimbare aparentă de subiect aduce aminte cititorului că o minciună în instanță nu este doar o chestiune abstractă, care are loc într-un context limitat, ci este o acțiune care afectează oameni și relații reale. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Justiție în instanță și acasă (Exod 23:1-8)

• Reguli pentru echitatea procesului, partea 1 (v. 1-3)
• Ajutarea dușmanului (v. 4-5)
• Reguli pentru echitatea procesului, partea 2 (v. 6-8)

2. Justiție în chestiuni economice (Exod 23:9-12)

• Purtarea de grijă față de străini (v. 9)
• Anul sabatic (v. 10-11)
• Ziua de sabat (v. 12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce putem face în mod practic pentru a ne feri mintea și limba de lipsa de onestitate? Ce principii din Efeseni 4:25, Coloseni 3:9 și Tit 1:2 ne ajută cel mai mult în acest sens?
• Ce putem face pentru a rezista ispitei de a ne conforma cu mulțimea? Ce lecții am învățat din eșecurile din trecut?
• În ce situații este nevoie să confruntăm nedreptatea, pe baza versetului din Efeseni 5:11? La ce pericole ne putem aștepta când facem acest lucru?
• Cum ne ajută 1 Petru 1:1 și 2:11 să aplicăm acest text în domeniul spiritual? În ce situații poate fi considerată lipsa de acțiune ca fiind complicitate la opresiune?
• Ce putem face pentru a menține un echilibru mai bun între lucru și odihnă? În ce mod afectează acest echilibru sănătatea noastră spirituală?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Întrebarea care stă în spatele tuturor legilor din Exod este următoarea: „Ce fel de Dumnezeu avem în mijlocul nostru?” În loc să prezinte o amplă discuție filozofică pentru a răspunde la această întrebare, cartea Exodul prezintă o serie de principii și exemple care ne descoperă natura lui Dumnezeu. 

Cele peste 600 de legi din Vechiul Testament nu acoperă toate situațiile imaginabile sau posibile, însă ne oferă suficiente exemple concrete pentru a ne ajuta să găsim o soluție după voia lui Dumnezeu pentru fiecare situație care nu este adresată în mod explicit. 

Biserica creștină din emisfera de vest are tendința de a păstra o anumită distanță față de cei săraci. Creștinii americani, în special, trăiesc de multe ori izolați de lumea reală. Bogăția este de multe ori văzută ca dovadă a binecuvântării lui Dumnezeu, iar lipsa unui nivel ridicat de bunăstare este percepută ca fiind o pedeapsă. Este ușor să trecem cu vederea deciziile generațiilor trecute care afectează vieților celor din prezent. 

Deși legea lui Moise a fost scrisă pentru poporul Israel, aceasta oferă principii sănătoase și pentru biserica din zilele noastre. Viața în comunitate necesită acțiuni concrete pentru a pune în practică porunca cea mai mare: să Îl iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice și să ne iubim aproapele, indiferent dacă acesta ne este prieten sau dușman. 

SCOPUL LECȚIEI: Să prezentăm elementele principale ale relațiilor dintre cele șase personaje (inclusiv Dumnezeu) din textul citit, să facem o comparație între felul în care a reacționat Avraam când s-a confruntat cu dificultăți și reacțiile lui Sara și Agar și să ne aducem aminte că Dumnezeu este prezent chiar și în situațiile dificile prin care trecem. 

TEXTUL LECȚIEI: Geneza 21:8-20

VERSETUL DE AUR: Geneza 21:17-18

„Dumnezeu a auzit glasul copilului, şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.  Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână, căci voi face din el un neam mare.” – Geneza 21:17-18

CONTEXTUL LECȚIEI

A doua parte a cărții Geneza poate fi numită o istorie personală, pentru că descrie personaje care au slujit un scop specific în planul lui Dumnezeu de aducere a lui Mesia în lume la momentul oportun (Galateni 4:4). Această secțiune din Geneza începe la Geneza 11:27 și se concentrează asupra urmașilor lui Avraam: Isac, Iacov și cei 12 fii ai lui Iacov. 

Când Dumnezeu i-a chemat pe Avram și Sara să iasă din cetatea Ur, El le-a promis că îi va duce într-o țară care va fi a lor și că familia lui Avraam va deveni un popor mare (Geneza 12:1-3). Avraam a intrat în Canaan la vârsta de 75 de ani și Dumnezeu i-a spus că aceasta era țara promisă urmașilor lui (12:7). 

Cu toate acestea, Sara nu putea să rămână însărcinată (Geneza 11:30). Soluția lui Sara pentru a rezolva această situație legată de infertilitate, a fost să îi ceară lui Avraam să aibă relații intime cu roaba Agar, pentru ca acesta să rămână însărcinată și să nască un copil. Această practică era acceptabilă în vremea aceea și se baza pe argumentul următor: „Dacă roaba naște un copil, copilul va fi al meu, așa cum și roaba este a mea.” După cum vedem din Geneza 16:4b-6, această tentativă de a rezolva lucrurile înainte de timpul rânduit de Dumnezeu s-a dovedit a fi o idee nefastă. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Râsul care a schimbat totul (Geneza 21:8-13)

• Ce a văzut Sara (v. 8-9)
• Ce a spus Sara (v. 10-11)
• Ce a spus Dumnezeu (v. 12-13)

2. O promisiune trainică (Geneza 21:14-20)

• Rătăcirea lui Agar (v. 14-16)
• Dumnezeu aude (v. 17-18)
• Dumnezeu ajută (v. 19-20)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Lecția de azi ne aduce aminte de un principiu de viață fundamental, practicat de multă lume din jurul nostru: „scopul scuză mijloacele.” Este acest lucru adevărat?  
• Când e vorba de un conflict între membrii familiei, când este oportun să îi lăsăm pe cei aflați în conflict să își rezolve singuri neînțelegerile și când este nevoie să intervenim și să mediem pentru rezolvarea conflictului?
• Ce înseamnă a fi împăciuitori? Cum ne ajută versetele din Proverbe 26:17 și Matei 5:9 să răspundem la această întrebare?
• Cum putem să încurajăm pe cineva care simte că nu mai este nicio speranță?
• Ce trebuie să aibă loc ca să „ne deschidem ochii” pentru a vedea mai clar binecuvântările lui Dumnezeu? Putem noi să ne deschidem ochii din proprie inițiativă, sau este acest lucru lucrarea lui Dumnezeu în viețile noastre (Psalmul 119:18 și Efeseni 1:18)?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Agar a avut o viața grea. Dar numele lui Ismael ne aduce aminte că Dumnezeu aude. Dumnezeul lui Avraam, care i-a iubit și pe Isac și pe Ismael, este Domnul întregii creații. El poartă de grijă tuturor oamenilor și Își ține promisiunile. El aude strigătele disperate ale celor nedreptățiți și răspunde cu un  mesaj de speranță. 

Cu toții ne confruntăm câteodată cu situații sau relații care ne fac să simțim că nu mai este nicio speranță. Când trecem prin astfel de momente, este important să avem versete biblice sau cântări care să ne aducă aminte de credincioșia lui Dumnezeu.

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm problemele relaționale cu care s-a confruntat Cain, să explicăm implicațiile acțiunilor lui Cain din perspectiva textelor din Evrei 11:4 și 1 Ioan 3:12 și să ne amintim de importanța pocăinței veritabile pentru păcatele proprii. 

TEXTUL LECȚIEI: Geneza 4:1-15

VERSETUL DE AUR: Geneza 4:10

„Domnul i-a zis: Ce ai făcut? Ascultă: glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine!” – Geneza 4:10

CONTEXTUL LECȚIEI

În prima parte a cărții Geneza, Moise prezintă începutul istoriei omenirii. În cadrul acestei istorii generale, el își concentrează atenția asupra anumitor personaje sau națiuni principale. Pasajul de azi este legat de prima familie și începe imediat după cădere (Geneza 3). Este important să menționăm patru consecințe ale păcatului, care existau deja în acel moment. Două sunt menționate în Geneza 3:16: (1) femeia va avea parte de dureri la naștere și (2) dorința ei va fi legată de soțul ei și el va avea stăpânire asupra ei. Aceiași termeni, „dorință” și “stăpânire”, apar în Geneza 4:7 și sunt legați de relația lui Cain cu păcatul. O altă consecință, direct legată de pasajul de azi, este faptul că (3) Dumnezeu a blestemat pământul (Geneza 3:17). Din momentul căderii, oamenii vor lucra pământul cu trudă, ceea ce înseamnă că va fi nevoie să muncească din greu pentru a obține mâncarea necesară subzistenței. A patra consecință este faptul că (4) Dumnezeu i-a scos afară pe Adam și Eva din grădina Eden ca să nu mai aibă acces la pomul vieții (3:23-24), ceea ce înseamnă că nu vor mai trăi veșnic.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Rivalitatea dintre frați (Geneza 4:1-7)

• Fiii Evei (v. 1-2)
• Jertfele aduse de cei doi (v. 3-5a)
• Avertizarea lui Dumnezeu (v. 5b-7)

2. Îndurarea divină (Geneza 4:8-15)

• Uciderea fratelui (v. 8)
• Consecințele (v. 9-12)
• Limitarea consecințelor (v. 13-15)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem identifica primele semne ale păcatului atunci când ne confruntăm cu o anumită suferință în viața noastră? Cum se schimbă situația când păcatul ne aparține (nu este vina altei persoane)?
• Cum putem să ne păstrăm sensibilitatea la vocea lui Dumnezeu? Care sunt câteva obstacole care ne împiedică să auzim în mod consecvent vocea lui Dumnezeu? 
• Cum putem să ne împotrivim ispitelor diavolului atunci când ne confruntăm cu o situație în care suntem corectați sau disciplinați de Dumnezeu?
• Până la ce punct suntem „păzitorii fratelui nostru”? Cum ne ajută Fapte 18:5-6 și Iacov 5:20 să răspundem la această întrebare?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Cain nu reprezintă un caz izolat de beneficiar al îndurării lui Dumnezeu. De multe ori noi nu ne dăm seama că El poartă de grijă față de cei răi la fel ca și de cei nevinovați (Matei 5:45). Dumnezeu nu se bucură de moartea păcătosului, ci dorește ca acesta să se pocăiască și să trăiască (Ezechiel 18:23). Pe când eram încă dușmani ai lui Dumnezeu, Domnul Isus a murit pentru noi (Romani 5:10). 

Este important să nu uităm că răzbunarea este a lui Dumnezeu și că suntem chemați să îi binecuvântăm pe cei care ne persecută – în acest fel biruim răul cu binele (Romani 12:14-21). Este nevoie de credință pentru a avea încredere în justiția lui Dumnezeu. Orarul Lui este de multe ori diferit de orarul nostru, în special când e vorba de a ne face dreptate într-o situație în care considerăm că am fost nedreptățiți. 

Fie ca jertfele aduse de noi să fie ca și jertfa lui Abel – plăcute lui Dumnezeu. În același timp, fie ca noi să învățăm lecția lui Cain – să acceptăm mustrarea lui Dumnezeu și să căutăm imediat împăcarea cu El, prin pocăință și ascultare.

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem contextul istoric al profeției lui Naum și să explicăm de ce este necesară dreptatea lui Dumnezeu pentru propovăduirea Veștii bune. De asemenea, să învățăm cum să prezentăm Evanghelia atât ca mânia lui Dumnezeu cât și ca mântuirea disponibilă prin Domnul Isus.

TEXTUL LECȚIEI: Naum 1:1-3, 6-8, 12-13, 15 VERSETUL DE AUR: Naum 1:2

“ Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui.“ — Naum 1:2

CONTEXTUL LECȚIEI

Cadrul istoric al cărții lui Naum este de cea mai mare importanță pentru înțelegerea mesajului său de speranță pentru Iuda. Chiar și așa, în cele trei capitole ale cărții este citat un singur eveniment istoric – distrugerea orașului No-Amon (Teba) (Naum 3:8–10; vezi și Ieremia 46:25). Asurbanipal al Asiriei (a domnit între 669–633 î.Hr.) a jefuit acel oraș egiptean în 663 î.Hr. Aceasta indică faptul că cartea lui Naum a fost scrisă cândva după căderea Tebei, dar înainte de căderea prezisă a Ninivei, un oraș important al Imperiului Asirian. Acea cădere a devenit realitate în 612 î.Hr. (vezi mai jos). Prin urmare, o dată din timpul domniei regelui Iosia al lui Iuda (641–609 î.Hr.) are cel mai mult sens. Acest lucru poate fi redus și mai mult la între 625 și 612 î.Hr., ca fiind cel mai probabil, deoarece judecata este prezisă pentru dușmanii lui Iuda, nu pentru Iuda însuși. Asirienii au jucat cu siguranță un rol în disciplinarea lui Dumnezeu asupra lui Iuda. Domnul a permis ca răul rege Manase (a domnit între 697–643 î.Hr.; vezi 2 Cronici 33:1–9) să fie exilat de către asirieni. Asirienii erau renumiți pentru cruzimea lor. Ei aveau o practică de a tortura liderii orașelor sau națiunilor captive ca avertisment să nu se răzvrătească. În cazul lui Manase, asirienii i-au pus un cârlig în nas, l-au legat cu lanțuri și l-au dus departe. În timp ce era în închisoare, Manase s-a întors la Dumnezeu (33:10–13). Când s-a întors la Ierusalim, a condus o trezire spirituală (33:14–16).

O astfel de trezire nu avusese loc în regatul de nord al Israelului. Nici regii, nici oamenii de acolo nu s-au pocăit de răul lor, așa că Domnul a folosit violența asirienilor ca unealtă de pedeapsă. În timp ce Iuda a suferit amenințări cu violență și incursiuni periodice, Samaria, capitala din nordul Israelului, a fost capturată după un asediu de trei ani, în 722 î.Hr. (2 Regi 17:5–6; 18:9–12). Lauda lui Sargon al II-lea că a luat prizonieri peste 27.000 de oameni a fost păstrată în text cuneiform asirian. Acesta este momentul în care Israelul ca națiune a dispărut de pe scena mondială. Ninive a atins apogeul în putere ca și capitală a lui Asurbanipal la mijlocul secolului al VII-lea î.Hr., chiar înainte de distrugerea sa. După moartea lui Asurbanipal, regatele care intraseră sub controlul asirian s-au răzvrătit. Printre aceștia se numărau babilonienii și medii. Armatele lor s-au reunit pentru a jefui Ninive în 612 î.Hr. După aceasta, Babilonul a înlocuit Asiria ca putere majoră în regiune.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Profeția (Naum 1:1)

• Acuzația (v. 1a)
• Identificarea profetului (v. 1b)

2. Prezentări (Naum 1:2-3, 6-8, 12a)

• Pedeapsă pentru dușmani (v. 2)
• Puterea de a realiza (v. 3, 6)
• Protecție pentru poporul Lui (v. 7)
• În urmărirea dușmanilor (v. 8, 12a)

3. Promisiuni (Naum 1:12b-13, 15)

• Sfârșitul suferințelor (v. 12b)
• Pace pentru poporul Lui (v. 13, 15)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• În ce fel putem să înțelegem mânia lui Dumnezeu în conformitate cu accepțiunea biblică? 
• Ce legătură este între dreptatea lui Dumnezeu și Evanghelie? De ce este important să înțelegem conceptul de dreptate divină în acest context?

APLICAȚII PRACTICE

• Distrugerea Ninivei a împlinit profeția lui Naum. Distrugerea orașului a fost absolută, la fel și sfârșitul dominației Asiriei. Soarta în așteptare a lui Ninive a ocupat cea mai mare parte a profeției lui Naum, dar strâns legat a fost cuvântul de eliberare pentru Iuda. Acest lucru a mângâiat un popor care fusese asuprit de Asiria de zeci de ani. Nedreptatea încă există, iar Dumnezeu încă intenționează să acționeze pentru a aduce dreptate și a-și elibera poporul. Dar El vede imaginea globală, așa că programul Lui diferă de ceea ce ne-am dori. În situația Asiriei, El nu a acționat în grabă. La momentul potrivit în planul lui Dumnezeu, națiunea Asiriei a luat sfârșit. Și-a îndeplinit scopul. Dreptatea lui Dumnezeu a biruit. Timpul lui Dumnezeu este întotdeauna perfect (exemplu: Galateni 4:4–5). Din acest motiv, împărtășim dragostea Domnului Isus, nu numai de Crăciun, ci și pe tot parcursul anului. Adevărul Evangheliei despre Domnul Isus este motivul pentru care avem speranța în viața veșnică. Și ce veste mai bună ar putea fi decât un viitor cu Domnul în Raiul Său?

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem contextul lucrării profetice ale lui Isaia și importanța capitolului 9 din cartea Isaia în contextul Noului Testament, cu precădere aplecându-ne asupra anticipării revenirii Domnului Isus.

TEXTUL LECȚIEI: Isaia 9:2-7 VERSETUL DE AUR: Isaia 9:7

“El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.“ — Isaia 9:7

CONTEXTUL LECȚIEI

Isaia a trăit și a profețit în secolul al VIII-lea î.Hr., având acces la curtea regală din Iuda (vezi 2 Regi 19:1–20:19; Isaia 37–39). Unii sugerează că această carte, Isaia, include o parte din înregistrările oficiale ale curții în timpul domniilor a mai multor regi (vezi 2 Cronici 26:22; 32:32). Slujirea lui Isaia a cuprins domniile a patru regi (vezi Isaia 1:1; aceasta indică un interval de date de aproximativ 740–680 î.Hr.). Isaia a fost probabil martirizat în primii ani ai celui de-al cincilea rege, Manase (vezi Evrei 11:37). Isaia 9:2–7, textul de astăzi, trebuie înțeles în contextul mai larg din Isaia 7–12. Această secțiune este adesea numită Cartea lui Emanuel, deoarece se concentrează pe binecuvântarea promisă a prezenței lui Dumnezeu; „Dumnezeu cu noi” fiind sensul cuvântului Emanuel (Isaia 7:14; 8:8–10; Matei 1:23). Nevoia imediată a acelei prezențe divine a fost un război în care Siria și regatul de nord al Israelului au intrat într-o alianță împotriva lui Iuda, regatul sudic al Israelului divizat (Isaia 7:1). Ca reacție, profetul Isaia a adus un mesaj de speranță regelui neevlavios Ahaz al lui Iuda. Regele tânăr și fără experiență (2 Regi 16:2) a fost speriat, împreună cu tot Iuda, de schimbările politice (Isaia 7:2). Profetul l-a încurajat pe Ahaz să aibă încredere în Domnul în această chestiune. Isaia i-a oferit chiar lui Ahaz un semn de la Domnul (7:11). Din anumite motive, Ahaz a refuzat să ceară un semn (Isaia 7:12). Poate că avea deja în minte o alianță cu asirienii (2 Regi 16:7). Dar Domnul a dat oricum „casei lui David” (reprezentată de Ahaz) un semn: un copil care să fie cunoscut sub numele de Emanuel (Isaia 7:13–14). Înainte ca acest copil să ajungă la o vârstă de răspundere, cele două amenințări din nord aveau să fie distruse (7:7–9, 15). Întrucât Ahaz a refuzat să ceară un semn, semnul care a fost oferit totuși a rămas o profeție „depărtată” pentru o rămășiță a poporului lui Dumnezeu, care să nu se împlinească până când Emanuel va veni cu adevărat în victoria finală.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Marea schimbare (Isaia 9:2-5)

• Lumina care să strălucească (v. 2)
• Bucuria care să izbucnească (v. 3)
• Analogie istorică (v. 4-5)

2. Copilul promis (Isaia 9:6-7)

• Numele Sale (v. 6)
• Domnia Sa (v. 7)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Există oare experiențe de întunecime spirituală din viața ta pe care ar fi bine să le împărtășești cu alții? Cum și când trebuie să facem acest lucru?
• Cum am putea să ne asigurăm că lucrurile care-i aduc bucurie lui Dumnezeu, ne aduc și nouă bucurie?
• Care dintre numele Domnului Isus din pasajul de astăzi ne pot motiva cel mai mult să-L slujim în săptămâna care ne stă în față? De ce?

APLICAȚII PRACTICE

• Oamenii care trăiau înaintea venirii Domnului Isus trăiau într-o stare de întuneric. Din punct de vedere spiritual, se plimbau cu mâinile întinse, sperând să nu se lovească de ceva periculos. Frica și anxietatea pândeau în acea stare de imprevizibilitate și pierdere într-un joc mortal de a se ascunde de Dumnezeu, încercând să păstreze păcatele în întuneric. Noi nu mai trăim în întuneric, cu mâinile întinse, sperând să evităm pericolul. Trăim în lumina jertfei Domnului Isus, care ne-a luminat cărările! Ce vei face atunci? Vei continua să trăiești ca și cum nu ai fi văzut lumina? Sau vei trăi ca un copil răscumpărat de Domnul?

SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim de motivele pentru care David a fost atât de bun cu Mefiboșet și să învățăm și noi din să fim buni cu cei din jurul nostru.

TEXTUL LECȚIEI: 2 Samuel 9: 1–7, 9-12 VERSETUL DE AUR: 2 Samuel 9:1

“David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?”.” — 2 Samuel 9:1

CONTEXTUL LECȚIEI

În canonul Vechiului Testament, cărțile 1 și 2 Samuel fac parte din cărțile istorice (Iosua–Estera). Ele înregistrează trecerea de la teocrație, la monarhie, începând în jurul anului 1050 î.Hr. Omul Samuel, după care au fost numite cărțile, a fost o figură esențială: ultimul dintre judecători și primul dintre profeți (vezi Fapte 3:24; 13:20). Deși Samuel era foarte respectat în toată țara, fiii săi nu se bucurau de aceeași stimă (1 Samuel 8:1–3). Israeliții, obosiți de abuzurile fiilor lui Samuel, i-au cerut lui Samuel să le dea un împărat „ca toate popoarele” (8:5). Acest lucru era împotriva dorinței lui Dumnezeu ca Israelul să fie o națiune de preoți, sfântă, sub conducerea Sa (Exod 19:6; 1 Samuel 12:12–16). Dar Domnul a făcut cum au vrut ei, alegându-l pe Saul să fie rege. Dar Saul nu a făcut voia lui Dumnezeu (13:7–14; 15:1–35). Domnul l-a respins pe Saul și la pus pe Samuel să-l ungă pe David ca succesor al lui Saul (13:14; 16:1).

Deși lui Saul i-a plăcut inițial de David (1 Samuel 16:21–22), regele știa că David a fost ales să-i succeadă (20:30–31). El a devenit înfricoșător și chiar ucigaș când renumele lui David a început să-l depășească pe a lui (18:6–16, 25, 29; 19:9–10; 23:7–8; 26:1–2). Cu toate acestea, cu toate atacurile paranoice ale lui Saul asupra lui, David a refuzat în mod constant să-l rănească sau să se răzbune împotriva lui (1 Samuel 24:6; 26:11; 2 Samuel 1:16). În ciuda interacțiunilor sale complicate cu Saul, cel mai loial și de încredere prieten al lui David a fost nimeni altul decât fiul cel mare al lui Saul, Ionatan (1 Samuel 18:1–4). Prietenia lor a dus la un legământ care obliga ambele părți. Ionatan îl va proteja și îl va sprijini pe David, în timp ce David s-a angajat să arate bunătate față de familia lui Ionatan (20:12–17). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. O promisiune ce nu a fost uitată (2 Samuel 9:1–4)

• Căutarea lui David (v. 1-3a)
• Cunoașterea lui Țiba (v. 3b-4)
• Sărbătoarea cu bucurie (v. 5)

2. O promisiune împlinită (2 Samuel 9:5-7, 9-12)

• Sosirea lui Mefiboșet (v. 5-6)
• Declarația lui David (v. 7, 9-10)
• Noul normal (v. 11-12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum am putea să ne asigurăm că Dumnezeu este onorat și primește tot creditul pentru faptele noastre bune? În afară de pasajele din Marcu 9:41 și Luca 17:10, ce alte pasaje din Scriptură sunt relevante în această discuție?
• Ce criterii trebuie să folosim pentru a decide care dintre faptele noastre bune să fie anonime și care să fie publice? Folosiți pentru discuție textele din Matei 5:14-16 și Matei 6:1-4.

APLICAȚII PRACTICE

• Pentru David, ideea că el i-ar ajuta pe alții pe baza propriilor amintiri și experiențe este o temă curentă în textul de astăzi. El a arătat bunătate și dreptate față de Mefiboșet, parțial pentru că David se angajase să facă acest lucru, dar și pentru că beneficiase de același lucru de la Ionatan. Și David și-a amintit de încercările pe care le-a suferit din cauza lui Saul și a căutat să îndrepte faptele rele ale acestui om. Dar, mai ales, ca om după inima lui Dumnezeu (1 Samuel 13:14; Fapte 13:22), David a căutat să arate în viața sa caracteristicile dreptății divine care erau așteptate din partea lui Israel. El știa că trebuie să se teamă, să slujească și să-l iubească pe Dumnezeu din toată inima și cu tot sufletul său (vezi Deuteronom 10:12). 
• Același lucru este valabil și astăzi. Suntem chemați să ne amintim de bunătatea pe care Dumnezeu ne-a arătat-o – în special prin viața, moartea și învierea Domnului Isus – și să arătăm această bunătate față de ceilalți. Acest lucru poate însemna satisfacerea nevoilor altora din comunitatea noastră; ar putea însemna repararea greșelilor pe care nu le-am comis. Dreptatea și bunătatea ne cheamă să mergem dincolo de a ne iubi prietenii, pentru a îi iubi chiar și acei oameni care ne-ar putea fi dușmani (Matei 5:43–48). În acest fel, demonstrăm bunătatea legământului Dumnezeului nostru. 

SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm cum a primit Dumnezeu neamurile în Împărăția Sa și să înțelegem cum să ne purtăm și noi cu necredincioșii încercând să-i evanghelizăm și să-i ajutăm să intre și ei în Împărăția lui Dumnezeu. 

TEXTUL LECȚIEI: Faptele Apostolilor 10:34-47 VERSETUL DE AUR: Faptele 10:34-35

Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El.” — Faptele Apostolilor 10:34-35

CONTEXTUL LECȚIEI

Pasajul de astăzi este o parte a unei relatări mai ample care se întinde de la Fapte 10:1 până la 11:18. Lungimea acestei relatări, care cuprinde mai mult de 6% din cartea Faptelor, reflectă semnificația acesteia. Acest moment de cotitură din istorie a avut loc după ziua Rusaliilor, când apostolul Petru declarase în mesajul său din Evanghelie că „făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2:39). Având în vedere surpriza lui Petru din pasajul de astăzi, este posibil să fi presupus că „toți cei care sunt departe” se referă numai la toți evreii care erau departe (vezi Iacov 1:1). Textul lecției noastre îl prezintă pe Petru, în fața unui public dintre neamuri, pregătit să împărtășească Evanghelia. Acesta a fost un pas imens pentru Petru. Pentru evreii observatori, oamenii dintre neamuri erau păgâni, necurați, care ar fi putut pune în pericol puritatea religioasă și morală a apostolilor. Dar Dumnezeu a schimbat această mentalitate. Corecția a început cu două viziuni care au avut loc la distanță de aproximativ 21 de ore: prima către un centurion roman numit Corneliu (Fapte 10: 1-6) și a doua către apostolul Petru (10: 9-16). Locațiile respective erau orașele Caesarea Maritima și Iope, la aproximativ 30 de mile depărtare, pe coasta Mării Mediterane. Corneliu nu era un om obișnuit dintre neamuri. El avea experiență în rugăciunea la Dumnezeul lui Israel și era generos față de aproapele său (Fapte 10: 2). Cu toate acestea, nu există niciun indiciu că Corneliu s-a convertit pe deplin la iudaism. Luca (autorul Faptelor) se referă la oameni precum Corneliu ca fiind temători de Dumnezeu și / sau „devotați” (10: 2; 13:26; 17: 4, 17). Acest lucru era în contrast cu „prozeliții” – cei care s-au convertit pe deplin la iudaism (6: 5; 13:43). Chiar și așa, Dumnezeu, recunoscând sinceritatea credinței lui Corneliu, l-a ales pe acest om să fie punctul de plecare pentru extinderea Evangheliei la neamuri. Dumnezeu a ajuns la Corneliu prin intermediul unui înger, care l-a instruit să trimită după Petru (Fapte 10: 3-8). Apoi, Dumnezeu i-a dat lui Petru o vedenie în care apostolului i s-a poruncit în repetate rânduri să mănânce alimente interzise evreilor (10: 9-16). Aceasta a transmis un mesaj că ceea ce fusese declarat necurat nu mai era așa. Imediat după vedenia lui Petru, au sosit mesagerii lui Corneliu și l-au invitat pe Petru acasă la acesta (Fapte 10: 17-23). La sosire, Corneliu și Petru și-au împărtășit experiențele (10: 24–33). Textul de astăzi urmează imediat după aceasta. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Mesajul lui Petru (Fapte 10:34-43)

• Invitația lui Dumnezeu pentru neamuri (v. 34-35)
• Invitația lui Dumnezeu pentru evrei (v. 36-37)
• Misiunea Domnului Isus pentru lume (v. 38-41)
• Trimiterea Domnului Isus (v. 42-43)

2. Două rezultate (Fapte 10:44-47)

• Duhul s-a pogorât peste ei (v. 44-46a)
• Botezul (v.46b-47)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ați fost vreodată în situația să vă răzgândiți cu privire la un anumit lucru înțelegându-l mai bine din lumina Scripturii? Dați exemple.
• Ar trebui oare să avem o mărturie scrisă și pregătită, sau să vorbim cu alții despre Domnul Isus așa cum ne dictează contextul și ne călăuzește Duhul Sfânt pe moment? De ce? Vezi Matei 10:19.
• Cum putem să facem mai multă evanghelizare în locul în care ne-a așezat Dumnezeu? Care ar fi niște idei practice?

APLICAȚII PRACTICE

Domeniul de aplicare al mântuirii lui Dumnezeu este evidențiat în textul de astăzi, atunci când neamurile au primit o revărsare a Duhului lui Dumnezeu, așa cum primiseră evreii mai devreme. Unii încă se întreabă ce rol vor continua să joace fostele elemente de identificare ai poporului lui Dumnezeu precum circumcizia, legile alimentare, sărbătorile evreiești. Astfel de întrebări au fost soluționate la celebrul Conciliu de la Ierusalim, Fapte 15: aceste semne externe nu mai sunt esențiale pentru poporul lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu era să răspândească vestea mântuirii prin poporul său din vechiul legământ, evreii (Ioan 4:22). Domnul Isus era evreu, la fel și cei mai apropiați ucenici ai săi. Toți oamenii care nu erau evrei erau grupați într-o singură categorie: neamuri. (Samaritenii ar putea fi o categorie suplimentară complicată.) Pentru evreii devotați, neamurile erau considerate ca niște străini, cu excepția cazului în care aderau la Legea lui Moise (Exod 12: 48-49; etc.). Pasajul de astăzi a răsturnat toate acestea (vezi și Efeseni 2:13-18). Vestea bună este că Împărăția lui Dumnezeu este acum disponibilă pentru toți cei care cred (vezi Romani 1:16). Noi ar trebui să căutăm oameni precum Corneliu, oameni deschiși pentru Evanghelie, dar care nu au înțeles-o încă și ar dori să le-o explice cineva.

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm mireasa lui Cristos, să înțelegem implicațiile acestui concept și ce importanță extraordinară are acest statut. 

TEXTUL LECȚIEI: Apocalipsa 19:1-8 VERSETUL DE AUR: Apocalipsa 19:7

“Să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit“ — Apocalipsa 19:7

CONTEXTUL LECȚIEI

O imagine majoră în cartea Apocalipsei este cea a „Babilonului” (vezi Apocalipsa 14: 8; 16:19; 17: 5; 18: 2, 10, 21; compară cu 1 Petru 5:13). Ioan folosește imaginea Babilonului pentru a descrie forțe care se opun voinței lui Dumnezeu și se opun poporului Său. Orașul Babilonului antic, atât de puternic în secolul al VI-lea î.Cr., a fost un loc neînsemnat pe scena mondială a secolului I d.Cr. Literatura apocaliptică folosește frecvent imagini vii pentru a sublinia anumite aspecte, iar imaginea Babilonului face exact acest lucru. În viziunea lui Ioan, Babilonul simbolizează puterile lumești care se opun lui Dumnezeu și poporului Său. Unii cercetători spun că, pentru cititorii lui Ioan, Babilonul era un termen ce reprezenta cetatea Romei (vezi 1 Petru 5:13). Atât Roma, cât și Babilonul au asuprit poporul lui Dumnezeu și s-au opus conducerii lui Dumnezeu. Cu secole înainte de Ioan, babilonienii (caldeii) fuseseră instrumentul lui Dumnezeu în pedepsirea lui Iuda (Ieremia 40: 1-3; Habacuc 1: 1-11; etc.). Dar babilonienii au mers prea departe și au ajuns la rândul lor obiecte ale mâniei lui Dumnezeu (Ieremia 50; Habacuc 2: 6-17). Babilonul a experimentat mânia divină pentru că s-a opus lui Dumnezeu atât în ​​cuvânt, cât și în faptă. În mod similar, Imperiul Roman a fost nesătul în cuceririle sale, deoarece a înrobit popoarele din lumea mediteraneeană din secolul I d.Cr. Palestina începuse să experimenteze puterea romană în 63 î.Cr., când Pompei a asediat Ierusalimul. Revolta evreiască din 66-70 d.Cr. a dus la distrugerea Ierusalimului și a templului. Ioan a scris cartea Apocalipsa la aproximativ 25 de ani după aceea. Înainte de pasajul de astăzi, Apocalipsa 18 schițează o lungă sărbătoare a căderii Babilonului, repetând acuzațiile împotriva acestuia. Acest text profetic garantează, prin extensie, căderea finală a tuturor regatelor și entităților care se opun lui Dumnezeu. Pasajul de astăzi ne arată ceea ce se întâmplă după prăbușirea acelor adversari ai lui Dumnezeu.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Oamenii cerului (Apocalipsa 19:1-3)

• Slavă Dumnezeului minunat! (v. 1)
• Cinste Marelui Judecător (v. 2)
• Dreptate pentru totdeauna (v.3)

2. Tronul lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:4-5)

• Închinare (v. 4)
• Poruncă (v. 5)

3. O mulțime unită (Apocalipsa 19:6-8)

• Voce triplată (v. 6)
• Poruncă întreită (v. 7a)
• Motiv (v.7b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce influență asupra vieții noastre ar avea rugăciunile în care să ne concentrăm mai mult asupra caracteristicilor lui Dumnezeu (atotcunoaștere, atotputernicie, dragoste) spre deosebire de lucrările lui Dumnezeu?
• Cum am putea ca biserică să ne îmbunătățim mesajul cu privire la ceea ce înseamnă teama de Dumnezeu? Cum ar trebui să ne schimbăm modul de viață pentru a reflecta în practică acest lucru?
• Ce înseamnă să trăim o viață care reflectă sfințenia descrisă în v. 8? Consultați și Isaia 61:10, Ezechiel 44:17 și Zaharia 3:4.

APLICAȚII PRACTICE

Nunțile sunt concepute pentru a crea amintiri și a păstra acele amintiri în mintea celor care participă. Prin urmare, hainele de nuntă sunt alese în mod normal cu mare grijă și coordonate pentru un efect maxim. Pregătirea unei nunți poate dura săptămâni întregi și, deoarece oamenii vor vorbi ani de zile despre ea – atât despre frumusețea ei, cât și despre greșeli – toată lumea se străduiește să se asigure că totul este „perfect”. Nunta dintre Miel și mireasa sa culminează cu salvarea miresei din puterea păcatului și a răului. Când Domnul Isus, Mielul, își primește mireasa, biserica, va fi cea mai minunată nuntă din toate timpurile! Mirele și-a făcut partea Sa, plătind prețul pentru păcat pe cruce. Dar mireasa are și ea rolul ei, având în vedere afirmația lui Ioan că „s-a pregătit” (Apocalipsa 19: 7). Domnul Isus ne-a oferit „hainele mântuirii” și „haina neprihănirii sale” (Isaia 61:10), dar noi trebuie să le îmbrăcăm.