SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm motivul pentru care Pavel l-a trimis pe Timotei la Corint; să comparăm învățătura despre judecată din această lecție cu lecția de săptămâna trecută și 1 Corinteni 5; să identificăm un partener de responsabilitate individuală care să ne ajute să evităm ispita îngâmfării.
TEXTUL LECȚIEI: 1 Corinteni 4:1-6, 17-21
VERSETUL DE AUR: 1 Corinteni 4:5
„De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.” – 1 Corinteni 4:5
CONTEXTUL LECȚIEI
Apostolul Pavel a plantat biserica din Corint în timpul celei de a doua călătorii misionare, între anii 52 și 54 (Fapte 18:1-8). El a petrecut majoritatea timpului cu această biserică (18:11), dar după ce Pavel a plecat din Efes, au început să iasă la iveală neînțelegerile din Corint.
Problemele din Corint au fost multe și grave: diviziuni, imoralitate, creștini care au intentat în instanță acțiuni împotriva altor credincioși, neînțelegeri legate de căsătorie și de cei necăsătoriți, egoism în timpul închinării colective, folosirea abuzivă a darurilor spirituale, auto-promovarea, lipsa de dragoste și învățături greșite despre înviere.
Pavel a adresat aceste aspecte în mod direct, cu elocvență și autoritate, fără să lase loc de îndoială. Toate aceste probleme aveau un numitor comun, care este subiectul lecției de azi.
STRUCTURA LECȚIEI
- Slujitori credincioși (1 Corinteni 4:1-6)
- Încrederea divină (v. 1-2)
- Conștiința curată (v. 3-5)
- Exemple de urmat (v. 6)
- Mustrarea credincioasă (1 Corinteni 4:17-21)
- Exemplul lui Timotei (v. 17)
- Avertizarea aspră a lui Pavel (v. 18-21)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ce putem face în mod practic pentru a fi ispravnici credincioși ai mesajului evangheliei? Cum ne ajută 1 Petru 4:1-11 să ne ajustăm acțiunile și atitudinile în calitate de ispravnici ai mesajului evangheliei?
- Ce poate face biserica pentru a evita mândria care duce la cădere (Proverbe 16:18)?
- Cum ne ajută relația dintre Pavel și Timotei (2 Timotei 3:10-4:8 etc.) să înțelegem ucenicia sau mentoratul în contextul creșterii spirituale?
- Cum decidem când să folosim „nuiaua” și când să folosim „duhul blândeții”?
- Ce pași putem face pentru a restaura o relație după o confruntare neplăcută dar necesară?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Dumnezeu este judecătorul final. Dar Dumnezeu ne cheamă la o Împărăție în care supușii Lui, care sunt responsabili în mod direct în fața Lui, sunt chemați să se încurajeze reciproc în procesul de creștere în asemănarea lui Cristos, în dragoste și smerenie. Acest lucru are loc când ne recunoaștem slăbiciunile și ne supunem celor care ne ajută să creștem. Este o chemare dificilă dar care aduce împlinire.
În zilele noastre, smerenia este greșit înțeleasă și nu este apreciată. Ca și creștini suntem chemați la o atitudine de smerenie, în faptă și în vorbă. Răsplata este rareori imediată, dar noi știm că Dumnezeu este împotriva mândriei.