SCOPUL LECȚIEI: Să prezentăm elementele principale ale celei de a treia întâlniri dintre ucenici și Cristosul înviat; să înțelegem motivele pentru care ucenicii L-au recunoscut sau nu L-au recunoscut pe Domnul Isus; și să identificăm modalități practice de a-L recunoaște pe Dumnezeu la lucru în viețile noastre.
TEXTUL LECȚIEI: IOAN 21:1-14
VERSETUL DE AUR: IOAN 21:12
„ „Veniţi de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?” căci ştiau că este Domnul.” – Ioan 21:12
CONTEXTUL LECȚIEI
Unii cercetători au sugerat că Ioan 21 nu a făcut inițial parte din Evanghelia după Ioan. Dovezile pentru acest lucru pot fi rezumate pe (1) faptul că Ioan 20:30–31 conține o concluzie naturală a Evangheliei; (2) diferențe percepute în limbaj, stil și conținut în comparație cu restul Evangheliei; și (3) o presupusă divergență față de relatarea lui Ioan înainte de capitolul 21. În ciuda acestor observații, cei care nu cred că Ioan 21 este original, susțin în general că a fost adăugat de apropiați ai lui Ioan la scurt timp după terminarea Evangheliei. Gândirea, în parte, este că Ioan 21:20–23 părea să sugereze că Ioan nu va muri. Când a murit, totuși, moartea poate să fi provocat suferință și să fi zdruncinat credința unora din comunitate, pe care epilogul era menit să o atenueze. Împotriva ideii că Ioan 21 nu este original este faptul că cele mai vechi manuscrise pe care le avem, toate includ epilogul. Nu există niciun motiv să credem că Evanghelia a circulat vreodată fără acest epilog. Și astfel de epiloguri pot fi găsite în alte scrieri antice, arătând că aceasta nu este o caracteristică literară deosebit de remarcabilă. Argumentele despre presupusele diferențe de limbaj și stil pot fi explicate prin diferențele de material care compun relatarea. Epilogul leagă, de asemenea, punctele libere ale Evangheliei, în special mântuirea lui Petru după tăgăduirea lui Isus, și adaugă dovezi suplimentare ale mărturiei fidele a lui Ioan despre viața și învățătura Domnului Isus. Mai mult, epilogul împlinește promisiunea Domnului Isus că se va întâlni cu ucenicii în Galileea (Matei 26:31–35; 28:5–10).
STRUCTURA LECȚIEI
- La pescuit (Ioan 21:1-6)
- Eșecul ucenicilor (v. 1-3)
- Domnul Isus le poartă de grijă (v. 4-6)
- „Este Domnul” (Ioan 21:7-14)
- Primii care au răspuns (v. 7)
- Al doilea grup care a răspuns (v. 8-9)
- Domnul Isus le dă de mâncare (v. 10-13)
- A treia înfățișare a Domnului Isus (v. 14)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ați făcut vreodată parte dintr-un grup care a avut o experiență neobișnuită cu Domnul? Ar trebui să caute creștinii astfel de experiențe? De ce da și de ce nu? Ce versete biblice pot fi folosite pentru a susține o astfel de poziție?
- Ce practici spirituale ne ajută să perseverăm când eforturile noastre par să ducă la eșec? Ce versete biblice ne oferă încurajare să ne bazăm pe Dumnezeu atunci când am eșuat?
- Ce lucruri ne împiedică să avem o relație mai apropiată de Domnul Isus?
- Ce putem învăța din ospitalitatea de care a dat dovadă Domnul Isus?
- Cum este diferită experiență căutării lui Dumnezeu ca și grup spre deosebire de căutarea lui Dumnezeu la nivel individual?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Timpul petrecut în jurul mesei este o oportunitate cu totul deosebită de a avea părtășie și prietenie. Care este diferența dintre părtășie și prietenie?