Convenția de la Los Angeles, 4-6 septembrie 2015

Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt!

Viața poporului lui Dumnezeu, în legământ cu Dumnezeu, este o viață în care se oglindește Dumnezeu. Varietatea trăsăturilor caracterului Său (bunătatea, dragostea, dreptatea, credincioșia, sfințenia) trebuie să se formeze în caracterul nostru. La această Convenție din 2015, chemarea pentru noi toți este o chemare la sfințenie. Așa cum Domnul este sfânt, așa trebuie să fim și noi. Descoperirea Sa în Cuvântul scris și întrupat este implementată în viețile noastre prin Duhul Sfânt care ne înnoiește, ne conduce, și ne sfințește. Aceasta este voia Lui pentru noi toți, pe care dacă nu o împlinim nu-l vom vedea pe Dumnezeu.

Vă salutăm în Numele Domnului nostru Isus Cristos și vă invităm cu mare bucurie să participați în perioada 4 septembrie – 6 septembrie, 2015, la cea de-a 103-a Convenție a Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada care va avea loc în Los Angeles.

Toate informațiile despre Convenția din 2015 de la Los Angeles le găsiți la adresa: www.romanianbaptistconvention2015.com

A murit pentru noi ca să trăim împreună cu El

Școala duminicală – 27 septembrie, 2015
A murit pentru noi ca să trăim împreună cu El
1 Tesaloniceni 5:1-11
Versetul de aur: 1 Tesaloniceni 5.9-10

Tema acestui studiu este moartea Mântuitorului, aşa cum este prezentată în Prima epistolă a lui Pavel către tesaloniceni, şi relevanţa ei pentru viaţa noastră. Versetul 10 din textul nostru va fi versetul central al discuţiei: Mântuitorul „a murit pentru noi pentru ca […] să trăim împreună cu El“. [Read more…]

Dăruirea Fiului

Școala duminicală – 20 septembrie, 2015

Dăruirea Fiului

Ioan 3:16-17

Versetul de aur: Ioan 3.16

Ne vom uita în Evanghelia după Ioan la modul cum este prezentată tema morţii Mântuitorului. Textul cel mai cunoscut, textul care cuprinde cel mai bine perspectiva pe care Ioan vrea s-o avem, este Ioan 3:16. Ne uităm la moartea Mântuitorului ca la acea lucrare prin care Dumnezeu şi-a dat Fiul. Şi L-a dat pentru ca acela care crede în El să aibă viaţă. Ne uităm la moartea Mântuitorului ca la trimiterea Fiului în lume, ca lumea să fie mântuită prin El. Aceste două versete ne dau perspectiva, unghiul din care ne uităm la tema aceasta în Evanghelia după Ioan. Dacă punem în contrast felul în care moartea Mântuitorului este prezentată în Evangheliile sinoptice – în Matei, în Marcu, în Luca –, din start, de la început, se va putea observa un alt unghi din care este văzut întregul eveniment. În Evangheliile sinoptice se accentuează foarte mult durerea, groaza, agonia. Cristos în Ghetsimani se roagă, plânge – lacrimi, sânge. În Ioan nu avem atât de mult accentuată agonia, cât biruinţa. Puţin mai sus, în versetele 14, 15, se spune: Fiul omului va fi înălţat, cum a înălţat Moise şarpele în pustie. Prin aceasta Ioan prinde două lucruri: înălţarea pe cruce, iar apoi înălţarea în slavă. Când descrie evenimentele din viaţa Mântuitorului, întotdeauna Ioan le descrie, pe toate, ştiind, accentuând faptul că El este în slavă, şi o are aşa cum o avea înainte de a se fi făcut lumea. De la întrupare, ni se spune: „noi am văzut slava Lui, ca slava Unuia născut din Tatăl“ (1:14). În Evangheliile sinoptice, slava aceea o vedem pregnant, deosebit, la schimbarea la faţă. Ioan, însă, ne spune că de la început şi până la calvar, în toate, noi am văzut slava Lui. L-am văzut cât de deosebit, cât de puternic, cât de unic este. Moartea Lui o vede în acelaşi fel, ca pe o înălţare. Apoi sunt, din nou, texte unice în Evanghelia după Ioan. Vede moartea Lui, ca pe o reîntoarcere înapoi la Tatăl: Mă duc la Cel care M-a trimis; după ce Mă voi duce, vă voi trimite un Mângâietor (texte în capitolele 13, 14 şi 16. De asemenea, tot specifică lui Ioan este şi perspectiva asupra morţii lui Isus ca o proslăvire, ca o glorificare. Toate acestea ne ajută să nu despărţim moartea Lui de învierea Lui, de înălţarea Lui în slavă. Trebuie să fie văzute ca un eveniment unic. Cel care a murit a biruit. Cel care a murit a fost înălţat în slavă. Este acelaşi – Cel de pe cruce, cu Cel de la dreapta Tatălui. Este prezentat un Mântuitor puternic, foarte curajos.  [Read more…]

Un semn care va stârni împotrivire

Școala duminicală – 13 septembrie, 2015

Un semn care va stârni împotrivire

Luca 23:26-49

Versetul de aur: Luca 23.34

Urmează să vorbim despre moartea Mântuitorului nostru, din Evanghelia după Luca. Fiecare dintre cei patru evanghelişti dă o perspectivă unică asupra acestui eveniment. Dacă ne reamintim, perspectiva lui Matei este cea de salvator al poporului Său – încă de la început, când îngerul i-a spus lui Iosif „să-i pui numele Isus, pentrucă El va mântui pe poporul Său de păcatele sale“ (Matei 1:21). Şi toată naraţiunea merge în felul acesta – aşa este descrisă ultima Cină, instituirea Cinei Domnului, apoi răstignirea. Evanghelistul Marcu pune accentul în altă parte: Isus este un Mântuitor puternic, care a venit şi l-a biruit pe cel rău, şi noi Îl cunoaştem pe deplin când moare (sutaşul spune: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“). Evanghelistul Ioan ne ia din altă parte şi, încă de la început, prin Ioan Botezătorul, spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!“ – şi totul merge spre Înălţare, când Fiul omului va fi înălţat de pe pământ, aşa cum a înălţat Moise şarpele în pustie: o perspectivă glorioasă asupra răstignirii.  [Read more…]

Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu

Școala duminicală – 6 septembrie, 2015

Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu

Marcu 15:33-41

Versetul de aur: Marcu 15.39

Vom vorbi despre moartea lui Cristos în Evanghelia după Marcu. Textul citit reprezintă, oarecum, apogeul întregii naraţiuni din această Evanghelie – un moment al unei descoperiri, al unei revelaţii; un deznodământ al unei lucrări, dar un deznodământ, cel puţin dintr-un punct de vedere, neaşteptat. Dacă citeşti doar capitolele 1 şi 2 din Evanghelia după Marcu, n-ai zice că Evanghelia se va termina în felul acela. Avem în capitolul 1 remarci de felul următor: „ce autoritate în învăţătură! e o învăţătură nouă, n-am mai auzit aşa ceva“ (1:27); „un Învăţător ca acesta – Lui Îi merge faima în toată Galileea“ (1:28); „era atât de faimos, de celebru, încât nu mai putea intra ziua în vreun sat, într-o cetate; era înconjurat, lumea dădea buzna“ (1:45); „cei care Îl ascultau ziceau: N-am auzit niciodată aşa ceva“ (2:12). Evanghelistul Marcu prezintă un Învăţător deosebit de bine primit, apreciat, dorit – oamenii se strângeau în jurul Lui. N‑ai crede că se va termina Evanghelia după cum am citit: pe o cruce romană. Semnalul pentru un astfel de deznodământ îl avem însă foarte de timpuriu în Evanghelie. În capitolul 3, versetul 6, avem primul gând în direcţia aceasta, care spune aşa: „fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cum să-L piardă“. Pe de o parte, avem în Evanghelia după Marcu un Cristos foarte cunoscut, puternic, faimos, celebru. Pe de altă parte, împotriva Lui încep să se croiască planuri, pentru a fi pierdut. Pe de o parte ai un Cristos despre care se spune: „Acesta este Fiul Meu, în care Îmi găsesc toată plăcerea“, iar pe de altă parte ai un Cristos care, atunci când procuratorul roman Îl întreabă: „Eşti Tu Acesta?“, tace. Pe de o parte, ai un Cristos scoate demoni, face vindecări, iar pe de altă parte ai un Cristos care nu Se coboară jos de pe cruce. Există acest portret paradoxal în Evanghelia după Marcu: pe de o parte faimos, pe de altă parte tăcut; pe de o parte puternic, pe de altă parte Îşi opreşte puterile. Acest portret creează în audienţă două tabere: unii sunt cu El, Îl apreciază, Îl ascultă, Îl doresc; alţii uneltesc împotriva Lui. Întrebarea în ce ne priveşte pe noi astăzi este foarte simplă: din care tabără suntem? Audienţa este deosebit de amestecată – pentru că ni se spune, de asemenea, de foarte timpuriu, că şi între cei din apropierea Lui, chiar între cei 12, era unul, Iuda, care L-a şi vândut în cele din urmă. Nu este uşor să discerni în Evanghelia după Marcu cine este cu Mântuitorul şi cine unelteşte împotriva Lui, cine Îl doreşte şi cine vrea să-L piardă.  [Read more…]

L-a învins pe diavolul

Școala duminicală, 30 august, 2015

L-a învins pe diavolul

1 Ioan 3:4-10

Versetul de aur: 1 Ioan 3.8

Îl mărturisim pe Isus Cristos ca biruitor al lui Satan şi al puterilor acestuia, eliberându-ne de sub stăpânirea întunerecului şi aducându-ne în Împărăţia Sa. Textul cel mai potrivit pentru aceasta este 1 Ioan, capitolul 3, versetul 8, partea a doua: „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.“ Despre aceasta vom vorbi în continuare – despre un Cristos biruitor, despre un Cristos care a anihilat, a nimicit lucrările Celui rău. Întrebarea imediată este: care sunt acestea? Să vedem ce a distrus. Când vorbim despre lucrările diavolului, nu întotdeauna este uşor să le identificăm. Mai mult, sunt situaţii în care diavolul nu face nimic, sau pare că nu face nimic.  [Read more…]

Al doilea Adam

Școala duminicală, 23 august, 2015

Al doilea Adam

1 Corinteni 15:45-50

Versetul de aur: 1 Corinteni 15.45

Noi îl mărturisim pe Isus Cristos ca al doilea Adam, Capul unei noi umanităţi, care a trăit o viaţă de ascultare desăvârşită, a biruit moartea şi putrezirea, a înviat din morţi într-un trup glorios şi este înălţat la dreapta Tatălui, urmând să vină din nou, în glorie, pentru judecată, să aducă viaţa veşnică celor răscumpăraţi şi moarte veşnică celor pierduţi, să întemeieze un cer nou şi pământ nou – Casa dreptăţii –, unde nu va mai fi rău, suferinţă sau moarte. În Sfânta Scriptură sunt multe feluri în care este descris Mântuitorul. La apostolul Pavel, într-un mod unic în Noul Testament, Îl avem descris pe Cristos în contrast cu Adam. După ce citim primele trei capitole din cartea Genesa, în tot Vechiul Testament Adam nu mai are un rol proeminent. Mai apare în Cărţile Cronicilor, dar şi acolo foarte telegrafic. Apoi, în Noul Testament, apare în genealogii şi atât – cu excepţia Epistolei către romani şi a Primei epistole către corinteni. În toată literatura Vechiului Testament, nici unul dintre cei care au scris – proroci, împăraţi, poeţi – nu s‑au aplecat asupra lui Adam, să observe care au fost implicaţiile faptei sale. Între Testamente, după prorocul Maleahi, până la profetul Ioan Botezătorul, avem o literatură deosebit de bogată, literatură considerată neinspirată (în sensul inspiraţiei de care vorbim în cazul textelor incluse în Sfânta Scriptură), literatură apocrifă sau pseudepigrafă (nu ştim autorii textelor respective), însă o literatură în care Adam apare foarte des. Cei care s-au izolat şi au făcut lângă Marea Moartă o comunitate – cei care ne-au lăsat ceea ce astăzi numim „Sulurile de la Marea Moartă“ – de asemenea scriau şi gândeau foarte mult cu privire la efectele neascultării lui Adam. Din ceea ce scrie în Romani şi 1 Corinteni, îl vedem pe apostolul Pavel ca fiind la curent cu ideile vremii, cu zbaterile vremii. Şi el vorbeşte despre Cristos comparându-l cu Adam – vezi în special Romani 5:12-21 („Cristos, ca al doilea Adam“), iar al doilea text este textul nostru, 1 Corinteni 15, de la 45 în continuare.  [Read more…]

Omul Isus

Școala duminicală, 16 august, 2015

Omul Isus

Ioan 19:1-16

Versetul de aur: Ioan 19.5

Noi îl mărturisim pe Isus Cristos ca Om adevărat. Când ţi se vorbeşte despre un om, ce-ai zice? Este şi el ca mine. Face lucruri pământeşti: şi eu le pot face. Peste tot, atunci când omul simte că în jurul lui are doar oameni, dispreţuirea este un sentiment lăuntric care vine imediat în faţă. Se creează detaşare şi spune: şi ei sunt ca mine, şi el e ca mine. Şi, cu aceasta, faci ce face Pilat: te speli pe mâini. Înainte de 1989, când auzeai vorbindu-se despre diferite locuri celebre din lumea din Apus, sentimentul care te încerca – fie că vroiai, fie că-ţi plăcea, fie că nu vroiai –, era: „Cum o fi acolo?“ Era, aşa, ca un fel de fata morgana. Oare, chiar?! Era şi un sentiment al aşteptării: dacă aş vedea cu ochii lucrurile acelea! Ştiţi care este sentimentul când ajungi să pui mâna acolo, şi să stai în Trafalgar Square, de exemplu? Te uiţi la statuia lui Nelson şi zici: tot un om le-a făcut şi pe acestea. Sau în alte locuri din această lume foarte cunoscute – când ajungi acolo şi păşeşti, zici: Ce miraj a fost! Tot oameni sunt şi pe aici, tot porumbei stau şi te încurcă şi pe aici. Întotdeauna omul tinde să dispreţuiască ce este în jurul lui. Dacă simte că este uman, vrea deasupra acelor lucruri. Acest text din Ioan 19 ilustrează deosebit de bine această idee: „Este doar un om, răstigneşte-L! Legea spune: fă-o!“ Şi au făcut-o. Când Îl vezi pe Isus doar ca pe un om, vrei să termini repede cu El. Noi Îl mărturisim pe Isus Cristos ca Om adevărat. A avut toate lucrurile pe care le avem noi, pe care le târâm după noi, cu excepţia păcatului. Lista care urmează nu este completă. A fost în pustie 40 de zile, a flămânzit. A umblat ziua în amiaza mare şi a ajuns la fântâna lui Iacov; I S-a făcut sete. A fost prins de oboseală. A avut nevoie să se aşeze, să stea, să-şi tragă sufletul. A iubit ca noi. Când a venit la El tânărul bogat, Scriptura ne spune: L-a iubit pe omul acela. Despre Lazăr ni se spune că Isus îl iubea. Ucenicul care scrie lucrurile acestea este un ucenic care a fost iubit de Isus. Când a văzut gloatele împrăştiate, I-a fost milă de ele – o mulţime împrăştiată ca nişte oi fără păstor. Toate aceste sentimente pe care le avem noi le-a avut şi El. El a fost Om adevărat. Poate fi periculos să accentuez această faţă a lucrurilor, dar este necesar. La sfârşitul mesajului revenim şi punem împreună cele două dimensiuni ale Lui, cea divină şi cea umană, dar trebuie să arătăm clar că El a trăit ca Om şi să vedem implicaţiile acestui lucru.  [Read more…]

Cine ești?

Școala duminicală, 9 august, 2015

Cine eşti?

Ioan 10:22-30

Versetul de aur: Ioan 10.24

In această zi, din Evanghelia după Ioan, vrem să ne uităm din mai multe unghiuri, la Mântuitorul nostru. Pornim această incursiune în Evanghelia după Ioan, de la o frământare. Mântuitorul şi-a început lucrarea, a început minunile, a început să meargă din loc în loc şi oamenii se întrebau: Cine este? De unde este? Ce face? Aici, în capitolul 10, avem un exemplu de o astfel de frământare. Ei când L-au văzut în Templu, în Ierusalim au venit la El, în felul acesta: Până când ne ţii în această încordare lăuntrică? Spune-ne clar, cine eşti? Eşti Mesia? Eşti Cel care trebuia să vină? Mărturiseşte, lucrul acesta! Din ceea ce urmează, din explicaţia pe care o dă Mântuitorul, învăţăm multe lucruri. „V-am spus, dar nu Mă credeţi. Toate câte le fac, le fac în ascultare de Tatăl Meu. Dar, voi nu credeţi lucrurile acestea, deşi ele mărturisesc despre Mine. N-ascultaţi glasul Meu, pentrucă nu sunteţi din oile Mele. Ele ascultă glasul, Il cunosc şi vin după Mine, şi le dau viaţă veşnică. Voi nu sunteţi dintre ele. Mă hărţuiţi, mă urmăriţi, doriţi să Mă prindeţi. Nu credeţi. Lucrurile acestea arată necredinţă. Oricât aş spune de des şi de mult cine sunt, voi nu credeţi.“  [Read more…]

Cristos covârșitor

Școala duminicală, 2 august, 2015
Cristos covârşitor
Ioan 1:14-17
Versetul de aur: Ioan 1.17

Noi îl mărturisim pe Isus Cristos ca rob fără păcat, plin de har şi de adevăr. Aceasta este tema în această seară – un Cristos covârşitor, un Cristos care a adus enorm cu El, un Cristos în care Dumnezeu a revărsat din plin bunătate şi adevăr. Ioan 1 şi Romani 5 sunt textele principale aici, texte care descriu un Cristos deosebit. Te uiţi la El – şi vezi cum prin El se revarsă harul lui Dumnezeu, adevărul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii. Este deosebit de dificil să portretizezi în termeni corecţi un aşa Cristos.  [Read more…]