Romanian Baptist Association of USA and Canada

TEXTUL LECȚIEI: 1 Corinteni 15:1-8, 12-14, 20-23, 42-45

VERSETUL DE AUR: 1 Corinteni 15:19, 20

„Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! 20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi..” – 1 Corinteni 15:19, 20

SCOPUL: Să identificăm elementele cheie ale Evangheliei așa cum le prezintă Apostolul Pavel; să explicăm de ce a doua venire a lui Cristos este cheia înțelegerii viitorului nostru; să identificăm schimbările survenite la nivel personal în viața noastră după ce l-am primit pe Domnul Isus ca mântuitor personal.

CONTEXTUL LECȚIEI

Corintul era un mare centru comercial, cultural, religios şi vai, un mare centru al desfrâului. Intrarea apostolului Pavel în oraş s-a petrecut la mai bine de o sută de ani după ce Iulius Cezar reconstruise cetatea, transformând-o într-o nouă capitală a Ahaiei. Din punct de vedere maritim, Corintul era un oraş situat pe promontoriul dintre două porturi: Chencrea la est şi Laceum la vest. Această poziţie i-a asigurat accesul traficului maritim comercial din toată lumea. Când spuneai Corint, spuneai afluenţă materială, tranzacţii comerciale, garnizoane militare, lux, afluenţă materială şi… iar afluenţă materială. Când Pavel aminteşte de: „aur, argint şi pietre preţioase” în capitolul 3, el vorbeşte cu oameni care cunoşteau foarte bine valoarea acestor mărfuri.

Pavel a venit la Corint după ce vizitase Atena. Acolo avusese o experienţă nu prea încurajatoare cu cei ce-l ascultaseră (Fapte 17:15-34). Probabil că starea lui sufletească nu era prea bună. Grecia nu părea să fie un câmp bun pentru Evanghelie. După îngâmfata Atena, a urmat decăzutul Corint! Nu-i de mirare că Dumnezeu a trebuit să i se arate noaptea şi să-l încurajeze (Fapte 18:9-10).

Epistola este ca un sandviș cu mai multe feluri de umpluturi. Cele două felii care-l alcătuiesc sunt învățătura despre ,,cruce“ (1 Cor. 1) și despre ,,învierea morților“ (1 Cor 15).

În ceea ce privește învățătura despre cruce, apostolul trebuie să-i scoată pe corinteni din reflexul gândirii grecești pentru care ceea ce se întâmpla cu trupul nu avea nici un fel de valoare. Ei nu puteau pricepe că o jertfire a trupului poate aduce izbăvire la nivelul sufletului.

În ceea ce privește învierea, apostolul trebuie iar să-i ajute să depășească limitările gândirii lor grecești. Grecii credeau în nemurirea sufletului, dar nu vedeau de ce ar trebui și trupul să învieze. Cu migală și cu argumente din lumea creației lui Dumnezeu, apostolul le dovedește realitatea trupească a vieții de după moarte. Cel mai mare argument al său rămâne însă învierea lui Christos, urmată de arătările Lui de după moarte. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Elementul central al predicării  (1 Corinteni 15:1-8)

• Nu degeaba (v. 1, 2)
• Conform scripturii (v. 3, 4)
• Mărturia învierii (v. 5-8)

2. Elementul central al credinței (1 Corinteni 15:12-14)

• Învățături false (v. 12)
• Credință inutilă (v. 6)

3. Elementul central al nădejdii (1 Corinteni 15:20-23, 42-45)

• Pârga (v. 20)
• Noul Adam (v. 21-23)
• Trupul înviat (v. 42-45)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Este mărturia personală importantă în predicarea Evangheliei? De ce, sau de ce nu?
• Discutați despre persoane din Biblie care și-au folosit cu succes mărturia personală în împărtășirea Evangheliei. 
• Având în vedere secularismul din ce în ce mai accentuat al culturii în care trăim, care ar fi câteva metode prin care ne putem aminti constant de adevărul versetelor 13 și 14 din textul de astăzi?

APLICAȚII PRACTICE

Este foarte important să înțelegem că moartea și învierea Domnului Isus sunt evenimente istorice care pot fi dovedite. Atât dovezile morții cât și ale învierii ar trebui să fie cunoscute de toți credincioșii pentru a le putea discuta cu cei necredincioși în prezentarea Evangheliei. În afară de textele Biblice din Evanghelii, mai jos prezentăm pe scurt câteva din aceste dovezi și vă încurajăm să le studiați mai în amănunțime folosind și alte resurse. O carte deosebit de bună în acest sens este cartea lui Lee Strobel, În apărarea lui Isus. 

Există foarte multe dovezi istorice cu privire la răstignirea Domnului Isus. Însă pentru că nu poate avea loc o înviere fără o moarte, și pentru că unii susțin că Domnul Isus de fapt nu a murit pe cruce, ci numai a leșinat, sau a fost în comă, câteva dovezi ale morții Domnului Isus sunt: 

• Răstignirea înseamnă moarte sigură. Omul răstignit moare prin asfixiere datorită greutății corpului ce apasă pe cavitatea toracică și nu-i permite să mai respire. 
• Călăii romani erau profesioniști în execuțiile condamnaților și nu ar fi coborât pe nimeni de pe cruce viu. 
• Domnul Isus a fost înjunghiat în piept, în zona inimii. Știm asta pentru că Biblia ne spune că la înjunghiere a curs sânge și apă. Lucrul acesta e explicat prin faptul că în jurul inimii se află pericardul care conține un lichid apos. Dacă Domnul nu era mort deja, acea înjunghiere i-ar fi fost fatală.
• Ucenicii nu ar fi crezut în înviere, dacă nu ar fi fost siguri că Domnul Isus a murit cu adevărat. 

Iată acum câteva dovezi ale învierii Domnului Isus:

• Mormântul gol și sigiliul rupt
• Panica soldaților romani și încercarea preoților de a răspândi zvonuri false despre Domnul Isus
• Faptul că totul s-a petrecut la Ierusalim, unde oricine putea merge să verifice și să vadă mormântul gol.
• Transformarea radicală a ucenicilor care după ce fugiseră speriați când Domnul Isus fusese arestat, acum, după ce-l văzuseră înviat, erau gata să-și dea viața pentru el, și au și făcut-o. Foarte puțini oameni sunt atât de naivi încât să meargă la moarte pentru o minciună. 
• Faptul că Domnul Isus a fost văzut de foarte mulți oameni după înviere, și de foarte multe grupuri de oameni în același timp. Acest lucru ne spune că cei care l-au văzut nu au avut halucinații, pentru că nu există halucinații colective. 

Toate acestea sunt dovezi indubitabile are morții și învierii Domnului Isus. El a murit ca plată pentru păcatele întregii omeniri, din trecut, prezent și viitor. Fără moartea și învierea Domnului Isus, nu poate exista mântuirea, și pentru că Domnul Isus a murit și a înviat putem avea certitudinea că El se va întoarce, așa cum a promis, să ia la El biserica Lui. Având această nădejde, cum trăim noi astăzi? În ce fel ne influențează acest lucru comportamentul și prioritățile vieții? 

“Dar toate aceste lucruri s-au intimplat ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul, care zice: “Spuneti fiicei Sionului: “Iata Imparatul tau vine la tine, blind si calare pe un magar, pe un magarus, minzul unei magarite”. 

“Noroadele care mergeau inaintea lui Isus si cele ce veneau in urma, strigau: “Osana, Fiul lui David! Binecuvintat este Cel ce vine in Numele Domnului ! Osana in Cerurile prea inalte !”    Matei 21:4-5; v. 9

Indiferent de circumstantele in care traim acum, AZI e  Zi de Sarbatoare: Intrarea  Domnului Isus in Ierusalim. Imparatul Pacii intra in Orasul Pacii, sa ofere pacea Lui “care intrece orice pricepere” si ne poate “pazi inimile si gindurile in Isus Hristos”. O necesitate extrem de acuta atunci, ca si acum.

Ev. Matei subliniaza ca “aceste lucruri s-au intimplat ca sa se implineasca ..” un Plan Divin … Ne intrebam nedumeriti acum: De ce ni se inimpla toate astea ? cine a pus la cale acest virus? Nimic nu e jocul intimplarii in lumea creata de Dumnezeu. Ce nu pricepem acum vom pricepe mai tirziu  Cei fara Dumnezeu nu pricep nimic, dar pentru poporul Sau era un mesaj clar: “Iata Imparatul tau vine la tine …!” Era un gest profetic  ales de Isus ca sa trezeasca constiinta adormita, inimile impietrite si impaienjenite de traditii si ritualuri, a unui popor ce se credea “poporul lui Dumnezeu”.  De multe ori Dumnezeu a folosit  in VT astfel de “gesturi profetice” cind poporul nu mai primea Cuvintul si avertizmentele profetului trimis la ei. Fratilor, a fost o vreme de mare Har pentru generatia noastra, zeci de ani; si noi am luat-o ca un lucru de apucat.  Ne-am  “prea jucat de-a Adunarea”, uitind de Pocainta si Sfintenie.  L-am “obligat” pe Dumnezeu sa vina la noi, intr-un alt mod, sa foloseasca o alta  metoda, nepkacuta noua. Pe vremea Judecatorilor, cind “poporul facea ce nu placea Domnului”, Domnul facea ce nu placea poporului.  “Imparatul vine la noi ..” sa aduca pacea, izbavirea, vindecare. Daca noi vom refuza oferta Lui si de data aceasta, va urma dezastrul, moartea. Ierusalimul a devenit ostil Domnului Isus, a refuzat oferta Lui salvatoare; si asta i-a adus peirea si pustiirea pentru 2,000 de ani. So sad.

Dar, reactia poporului de rind, in acea zi, a fost una buna: “Noroadele … strigau: “Osana .. Osana in Cerurile prea inalte !”  Acest cuvint azi si-a cam pierdut din insemnatatea lui originala. Osana inseamna: “Doamne salveaza acum ! Doamne ajuta !” Psalm 118:25-26. Era un strigat disperat dupa ajutor, dupa o interventie divina, intr-o situatie limita, a unui popor in mare primejdie. “Osana in cerurile prea inalte !” Sa intervina Cerul, cind pamintul geme neajutorat in disperare. Daca Cerul nu intervine acum Pamintul se prapadeste, devine o pustietate ! Osana, nu e o simpla exclamatie de extaz, ci un real strigat al eliberarii, al unui popor aflat in mare necaz adresat unui Salvator dinafara  Cineva spunea: “Cind nu mai vezi nici o alternativa pe Orizontala, incearca alternativa pe Verticala !” Cind Pamintul nu mai ofera nimic, striga cu toata inima spre Cer ! 

“Imi ridic ochii spre munti … de unde-mi va veni ajutorul ? Ajutorul imi vine de la Domnul, care a facut cerurile si pamintul !” Psalm 121:1-2.  

Iata citeva ginduri pe care mi le-a dat Domnul azi, de Florii, pentru noi toti frati si surori in Hristos Domnul. Fiti binecuvintati cu “Pacea lui Hristos, la care ati fost chemati, ca sa alcatuiti un singur trup, sa stapineasca in inimile voastre, si fiti recunoscatori”Col.3 … pentru inca o ZI de HAR.

Pastor Nelu Gug

TEXTUL LECȚIEI: Isaia 42:1-9

VERSETUL DE AUR: Isaia 4:1

„Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.” – Isaia 42:1

SCOPUL: Să vedem cine este Robul Domnului și care este rolul lui. Să explicăm împlinirea textului din Matei 12:15-21 

CONTEXTUL LECȚIEI

Capitolul 42 din cartea Isaia introduce un personaj cheie: Robul Domnului. El se referă la Mesia. Lucrarea Robului Domnului este complexă şi ea include atât prima venire, cât şi a doua venire a lui Mesia.

Lucrarea Robului Domnului este introdusă în contextul izbăvirii din robia Babiloniană. Izbăvirea din robie deci este strâns legată de Robul Domnului. De fapt Robul Domnului este Cel care aduce izbăvirea. Şi Cir este o unealtă în mâna Domnului, dar după cum vom vedea, el prefigurează pe Robul Domnului care va aduce adevărata izbăvire. Primul lucru pe care îl aflăm despre Robul Domnului este că El este ales de Domnul şi se bucură de o relaţie cu Domnul cu totul specială. Al doilea lucru este Acela că lucrarea Sa va avea în vedere şi Neamurile. De fapt, mai întâi sunt introduse neamurile (v.1) şi mai pe urmă poporul evreu (v.6). Prorocul prevesteşte şi faptul că neamurile vor fi receptive faţă de mesajul Robului Domnului şi vor nădăjdui în Legea Lui. Al treilea lucru pe care îl observăm este că deşi scopul lucrării Lui este ca dreptatea să fie restablită pe pământ, totuşi lucrarea Robului Domnului nu se va caracteriza (cel puţin în primă fază) prin revărsarea violentă a mâniei lui Dumnezeu. Nu, ci Robul Domnului va fi asemenea unui proroc care cheamă la pocăinţă.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Introducerea (Isaia 42:1-4)

• Robul Domnului (v. 1)
• Bun și drept (v. 2-4)

1. Trimiterea (Isaia 42:5-9)

• Chemat de Dumnezeu (v. 5,6)
• Pus ca legământ (v. 7)
• Chemat pentru slava Domnului (v. 8, 9)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care sunt caracteristicile Robului Domnului – vezi în paralel Isaia 42:1-4 și Matei 12:18-21?
• Ce înseamnă că Robul Domnului „va vesti judecata?” Și cum o va face fără a-și ridica glasul?
• Ce include chemarea Domnului? (v. 6)
• Care sunt elementele promisiunii legământului (v.7)? Ce legătură au cu lucrarea Domnului Isus? Dar cu lucrarea bisericii?

APLICAȚII PRACTICE

Robul Domnului este chemat să aducă mântuire. Mântuirea nu este doar pentru Israel, ci şi pentru toate neamurile. El vesteşte judecata neamurilor pentru ca acestea să se întoarcă la Domnul şi să nu aibă parte de ea. Mântuirea adusă de Robul Domnului va fi în primul rând de natură spirituală. Ea va aduce lumina în inimile întunecate, El va aduce prin Cuvântul Său  pocăinţă în inimile răzvrătite. El nu va veni să judece. El va veni să ofere o nouă şansă înaintea judecăţii. Acesta este caracterul Domnului. Mărturia Sa prin creaţie, lege şi conştiinţă este o bază suficientă ca toţi oamenii să fie condamnaţi şi judecaţi. Dar Domnul în marea Sa îndurare Îl trimite pe Însuşi Robul Domnului. Şi pentru că nu este momentul judecăţii încă Îl trimite ca un susur blând şi liniştit care să vorbească despre dragostea şi răbdarea lui Dumnezeu, despre blândeţea şi bunătatea Lui, despre disponibilitatea lui Dumnezeu de a ierta şi de a primi înapoi pe cel păcătos.

• Este exemplul Robului Domnului relevant pentru noi astăzi? Suntem și noi chemați să fim robi? În ce fel și ce învățăm din exemplul textului de astăzi?
• Ce exemple de smerenie putem vedea la Domnul Isus?
• Există oare beneficii ale smereniei? Care sunt acestea?
• În ce fel ne putem proteja împotriva ispitei de a ne închina la și de a proslăvi alte lucruri în afară de Dumnezeu?

TEXTUL LECȚIEI: Maleahi 2:1–9; 3:5–6    

VERSETUL DE AUR: Maleahi 2:2

“Dacă nu veți asculta, dacă nu vă veți pune inima ca să dați slavă Numelui Meu, zice Domnul oștirilor, voi arunca în voi blestemul și voi blestema binecuvântările voastre; da, le-am și blestemat, pentru că n-aveți pe inimă porunca Mea.” — Maleahi 2:2

SCOPUL LECȚIEI: Să putem descrie comportamentul preoțimii din Iuda în timpul lui Maleahi; să înțelegem motivul pentru care Dumnezeu avea un standard înalt pentru preoți; să luăm decizii de a îmbunătăți lucrarea la care ne-a chemat Domnul pe fiecare în parte.

CONTEXTUL LECȚIEI

Maleahi nu menționează niciun rege la începutul cărții sale. Acest fapt face dificilă datarea perioadei lucrării lui. Avem, însă, câteva indicii ajutătoare în textul cărții. Problemele de care se ocupă Maleahi sunt asemănătoare cu cele cu care s-a confruntat poporul lui Dumnezeu în timpul lui Neemia, în secolul al 5-lea î.Cr.. Neemia, cu permisiunea regelui Artaxerxe al Persiei, venise din Persia în Iuda în jurul anului 445 î.Cr., cu scopul expres de a reconstrui zidurile Ierusalimului. 

Câteva din problemele cu care s-au confruntat atât Neemia cat și Maleahi includeau: căsătoriile mixte (Neemia 13:23-27; Maleahi 2:11), lipsa zeciuielilor (Neemia 13:10-14; Maleahi 3:8-10), corupția preoților (Neemia 13:4-9; Maleahi 1:6-2:9). Toate aceste indicii îl plasează pe Maleahi în perioada de după exil; exilul babilonian s-a încheiat în anul 538 î.Cr. (vezi Ezra 1:1-4).

În sprijinul acestei concluzii avem și faptul că Maleahi folosește termenul de “guvernator” (“dregător” în traducerea Cornilescu n.t.) (Maleahi 1:8). Acesta era titlul oficial purtat de Neemia (vezi Neemia 5:14; compară cu Hagai 1:1; 2:21); înainte de exil, Iuda a avut regi, nu guvernatori. Bazați pe aceste argumente și încă altele, experții conclud că Maleahi este ultimul dintre profeți, din punct de vedere cronologic, situat în jurul anului 430 î.Cr. Captivitatea babiloniană a avut loc între perioada lucrării lui Mica (vezi lecția din 22 martie) și cea a lui Maleahi. Conducătorii corupți, împotriva cărora Mica vorbise cu atâta râvnă, își fac apariția din nou în zilele lui Maleahi. Iar Domnul este la fel de nemulțumit de ei în vremea lui Maleahi, cum fusese și în zilele lui Mica.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Ne-trăirea la înălțimea chemării (Maleahi 2:1–9)

• Nu au ascultat de Domnul (v. 1-4)
• Nu s-au temut de Domnul (v. 5-7)
• Nu au păzit calea Domnului (v. 8-9)

2. Înnoirea chemării (Maleahi 3:5–6)

• Judecarea celor ce calcă legea (v. 5)
• Un Dumnezeu care nu se schimbă (v. 6)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce metode poate folosi biserica locală pentru a-i ajuta pe conducătorii ei să acționeze cu responsabilitate și să dea socoteală pentru felul în care conduc adunarea? Bazați-vă răspunsul pe următoarele texte: Matei 18:15-17; Romani 16:17-18; 1 Corinteni 5:11-13; 2 Tesaloniceni 3:14-15; 1 Timotei 6:3-5; Tit 1:10-16; 3:10.
• În ce măsură se aplică la noi, creștinii de azi, mustrările adresate preoților de atunci, având în vedere preoția noastră (1 Petru 2:9)? Dacă nimeni nu caută să audă Cuvântul lui Dumnezeu din gura noastră, a mesagerilor Domnului, unde credeți că este problema? Și care este soluția?
• Care pot fi câteva metode practice prin care biserica noastră poate să își exprime recunoștința față de acei conducători care sunt opusul celor descriși în Maleahi 2:8? Care va fi rolul tău în aceste inițiative?
• În ce măsură putem folosi versetul din Maleahi 3:5 ca o sursă de mângâiere sau încurajare în contextul buletinelor de știri preponderent negative? Cum putem fi o încurajare, simțind cu cei oprimați, menționați în acest verset?

APLICAȚII PRACTICE

• Cuvintele lui Maleahi ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți conducătorii bisericești. Nebăgarea de seamă, când e vorba de lucrarea lui Dumnezeu, ne duce într-un teritoriu plin de capcane. Pentru cei ce slujesc pe Domnul în poziții de conducere, este doar un mic pas, de la o atitudine de indiferență până la una de gândire anti-biblică. Dallas Willard afirma cu ceva vreme în urmă că “cea mai mare amenințare pentru devotamentul față de Cristos este să fii în slujire pentru Cristos.” Cei ce își câștigă pâinea slujind în biserică sau în organizații religioase (para-bisericești) pot ajunge la punctul în care văd ceea ce fac doar ca o sursă de venit. Pot să uite că lucrarea pe care o fac este în slujba Domnului și pentru gloria Lui. Unele cuvinte și acțiuni pot deveni parte din rutină, din ceea ce se așteaptă de la ei, conform fișei postului. Este o pantă foarte alunecoasă.
• Programarea de întâlniri regulate cu un grup de slujitori (fie din adunare sau din alte adunări din localitate), cu scopul rugăciunii și încurajării reciproce, poate constitui un ajutor practic pentru cei implicați în lucrarea Domnului. Mulți lucrători care au participat în aceste grupuri de responsabilizare reciprocă (accountability groups) au experimentat un ajutor real în a-și menține agerimea spirituală și sfaturi prețioase când s-au confruntat cu ispite și încercări (vezi Maleahi 3:16). 
• Atunci când putem vorbi deschis unul cu altul, ne putem sprijini reciproc; putem evita pustietatea spirituală care-i caracteriza pe preoții din timpul lui Maleahi și care le-a atras aspra mustrare a Domnului. Este de preferat să primim un cuvânt sincer de mustrare de la un frate în credință, decât să fie nevoie ca domnul să intervină cu disciplinarea Sa.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Mica 3:1–3, 9–12; 6: 6–8                                         

VERSETUL DE AUR: Mica 6:8

“Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” — Mica 6:8

SCOPUL LECȚIEI: Să observăm starea spirituală a conducătorilor poporului iudeu din vremea lui Mica; să înțelegem că adevărurile din Mica 6:8 se aplică în special credincioșilor de atunci și de azi; să ne rugăm în cursul săptămânii ce ne stă în față pentru slujitorii bisericii, și în general, pentru toți credincioșii ca ei să-și însușească standardele Versetului de Aur.

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea lui Mica este una dintre cele 12 cărți ale “Profeților Mici.” Lucrarea lui Mica a avut loc în a doua parte a secolului al 8-lea îCr. Perioada în care a trăit Mica a fost caracterizată de tulburări și neliniște, atât în Israel (nord) cât și în Iuda (sud). Asirienii erau o amenințare uriașă pentru ambele împărății, un instrument al judecății în mâna lui Dumnezeu. Capitala Samaria a fost cucerită de aceștia în 722 îCr.

Lucrarea lui Mica s-a suprapus cu lucrarea lui Amos (vezi Lecția din 1 Martie). Amos a trăit în timpul domniei lui Ozia, împăratul lui Iuda (785-734 îCr., Amos 1:1), iar Mica în timpul lui Iotam (fiul lui Ozia), Ahaz (fiul lui Iotam), și Ezechia (nepotul lui Iotam). Iotam a domnit alături de tatăl sau Ozia, în perioada când acesta din urmă a trăit în izolare datorită bolii (2 Cronici 26:16-23). 

Mica și Isaia au fost de asemenea contemporani (vezi lista de împărați din Isaia 1:1 și Mica 1:1). Ambii au slujit în Ierusalim. Mesajele lui Mica conțin cuvinte de judecată, atât împotriva a lui Iuda, cât și împotriva lui Israel. Cartea sa începe cu referiri la Samaria și Ierusalim. Ele reprezintă împărăția lui Israel și împărăția lui Iuda. Ambele sunt acuzate de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (Mica 1:5-9).

STRUCTURA LECȚIEI

1.Conducători care urăsc binele (Mica 3:1–3)

• Conducători care nesocotesc principiile dreptății (v. 1-2a)
• Conducători care asupresc poporul (v. 2b-3)

2.Conducători fățarnici (Mica 3:9-12)

• Conducători vinovați de pervertirea dreptății (v. 9)
• Conducători lacomi (v. 10-11a)
• O încredere falsă în prezența Domnului (v. 11b)
• Conducători pasibili de pedeapsa divină (v. 12)

3.Un model de trăire plăcut lui Dumnezeu (Mica 6:6–8)

• Ideile oamenilor (v. 6-7)
• Idealul lui Dumnezeu (v. 8)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum am putea explica cuiva în mod clar diferența dintre bine și rău? Ar fi argumentația diferită dacă audienta ar fi formată din necredincioși? Vezi 1 Corinteni 9:19-23. 
• Ce metafore am putea folosi să descriem corupția liderilor din zilele noastre? Cum se armonizează limbajul nostru cu următoarele texte: Faptele Ap 23:5; Romani 13:1-2, 7; 1 Timotei 2:1-2; 1 Petru 2:17; și Iuda 8-9?
• În care situații considerați că este bine ca pozițiile de conducere din biserici să fie poziții plătite (salarizate)? Care poziții ar putea fi incluse în această categorie? Citiți: Faptele Ap 18:3; 1 Corinteni 9:3-18; 2 Corinteni 2:17; 1 Tesaloniceni 2:5; 1 Timotei 5:17-18; și 2 Petru 2:3.
• La care dintre cele 3 cerințe din Mica 6:8 te vezi cel mai deficitar? Cum îți poți îmbunătăți acest aspect? 

APLICAȚII PRACTICE

Mica a înfruntat cu curaj lipsa tragică de conducători temători de Dumnezeu din fruntea poporului ales. Este adevărat că versetele din încheierea lecției ni se aplica la toți, însă ele trebuie să fie ilustrate în mod deosebit în viețile conducătorilor poporului lui Dumnezeu. Domnul Isus s-a uitat la noroadele din vremea Sa și le-a văzut “ca niște oi care n-au păstor.” (Matei 9:36). Aceleași cuvinte puteau fi folosite să descrie poporul din timpul lui Mica, deoarece conducătorii ajunseseră foarte corupți. Ce diferită ar fi fost situația dacă aceștia ar fi ascultat de cuvintele din Mica 6:8!

Ce bine ar fi dacă liderii bisericilor din zilele noastre, și în general toți credincioșii, ar lua cuvintele acestea (Mica 6:8) ca un standard după care să își ghideze viețile. Indiferent dacă liderii religioși aleg sau nu să-și alinieze viețile standardelor lui Dumnezeu, preoția tuturor credincioșilor trebuie să îi determine să își aducă viețile ca jertfe vii, plăcute lui Dumnezeu (Romani 12:1; 1 Petru 2:5). Isus a plătit prețul (Evrei 7:27-28). Nu e nevoie să aducem “râuri de untdelemn,” sau “mii de berbeci” ca jertfă. Veniți să ne cercetăm inimile; există acolo întărituri care ne împiedică să facem dreptate sau să iubim mila? Fie ca, în smerenie, să căutăm să fim plăcuți lui Dumnezeu zi de zi.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Habacuc 2:6–14                                                       

VERSETUL DE AUR: Habacuc 2:12

“Vai de cel ce zidește o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!” — Habacuc 2:12

SCOPUL LECȚIEI: Să enumerăm câteva caracteristici și consecințe ale nedreptății; să punem în contrast “cunoștința slavei Domnului” cu cunoștința omenească și consecințele ei; să luăm decizia de a înlocui felul de gândire omenesc, păcătos, cu “cunoștința slavei Domnului” în săptămâna care urmează.

CONTEXTUL LECȚIEI

Textul lecției din această zi îl aflăm din nou în cartea Habacuc. Capitolul 2 începe cu descrierea care și-o face Habacuc: stând la locul de strajă, în așteptarea răspunsului Domnului la întrebările pe care i le adresase anterior (Habacuc 2:1). Domnul îi spune să scrie pe tăblițe “prorocia” pe care urma să o primească, pentru a putea fi citită ușor (2:2). Era vorba despre o prorocie care se putea citi și înțelege ușor, dar a cărei împlinire urma să se întâmple într-un timp neprecizat. 

Domnul descrie, de asemenea, atitudinea arogantă și stilul de viață nelegiuit al conducătorilor haldei (Habacuc 2:4-5). Prin aceasta, Dumnezeu subliniază că nu este în necunoștință cu privire la păcatele acestora; cu toate acestea, ei trebuiau să îndeplinească lucrarea la care au fost rânduiți de Dumnezeu.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Primul “vai de cei ce… ” (Habacuc 2:6-8)

• Vai de cei lacomi peste măsură (v. 6)
• Vai de cei peste care va veni pedeapsa pe neașteptate (v. 7-8)

2. Al doilea “vai de cei ce… ” (Habacuc 2:9-11)

• Vai de cei ce și-au zidit adăposturi pentru a scăpa de pedeapsă (v. 9-10)
• Vai de cei împotriva cărora strigă zidurile (v. 11)

3. Al treilea “vai de cei ce… ” (Habacuc 2:12-14)

• Vai de cetățile nelegiuite (v. 12)
• Vai de truda omenească zadarnică (v. 13)
• Planul divin pentru viitor (v.14)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Gândiți-vă la câteva metode practice prin care putem demonstra o credință care declară că “Dumnezeu este în control,” chiar și în vremuri de tulburare și nesiguranță. Cum putem explica cuiva că o asemenea credință nu este “oarbă,” ci dimpotrivă, se bazează pe dovezi ale istoriei?
• Uneori dorințele noastre pot să treacă linia de demarcare și să devină lăcomie sau poftă; cum recunoaștem diferența dintre cele două? Uneori când e vorba de lăcomie, ne este mai ușor să detectăm “unghiurile moarte” (blind spots) ale altora; cum ne asigurăm că nu avem și noi aceleași “unghiuri moarte” (blind spots)?
• Care sunt câteva exemple în care Habacuc 2:14 poate fi folosit ca o ancoră a credinței în contextul nedreptății? Există riscul de a folosi acest verset ca o scuză a lipsei de acțiune în fața nedreptății?

APLICAȚII PRACTICE

• Habacuc vorbește de o pedeapsă cu foc care îi aștepta pe babilonieni; toate averile lor urmau să devină hrană pentru foc (Habacuc 2:13). De fapt, aceasta este soarta întregii lumi (2 Petru 3:10). Lecția aceasta ne reamintește că Domnul își va duce la îndeplinire dreptatea și cei răi își vor primi pedeapsa cuvenită. 
• Este ușor să vorbim despre dreptate și să dorim “dreptate pentru toți.” Însă punerea în aplicare a acestui deziderat este cu totul altceva. În fiecare societate de-a lungul istoriei au existat persoane care au cerut dreptate. Când se întâmplă ca o persoană sau un grup să fie nedreptățiți, oamenii își ridică vocile cerând dreptate și pedepsirea vinovaților. Întreaga lume  tânjește după dreptate.
• Studiul lecției de azi, la fel ca întreaga Scriptură, ne întărește credința că Dumnezeu va face dreptate. Chiar dacă scapă de pedeapsa legilor omenești, păcătoșii nu vor putea evita dreptatea divină, oricât de pricepuți ar fi.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca