Romanian Baptist Association of USA and Canada

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm prioritățile exprimate de Domnul Isus în rugăciunea Lui; să explicăm intersecția suferinței, unității și mărturiei în rugăciunea finală a Domnului Isus.

TEXTUL LECȚIEI   Ioan 17:14-24 VERSETUL DE AUR    Ioan 17:20

„Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.” – Ioan 17:20

CONTEXTUL LECȚIEI

Evangheliștii Matei, Marcu și Luca prezintă pe scurt rugăciunea Domnului din grădina Ghețimani. Atenția lor este îndreptată asupra rugăciunii agonizante privind „depărtarea paharului” (a răstignirii). Evanghelia după Ioan nu include această rugăciune, dar conține rugăciunea amplă a Domnului Isus pentru ucenicii Lui. 

Această rugăciune este la finalul unei secțiuni cunoscută ca și Cuvântarea de rămas bun (Ioan 13-17), care este cea mai lungă cuvântare înregistrată a Domnului Isus. După ce a spălat picioarele ucenicilor și l-a trimis pe Iuda în noapte (13:1-30), Domnul Isus le-a spus ucenicilor Lui, care erau nedumeriți, că nu va mai fi cu ei multă vreme (13:33). În acest context, El le-a dat o nouă poruncă, pe care să o urmeze după plecarea Lui din lume: Să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit Eu (13:34). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Diferiți, ca și Domnul Isus (Ioan 17:14-19)

• Păziți de cel rău (v. 14-16)
• Trimiși în lume (v. 17-19)

2. Uniți (Ioan 17:20-24)

• Unii cu alții (v. 20-23)
• Cu Cristos (v. 24)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem să ne pregătim pentru vremurile în care creștinii vor suferi discriminare? Care situații se pretează la acceptare pasivă (de exemplu, Matei 27:14), la auto-apărare, explicare (Fapte 25:8) sau la ripostă (Fapte 16:37)?
• Ce deficiențe personale este nevoie să rezolvăm pentru a fi echipați mai bine să fim în lume dar nu din lume?
• Cum demonstrăm că adevărul lui Dumnezeu ne-a separat de lume fără ca această separare să fie percepută ca aroganță?
• Care sunt câteva lucruri specifice pe care putem să le facem pentru a facilita unitatea între credincioși, unitate pe care o dorește Domnul Isus?
• Care este primul lucru pe care trebuie să îl facem atunci când ne confruntăm cu lipsa unității dintre credincioși?
• Ce putem include în rugăciunile noastre pentru a le face asemenea rugăciunii Domnului Isus din textul de azi?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Oricât de mult am vorbi despre Împărăția lui Dumnezeu și despre mântuirea prin Domnul Isus, credibilitatea mărturiei noastre atârnă de schimbarea pe care cei din lume o văd în viețile noastre individuale cât și de unitate de care dăm dovadă ca și adunare de credincioși. 

Punerea în practică a învățăturilor Domnului Isus nu este opțională, ci este atât o poruncă pentru credincios cât și o demonstrare a dragostei noastre față de El. 

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să ne aducem aminte de detaliile relatării vindecării spirituale și fizice a slăbănogului paralizat, să comparăm diferitele perspective ale celor prezenți și să ne aducem aminte de importanța iertării de păcate pe care o avem prin Domnul Isus.

TEXTUL LECȚIEI: Marcu 2:1-12 VERSETUL DE AUR: Marcu 2:9

„Ce este mai lesne, a zice slăbănogului: ‘Păcatele îți sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ți patul și umblă’?.” – Marcu 2:9

CONTEXTUL LECȚIEI

Evanghelia după Marcu este o carte de acțiune. După o introducere formată din doar trei versete, relatarea începe cu „a venit Ioan care boteza…” (Marcu 1:4). În timp ce celelalte evanghelii prezintă faptele într-un ritm mai lent, Marcu prezintă evenimentele în mod dinamic și concis. 

Evenimentele din textul de azi se regăsesc în textele paralele din Matei (9) și Luca (5). Chiar dacă ordinea cronologică a evenimentelor variază în cele trei evanghelii sinoptice, toate trei amplasează această scenă în Capernaum în timpul perioadei inițiale a lucrării Domnului Isus în Galileea. 

În pasajul imediat anterior, un lepros a venit la Domnul Isus și L-a implorat să-l curățească (Marcu 1:40-45 și Luca 5:12-15). Domnul Isus l-a vindecat, dar i-a spus să nu spună nimănui despre vindecare. Probabil că nu a dorit să creeze speranța falsă că a venit un Mesia care face minuni și care va scăpa poporul de sub persecuția romană. Dar omul acela … „a început să spună în gura mare lucrul acesta, așa că Isus nu mai putea să intre pe față în nicio cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, și veneau la El din toate părțile” (v. 45). Pasajul de azi este continuarea acestui val de popularitate.

STRUCTURA LECȚIEI

1. O casă plină (Marcu 2:1-2)

• Venirea la Capernaum (v. 1)
• O mulțime mai mare decât locul (v. 2)

2. Slăbănogul (Marcu 2:3-5)

• Intrarea extraordinară (v. 3-4)
• O afirmație surprinzătoare (v. 5)

3. Martorii cinici (Marcu 2:6-9)

• Scepticism neexprimat (v. 6-7)
• Gânduri ascunse (v. 8-9)

4. O minune extraordinară (Marcu 2:10-12)

• Autoritate absolută (v. 10-12a)
• Slăvirea lui Dumnezeu (v. 12b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce poate să facă biserica în mod practic pentru a-i ajuta pe bolnavi și vârstnici să meargă la medic, atunci când nu pot să facă acest lucru pe cont propriu? Ce principii practice regăsim în 1 Timotei 5:3-16 pentru aceste situații? 
• Credeți că cei care se îmbulzeau în jurul Domnului Isus au dat dovadă de egoism pentru că nu au făcut loc pentru slăbănog și pentru cei care îl purtau? Justificați răspunsul. 
• Ce puteți face pentru a dezvolta o credință care este vizibilă pentru cei din jur? Cum realizăm un echilibru între Matei 5:14-16 și Matei 6:1-4?
• Cum putem să ne ferim de invidie când lucrarea altora primește mai multă atenție și recunoaștere? Pe lângă Filipeni 1:15-18, ce alte pasaje biblice ne ajută să răspundem unei situații de acest gen.

APLICAȚIE PRACTICĂ

Lecția de astăzi ne aduce aminte de cât de mult avem nevoie de frații și surorile noastre din trupul lui Cristos. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu avem nevoie să fim purtați pe sus ca să ajungem la biserică sau la întâlnirea de rugăciune, noi trebuie să ne purtăm „sarcinile unii altora” (Galateni 6:2). De multe ori este nevoie să ascultăm și să practicăm învățătura din Iacov 5:16: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați.”

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să relatăm evenimentele din Luca 5:1-11 și să explicăm natura chemării pescarilor de către Domnul Isus și felul în care chemarea la evanghelizare se aplică și pentru noi.

TEXTUL LECȚIEI: Luca 5:1-11 VERSETUL DE AUR: Luca 5:10b

„Isus a zis lui Simon: <Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.>” – Luca 5:10b

CONTEXTUL LECȚIEI

În lecția de astăzi studiem unul dintre pasajele biblice în care Domnul Isus cheamă un grup de oameni să-L urmeze, chiar dacă aceștia nu au înțeles inițial chemarea. Nădăjduim ca studiind acest pasaj să ne reînnoim și să avem parte de o nouă inspirație în înțelegerea chemării pe care Domnul Isus ne-a făcut-o fiecăruia. Evanghelia după Luca se poate împărți în șase secțiuni: 

1. Relațiile umane ale Domnului Isus (1:5 – 2:52)
2. Botezul și ispitirea Domnului Isus (3:1 – 4:13)
3. Lucrarea din Galileea (4:14 – 9:50)
4. Călătoria către Ierusalim (9:51 – 19:44)
5. Respingerea și jertfa Domnului Isus (19:45 – 23:46)
6. Învierea și înălțarea la cer a Domnului Isus (24:1 – 53)

Luca 5:1-11 face parte din secțiunea a treia, care descrie lucrarea de învățare, predicare și minunile făcute de Domnul Isus. Toate acestea erau dovezi ale veștii bune, și au fost esențiale pentru lucrarea Domnului Isus și au necesitat un răspuns, ca și în cazul textului de azi.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Învățarea mulțimii la țărm (Luca 5:1-3)

• Mulțimea se înghesuie (v. 1)
• Folosirea bărcii (v. 2-3)

2. Minunea din apa adâncă (Luca 5:4-7)

• Expertul ezită (v. 4-5)
• Năvodul plin (v. 6)
• Bărcile se scufundă (v. 7)

3. Descoperirea lui Petru (Luca 5:8-10a)

• Mărturisirea păcătosului (v. 8)
• Uimirea pescarilor (v. 9-10a)

4. Chemarea Domnului Isus (Luca 5:10b-11)

• Nu te teme (v. 10b)
• Pescar de oameni (v. 10c)
• Au lăsat totul în urmă și L-au urmat (v. 11)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce acțiuni putem întreprinde pentru a identifica și elimina lucrurile care ne împiedică să auzim Cuvântul lui Dumnezeu? Ne ajută dacă le împărțim în categorii, cum ar fi din „partea lumii” (1 Ioan 2:15-17) din „sinea noastră” (Iacov 1:14)?
• Cum putem ajuta biserica să abordeze evanghelizarea ca un efort colectiv, realizat în parteneriat, și nu o lucrare făcută doar individual?
• Ce criză ar trebui să aibă loc în viața dvs. pentru a reacționa la fel ca și Petru în fața prezenței Domnului Isus?
• Ce puteți face pentru a vă ajuta biserica să-și evalueze și să-și îmbunătățească eficiența metodelor de evanghelizare folosite?
• Ce schimbări ați făcut sau veți face în viața dvs. pentru a „lăsa totul” ca să îl urmați pe Domnul Isus?
• Fie că sunteți chemat(ă) la lucrare ca vocație cu normă întreagă, ca martor pentru Domnul Cristos într-un loc de muncă secular sau sunteți chemat(ă) să vă slujiți familia ca și casnică, cum puteți să vă formulați chemarea ca o declarație de misiune pentru împărăția lui Dumnezeu?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Domnul Isus a folosit ocupația ucenicilor, cea de pescari, pentru a ilustra lucrarea la care i-a chemat. Cum puteți folosi locul dvs. de muncă sau activitatea în care sunteți implicat pentru a ilustra această chemare? De exemplu, dacă sunteți șofer, puteți spune că ați fost chemat să îi „conduceți pe oameni” la Cristos?

Indiferent de profesia pe care o avem, fiecare dintre noi este chemat să lucreze pentru Domnul Isus. Conștientizați dvs. în permanență această chemare? Toți cei care au răspuns chemării au aceeași funcție și responsabilitate (Matei 28:19-20). Felul în care trăim în mod practic această chemare diferă foarte mult. Dar elementul cheie este faptul că lucrăm la lărgirea împărăției lui Dumnezeu, care este bazată și construită pe vestea bună a fiului Său, Domnul Isus Cristos.

Simon Petru, Iacov și Ioan au lăsat totul în urmă pentru a călători alături de Domnul Isus. Ei au renunțat la profesia lor și au acceptat o vocație cu normă întreagă în lucrare. Chiar dacă ei au fost chemați să-și schimbe profesia și să intre în lucrare, acest lucru nu înseamnă că toți suntem chemați să facem același lucru. Gândiți-vă la bărbatul care a vrut să Îl urmeze pe Domnul Isus după ce a fost eliberat de demoni. Domnul Isus i-a spus să meargă acasă și să spună altora despre ce i-a făcut Dumnezeu (Luca 8:26-39).

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm pasajul din Scriptură citit de Domnul Isus în sinagoga din Nazaret și să explicăm sensul și semnificația declarației făcute de El cu privire la acest pasaj.

TEXTUL LECȚIEI: Luca 4:14-22A VERSETUL DE AUR: Luca 4:18-19

„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” – Luca 4:18-19

CONTEXTUL LECȚIEI

Evanghelia după Luca, de unde este pasajul pentru studiul de azi, este una din cele trei evanghelii sinoptice, alături de Matei și Marcu. Cuvântul sinoptic înseamnă „care prezintă sau adoptă aceeași perspectivă”. Aceste trei evanghelii fac acest lucru, cu unele excepții. 

Textul de azi este una dintre excepții. Toate evangheliile sinoptice prezintă botezul (Matei 3, Marcu 1, Luca 3) și ispitirea din pustie a Domnului Isus (Matei 4, Marcu 1, Luca 4). De asemenea, toate trei descriu începutul lucrării din Galileea. Dar, între Luca 4:13 și Luca 4:14, unde începe textul de azi, există o pauză de câteva luni, în care au avut loc evenimentele descrise în Ioan 1:19-4:42.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Puterea Duhul Sfânt (Luca 4:14-15)

• O lucrare plină de Duhul Sfânt (v. 14a)
• O lucrare cu succes (v. 14b-15)

2. Predicarea (Luca 4:16-17)

• În Nazaret (v. 16)
• Din Isaia (v. 17)

3. Mesajul (Luca 4:18-22a)

• Chemarea Domnului Isus (v. 18-19)
• Misiunea Domnului Isus (v. 20-22a)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum se compară practica noastră legată de prezența la serviciile săptămânale ale bisericii cu practica Domnului Isus („după obiceiul Său”)? Cum se aplică aici îndemnul din Evrei 10:25?
• Ce procent din timpul de studiere a Bibliei ar trebui să-l acordăm studiului Vechiului Testament? De ce? Citiți Romani 15:4 și 1 Corinteni 10:1-11.
• Ce se poate face practic pentru ca biserica să nu neglijeze vestirea evangheliei celor care sunt săraci, atât cu duhul cât și material?
• Ce putem face pentru a evita căderea din nou în sclavia păcatului? Care perspectivă este mai eficientă: aducerea aminte a trecutului, când eram „robi legii păcatului” (Romani 7:23) sau concentrarea atenției asupra robiei noi față de ascultarea de Christos („orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” – 2 Corinteni 10:5)?
• Cum se manifestă orbirea spirituală, atât la noi cât și la alții?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Mesia a venit să ne elibereze din jugul robiei și al morții (Galateni 5:1). Scopul venirii Domnului Isus a fost eliberarea noastră. Pentru a face acest lucru a fost nevoie să moară „pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morții”(Evrei 2:14 și 1 Ioan 3:8). 

Libertatea în Domnul Isus Cristos este:

Libertate față de:

• robia păcatului (Ioan 8:31-36; 2 Petru 2:18-20)
• robia stricăciunii (sau a decăderii) creației (Romani 8:21)
• vechiul legământ al legii (Fapte 15:1-10; Coloseni 2:14)
• frica morții (Evrei 2:14-15)

Libertate să:

• trăim în dragoste (1 Corinteni 8:9-13; Galateni 5:13b)
• experimentăm lucrarea Duhului Sfânt (Romani 7:4-6; 2 Corinteni 3:17)
• ne apropiem de Dumnezeu cu încredere (Efeseni 3:12; Evrei 4:16)
• fim binecuvântați (Iacov 1:25)
• slujim unui nou stăpân (1 Petru 2:16b)
• trăim împreună cu Cristos (Coloseni 2:13-15)

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm aspectele cele mai importante ale lucrării și mesajului lui Ioan Botezătorul; să descoperim asemănările și deosebirile dintre cele două botezuri menționate de Ioan; să ne facem o cercetare personală a atitudinilor inimii, pentru a nu fi asemănați cu puii de viperă.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 3: 1–12 VERSETUL DE AUR: Matei 3: 3

“Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: ‘Iată glasul celui ce strigă în pustiu: “Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.”’” — Matei 3:3

CONTEXTUL LECȚIEI

În vremea Domnului Isus, la fel ca în secolele de mai înainte, religia iudaică gravita în primul rând în jurul Templului de la Ierusalim (controlat de saducheii bogați, aliați ai romanilor), iar apoi în jurul sinagogilor locale (conduse de farisei și cărturari, experți în Scriptura evreilor). După cum ne spune și Domnul Isus, ambele aspecte deveniseră poveri apăsătoare, împiedicându-i pe oameni în relația lor cu Dumnezeu (Matei 23:13-39). Autoritățile religioase așezaseră sarcini grele asupra oamenilor din popor (23:4). Implicația clară era că Dumnezeu nu este accesibil oamenilor de rând. Aceleași autorități alcătuiseră un sistem complicat de reguli și rânduieli care nu puteau fi respectate întocmai de popor. Pe lângă faptul că îi împiedicau pe oameni să se apropie de Dumnezeu, acești conducători erau preocupați de menținerea păcii cu stăpânirea romană (Ioan 11:48). Ca reacție la o astfel de stare, unii evrei s-au orientat spre mișcări monastice. Alții l-au căutat pe Dumnezeu printr-un stil de viață ascetic, prin meditații în pustietate, iar alții au fost atrași de mișcări profetice extremiste, care promiteau eliberarea de sub jugul roman; unele din aceste mișcări au dus la răscoale (vezi de exemplu Faptele Ap. 5:34-37).

Lucrarea lui Ioan Botezătorul nu a fost ceva cu totul neobișnuit în acest cadru religios. Ea a fost însă unică din două puncte de vedere, aspecte care l-au făcut cunoscut în vremea lui. Primul aspect are de a face cu epitetul pe care-l folosim până în zilele noastre: ”botezătorul” (Matei 3:1). Evreii aveau ritualuri de purificare prin spălarea propriilor mâini, picioare, si uneori a întregului trup – niciodată ale altora. Asemenea spălare era văzută ca un mod de a îndepărta păcatul și necurăția (Ezechiel 36:25). În gândirea lor, era imposibil ca o persoană să îndepărteze necurăția altei persoane. Nici un preot sau învățător al legii nu ar fi spălat un alt om. Ioan însă, a fost diferit. Botezul său servea ca un simbol puternic al conținutului mesajului său. Acest mesaj era cel de-al doilea aspect distinctiv. El nu le-a cerut oamenilor să se retragă în pustietate, și nici nu le-a promis eliberare de sub stăpânirea romană. În schimb, le cerea să se pocăiască în pregătire pentru lucrarea măreață pe care Dumnezeu avea să le-o descopere în curând.

Ceea ce l-a făcut pe Ioan popular in opinia multor categorii de evrei, a fost accentul pe o a doua șansă pentru omul de rând și accentul pe realitatea prezenței lui Dumnezeu în mijlocul lor. Atât Noul Testament cât și istoricul Iosephus Flavius (37-100 dCr.) atestă popularitatea de care s-a bucurat Ioan. Refuzul lui de a face compromisuri și hotărârea lui de a proclama adevărul au dus în cele din urmă la moartea sa, din ordinul lui Irod Antipa, regele-lacheu al romanilor (Matei 14:1-12). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Chemat să mărturisească (Matei 3: 1–4)

• Cadrul lucrării (v. 1)
• Mesajul lui Ioan (v. 2-3)
• Mesagerul (v. 4)

2. Chemați la pocăință (Matei 3: 5-10)

• Ascultători receptivi (v. 5-6)
• Dușmani împietriți (v. 7-10)

3. Chemat să pregătească (Matei 3: 1–4)

• Lucrarea lui Ioan din prezent (v. 11a)
• Profeție despre lucrarea care va urma (v. 11b-12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care sunt avantajele și dezavantajele prezentării Evangheliei în context cultural? Ce ne învață următoarele pasaje: Leviticul 19:27; 1 Corinteni 9:19-23; 11:3-16; 1 Timotei 2:9-10; și 1 Petru 3:3?
• Există situații în care ne este permis (ca creștini) să vorbim aspru altora, așa cum a făcut-o Ioan? Motivați-vă răspunsul. Apoi citiți următoarele pasaje: Faptele Ap. 8:20; 18:6; Tit 1:13; și 1 Petru 3:15-16.
• Pe măsură ce rodim în viața de credință (Galateni 5:22-23), care roade stricate (ale firii) ar trebui să fie primele care dispar (5:19-21)? Să ne lăsăm cercetați de următoarele pasaje: Romani 1:29-31; 2 Corinteni 12:20; Efeseni 4:25-32; 5:3-5; Filipeni 4:8-9; și Coloseni 3:5-12. 
• Când medităm la lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră, care aspecte ne vin în minte mai întâi: lucruri în care trebuie să sporim, sau lucruri pe care trebuie să încetăm a le face?
• Care sunt măsurile pe care trebuie să le punem în aplicare pentru a îndepărta pleava din viața noastră?

APLICAȚII PRACTICE

• Adesea persoanele care promovează de unele singure câte o cauză (și care se dovedesc mai târziu că au avut dreptate) sunt etichetate ”voci în pustiu.” Asemenea persoane se simt adesea singure, nesprijinite în eforturile lor de a schimba situația, și de multe ori sunt criticate pentru opiniile lor. Ele au capacitatea de a întrezări un viitor care multora le este greu de priceput, și înspre care ele îi cheamă pe ceilalți să se pregătească. La fel ca Ioan Botezătorul, acest gen de persoane, în loc să fie apreciate sunt atacate. 
• Lecția de azi ne reamintește că trebuie să ne pregătim pentru venirea lui Cristos – în cazul nostru, cea de-a doua venire. O parte din pregătire constă în slujirea ca voci în pustiu – pronunțând-ne împotriva răului, care se află atât în lume cât și printre poporul Domnului.
• Tată, ajută-ne să ne cercetăm inimile așa încât să fim gata la venirea Fiului Tău. Ajută-ne să aducem roadele pe care ni le ceri, și întărește-ne în mărturisirea noastră că venirea Domnului Isus este aproape. Amin.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

SCOPUL LECȚIEI: Să descoperim sursele din Vechiul Testament folosite în textul lecției de azi; să identificăm asemănările și deosebirile dintre motivațiile celor ce și-au exprimat dorința să se închine înaintea Domnului Isus (în lecție); să ne închinăm Domnului cu reverență și dăruire, asemenea magilor.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 2: 1–2, 7–15 VERSETUL DE AUR: Matei 2: 11

“Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.” — Matei 2: 11

CONTEXTUL LECȚIEI

Atât Matei cât și Luca ne oferă detalii unice cu privire la nașterea Domnului Isus. Ambii prezintă genealogia lui pământească. Amândoi menționează anunțul îngerilor că Maria va zămisli un fiu. Luca descrie mesajul adus Mariei înainte de începutul sarcinii (Luca 1:26-38), iar Matei descrie cum a fost înștiințat Iosif de originea divină a Pruncului (Matei 1:18-25). 

Apoi Luca ne oferă o descriere amănunțită a evenimentelor care au precedat noaptea în care s-a născut Domnul Isus, inclusiv călătoria părinților din Nazaret la Betleem cauzată de recensământul roman, faptul că pruncul nou-născut a fost culcat într-o iesle, și vizita păstorilor (Luca 2:1-20). Matei sare peste nașterea propriu-zisă și ne descrie apariția ciudată a unui grup de oaspeți bogați și misterioși din Răsărit, veniți să-l cinstească pe copilul Isus (Matei 2:1-18).

Ambele istorisiri ne oferă o perspectivă mai largă asupra evenimentelor care erau în desfășurare în vremea aceea și anticipează consecințele sosirii lui Cristos în lumea noastră. Preocuparea lui Luca cu ieslea și păstorii anticipează accentul pe care avea să îl pună Domnul Isus mai târziu pe cei săraci și respinși la periferia societății (vezi Luca 6:20-21). Istorisirea lui Matei despre magi ne arată felul în care viața și moartea Domnului Isus urmau să aibă ecou dincolo de hotarele lui Israel, și să aducă mântuirea la oameni din diferite rase și naționalități (vezi Matei 28:18-20). Luate împreună, cele două Evanghelii subliniază un aspect principal al lucrării lui Cristos: ducerea mesajului salvării dincolo de orice bariere (Ioan 3:16-18).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Călătoria înspre Apus (Matei 2: 1–2)

• Sosirea magilor (v. 1)
• Steaua (v. 2)

2. În căutarea Împăratului (Matei 2: 7–12)

• Conduși de oameni (v. 7-8)
• Conduși de Dumnezeu (v. 9-10)
• Bucuria descoperirii (v. 11)
• Reîntoarcerea acasă (v. 12)

3. Fuga într-o țară străină (Matei 2: 13-15)

• Avertizarea (v. 13)
• Fuga în Egipt (v. 14-15)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Gândiți-vă la câteva persoane cu care ați putea împărtăși bucuria magilor de acest Crăciun. Cum puteți crea (în mod activ) oportunități pentru aceasta, nu doar așteptând ca ele să apară de la sine?
• Cum îi putem convinge pe cei din jur că ”un muritor ca noi” este vrednic de închinare? Cum ne asigurăm că toți cei angajați în conversație înțeleg la fel termenul închinare?
• Când facem daruri de Crăciun (asemenea magilor) cum rezolvăm tensiunea dintre Matei 5:16 și Matei 6:1?
• Uneori este mai bine să eviți o anumită persoană, iar alteori este mai bine să o confrunți; cum decidem care este cea mai bună alternativă, în funcție de situație? Care din următoarele pasaje vi se pare cel mai folositor? 1 Corinteni 15:33; Galateni 2:11-21; 2 Tesaloniceni 3:6; Tit 3:10; și 3 Ioan 1:9-10. Susțineți-vă alegerea. 

APLICAȚII PRACTICE

Istorisirea din Evanghelia după Matei prefigurează marea tragedie a lucrării lui Cristos pe pământ: cei care ar fi trebuit să fie cei mai pregătiți să-l primească nu l-au primit (Ioan 1:11). În schimb, niște cititori în stele păgâni l-au întâmpinat cu închinare și daruri scumpe! Istorisirea abundă în întâmplări neașteptate. Nimeni la palatul lui Irod nu s-a așteptat ca magii din răsărit să sosească cu mesaje de felicitare de naștere a unui copil regesc, mai ales pentru că nu se născuse un asemenea copil la Ierusalim. Magii, cu siguranță, nu s-au așteptat să-l găsească pe regele iudeilor într-o casă țărănească, afară din capitală. Iudeii nu s-au așteptat ca Mesia să fie în pericol de moarte încă de la naștere, și să trebuiască să fugă peste hotare, în Egipt, pentru a scăpa cu viață.  Și poate mai mult decât cele de mai sus, ne-am fi așteptat ca preoții cei mai de seamă si regele Iudeii să-i spună bun venit lui Mesia, cel nou-născut.

Evanghelia după Matei ne demonstrează necesitatea de a fi pregătiți să vedem lucruri neașteptate. Ne încurajează să îl urmărim pe Dumnezeu la lucru, chiar și atunci (sau mai ales atunci) când lucrează prin persoane la care ne ne-am aștepta. Să avem ochi de văzut și urechi de auzit (Matei 13:16-17).

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

SCOPUL LECȚIEI: Să trecem în revistă alegerile cu care s-a confruntat Iosif în momentele de decizie; să pătrundem mai bine înțelesul numelui Emanuel; să înălțăm o rugăciune de mulțumire pentru darul care este Domnul Isus.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 1: 18–25 VERSETUL DE AUR: Matei 1: 20b–21

“Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un Fiu, și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” — Matei 1: 20b–21

CONTEXTUL LECȚIEI

Lecția de azi se concentrează asuprea unui personaj nebăgat în seamă, numit Iosif din Nazaret. Trecutul lui este neremarcabil, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, Nazaretul, locul în care locuia (Luca 2:4; 4:16, 22), era un sat dintr-un ținut lipsit de importanță. Atât de neînsemnat era acest loc în zilele lui Iosif, încât nici măcar nu-l găsim menționat în vreo sursă din afara Bibliei. Nici măcar Iosephus Flavius, istoricul evreu din primul secol, nu include Nazaretul în lista localităților cucerite de romani în timpul marii revolte evreiești din anii 66-72 dCr. Majoritatea locuitorilor din Nazaret din vremea aceea trăiau din munca câmpului sau a lucrului cu ziua; vieți simple la țară, după tipicul provinciilor ocupate de puterea romană (Ioan 1:46). Apoi, chiar la nivelul Nazaretului, Iosif era un om de rând. În Matei 13:55, localnicii îl resping pe Domnul Isus, numindu-l ”fiul tâmplarului” – cu referire la meseria lui Iosif. 

Viața muncitorilor săraci din acea vreme era deosebit de grea; poate așa se explică și faptul că, după toate aparențele, Iosif n-a ajuns să vadă perioada de lucrare a Domnului Isus. Deși este menționat ca tatăl pământesc al Domnului Isus în Ioan 6:42, îl găsim pentru ultima oară în Evanghelii într-o întâmplare pe când Isus avea 12 ani (Luca 2:41-50). Este foarte puțin probabil ca Iosif să fi avut ceva școală, și e aproape sigur că nu știa să scrie sau să citească. De n-ar fi fost parte din familia Domnului Isus, Iosif ar fi fost pe dispărut cu totul de pe paginile istoriei.

În ciuda originilor sale modeste, totuși Iosif era deasupra semenilor săi cel puțin din două privințe. Mai întâi, era un descendent al regelui David (vezi Matei 1:1-16), și prin urmare, un membru al liniei regale ale lui Israel. Așa se explică de ce și-a luat Iosif soția însărcinată și a dus-o din Galileea până la Betleem (un sat Iudeu, la 6 mile de Ierusalim) pentru a se prezenta la recensământul roman (Matei 2:1; Luca 2:1-4). Betleemul a fost locul de naștere al lui David (1 Samuel 16:1). Era un fapt cunoscut că Mesia urma să vină prin linia lui David, și urma să domnească asupra lui Israel de pe tronul restaurat al acestuia (2 Samuel 7; Ieremia 23:5-6). Pentru a afla cel de-al doilea aspect al proeminenței lui Iosif va trebui să studiem lecția din acesta zi.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Reacții la aflarea veștii (Matei 1: 18–19)

• O sarcină neașteptată (v. 18)
• Planuri în gând (v. 19)

2. Înțelegerea planului (Matei 1: 20–23)

• Prin vise (v. 20-21)
• Prin Scriptură (v. 22-23)

3. Acceptarea chemării Matei 1: 24–25

• Nunta (v24)
• Nașterea (v. 25)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem, ca biserică, să venim în ajutorul femeilor însărcinate în afara căsătoriei și a mamelor singure? Cum putem face acest lucru fără a crea impresia că suntem de acord cu sexul premarital?
• Exista circumstanțe în care ați fi de acord cu rușinarea cuiva în public? Dacă da, care ar fi acestea? Citiți Matei 18:15-17 și 1 Corinteni 4:14; 6:5; și 15:34.
• Ce metode ar trebui să folosim (noi, credincioșii) să discernem voia lui Dumnezeu, când ne confruntăm cu decizii care au un impact pe durată lungă (uneori toată viața)? Ce texte Biblice ne pot veni în ajutor?
• Care aspecte ale ascultării lui Iosif ne pot servi ca exemplu și îndemn? Citiți Exodul 4:13 și Isaia 6:8 înainte de a răspunde.

APLICAȚII PRACTICE

Istorisirea nașterii Domnului Isus din Evanghelia după Matei este un exemplu clasic de chemare personală. Există mai multe exemple în Biblie de persoane care au fost surprinse de chemarea la o anumită lucrare făcută de Dumnezeu; răspunsul lor a fost ”Cine, eu?” Gândiți-vă de exemplu la Avraam și Sara (Geneza 17:17, 18:12), la Moise (Exodul 4:13), la Isaia (Isaia 6:5), la Ieremia (Ieremia 1:6) și la Petru (Luca 5:1-10). Fiecare dintre aceștia a avut în cele din urmă un rol important în planul lui Dumnezeu de mântuire al omului. Dar mai întâi, fiecare a trebuit să depășească bariera lui ”Cine, eu?”

Iosif și Maria au experimentat același dialog (”Cine , eu? /Da, tu!”) într-un fel unic. După standardul lumii, amândoi au fost neînsemnați și nebăgați în seamă; dar când au fost chemați de Dumnezeu, au răspuns ”da,” și și-au împlinit rolul. 

Când de tragice sunt situațiile în care Dumnezeu cheamă și nu se găsește nimeni gata să răspundă (de exemplu Ezechiel 22:30)! Când întrebăm, la rândul nostru ”Cine, eu?” Dumnezeu ne răspunde, ”Da, tu!”

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim unele nume importante din genealogia Domnului Isus; să înțelegem rolul central pe care l-a avut ”cartea neamului” în contextul misiunii Sale pe Pământ; să proclamăm moștenirea noastră spirituală în Domnul Isus Cristos.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 1: 1–6, 16–17; Evrei 1: 1–5 VERSETUL DE AUR: Evrei 1: 2

“[Dumnezeu], la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.” — Evrei 1: 2

CONTEXTUL LECȚIEI: 

Evanghelia după Matei – Începând cu perioada robiei babiloniene în 586 îCr., ținutul Iudeii a fost aproape tot timpul sub ocupația unor forțe străine, care și-au impus voia asupra poporului. După babilonieni au venit persanii, apoi grecii, și în final, Imperiul Roman. În jurul anului 38 îCr., romanii l-au declarat pe Irod rege al Iudeii. Irod a impus cultura greacă și romană asupra evreilor, mergând până acolo încât a ridicat un templu zeiței Roma în cetatea Cezarea Maritima. Evreii l-au disprețuit pe Irod, nu doar datorită faptelor lui, ci și pentru că nu era de origine evreu , prin urmare un rege nelegitim. 

În acest context, Matei își începe Evanghelia cu genealogia Domnului Isus, care reprezintă mai mult decât o înșiruire de nume. Ea este veriga de legătură cu o perioadă istorică în care linia lui David deținea tronul și ne vorbește despre dreptul pe care-l are Domnul Isus la acest tron. 

Epistola către Evrei – Cartea Evrei e un pic neobișnuită. Se încheie cu salutări, asemenea altor epistole (Evrei 13:20-25), însă începutul e cu totul deosebit. Destinatarii epistolei au fost, cel mai probabil, creștini de origine evreiască, care treceau printr-o perioadă de persecuții, și erau tentați să renunțe la creștinism și să se reîntoarcă la calea cea veche, de unde ieșiseră odinioară (Evrei 10:32-39). Întrebările lor, care l-au determina pe autor să scrie Capitolul 1, parcă răsună în auzul nostru azi: ”despre îngeri știm; vrem să ne spui dacă Isus se compară în putere cu ei?” ”Isus a murit; mai are El putere să mântuie?” Autorul are niște răspunsuri foarte deslușite în acest capitol.

STRUCTURA LECȚIEI

1. De la nomazi la împărați (Matei 1: 1–6)

• De la Avraam la Iese (v. 1-5)
• De la Iese la Solomon (v. 6)

2. De la robi la Împărat (Matei 1: 16–17)

• De la Iacov la Domnul Isus (v. 16)
• Neamurile de oameni (v.17)

3. Împăratul ca Fiu (Evrei 1: 1–5)

• Mai mare decât prorocii (v. 1-2)
• Așezat la dreapta Măririi (v. 3)
• Mai presus de îngeri (v. 4-5)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Biblia ne vorbește despre importanța memorării Cuvântului; să privim, de exemplu, la pasajele din Psalmul 119:105 și Matei 4:4. Din experiența fiecăruia, care metode de memorizare a Scripturii sunt cele mai eficiente?  
• Cum i-am putea răspunde unui frate (sau unei sore) care crede că Evrei 1:1-2, (alături de Coloseni 2:14) ne învață să nesocotim Vechiul Testament? Credeți că următoarele pasaje ne-ar putea fi de folos: Romani 15:4; 1 Corinteni 10:1-13; și 2 Timotei 3:16?
• Evrei 1: 4-5 conțin învățături cu privire la îngeri.  Care alte texte adaugă dimensiuni importante la această învățătură? De exemplu, 2 Corintieni 11:14 și Coloseni 2:18.
• Care va fi impactul autorității Domnului Isus asupra slujirii noastre în săptămâna care ne stă în față? Unde este cea mai mare nevoie de schimbare: în gândirea noastră? În faptele sau în vorbirea noastră?

APLICAȚII PRACTICE

Matei le comunică cititorilor adevărul cu privire la moștenirea pământească Domnului Isus: El este regele promis pentru a binecuvânta toate neamurile. Tema majoră este credincioșia lui Dumnezeu, care-L situează pe Domnul Isus ca pasul final al împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu, atât din vechiul cât și din noul legământ. Această temă a promisiunilor prin legământ ne pregătește pentru următoarele învățăturile legate de mesajul și misiunea Lui.

Autorul Epistolei către Evrei, prin comparație, se concentrează asupra moștenirii divine a Domnului Isus. Când și-a terminat lucrarea pe pământ, Domnul Isus a fost onorat de Tatăl, indicând o dată în plus, importanta acceptării mesajului Său.

Prin ambele pasaje, Duhul Sfânt ne îndeamnă să ascultăm cu atenție mesajul Domnului Isus. El este Fiul lui Dumnezeu, mai presus de orice înger sau proroc. El este Dumnezeu Însuși.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Iacov 2:1-13 VERSETUL DE AUR: Iacov 2:5

Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?– Iacov 2:5

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm care erau comportamentele bisericii ce demonstrau un spirit părtinitor și să vedem în ce fel învățăturile Domnului Isus despre dragoste ar fi trebuit să prevină favoritismele în biserică. 

CONTEXTUL LECȚIEI

Iacov s-a descris ca un „slujitor al… Domnului Isus Cristos” (Iacov 1: 1). Acest autor ar fi putut face o afirmație mult mai îndrăzneață, pentru că era fratele de corp al Domnului Isus. Toți cei din orașul lor natal, din Nazaret știau că sunt frați: Isus, Iacov, Iosif, Iuda și Simon (Marcu 6: 3). Ordinea în care sunt enumerați frații implică faptul că Iacov era al doilea cel mai în vârstă dintre frați și ar fi devenit capul familiei după moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus. Băieții au crescut împreună într-o gospodărie evreiască de oameni credincioși din Galileea. Amândoi au învățat meseria de tâmplar în atelierul tatălui lor și au studiat și s-au închinat în sinagoga satului. Deși Iacov nu a crezut în Isus ca Mesia în timpul slujirii Domnului Isus (Ioan 7: 5), o schimbare dramatică a avut loc după înviere, în urma unei întâlniri cu Cristosul cel înviat (1 Corinteni 15: 7). Citim în Faptele Apostolilor că frații Domnului Isus (inclusiv Iacov) au făcut parte din cea mai veche adunare din Ierusalim care a devenit biserică (Faptele 1:14). Iacov a devenit lider în biserica din Ierusalim (15:13). Prin urmare, nu este surprinzător să constatăm că Iacov era foarte familiar cu învățăturile Domnului Isus. El redă principiile predicate de Domnul Isus cu încredere știind că propria sa învățătură este fidelă intenției inițiale a Domnului Isus. Epistola lui Iacov reflectă o etapă foarte timpurie în dezvoltarea bisericii, când aceasta era compusă în primul rând din creștini evrei. Adunarea căreia i se adresează în epistola sa pare a fi alcătuită în întregime din evrei convertiți la creștinism. Astfel, de exemplu, Iacov ar putea face referințe cu ușurință la obiceiurile sau legile evreiești fără a fi nevoie să le explice publicului său (vezi Iacov 2: 8–11). Cititorii săi ar fi fost familiarizați cu valorile etice ale legii evreiești, în același timp înțelegând inadecvarea lor pentru mântuire prin credința în Cristos. 

În urma afirmației că religia pe care Dumnezeu o dorește de la poporul său este caracterizată de grijă față de orfani și văduve și de urmărirea sfințeniei (Iacov 1:27), Iacov a trecut la o discuție despre favoritism. Acest tratament părtinitor poate fi văzut atunci când tratăm o persoană mai bine decât pe altele. Poate fi observat și în prejudecăți, în situație în care tratăm o persoană mai rău decât pe altele. Rețineți că Iacov nu vorbește despre ceea ce merită acea persoană, cu ne îndeamnă să fim credincioși urmând exemplul Domnului Isus în relațiile cu oamenii. A face acest lucru necesită cunoașterea modului în care Isus a interacționat cu ceilalți. Deoarece Domnul Isus este Dumnezeu, creștinii se pot uita la atributele lui Dumnezeu ca să înțeleagă cum gândește Domnul Isus și viceversa. Deci, dacă Dumnezeu nu practică favoritismul (Romani 2:11; Efeseni 6: 9; Coloseni 3:25), știm că nici Domnul Isus nu este părtinitor și nici noi nu ar trebui să fim.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Favorabil celor bogați (Iacov 2:1-4)

• Atitudinea Domnului Isus (v. 1)
• Studiu de caz (v. 2-4)

2. Favorabil celor săraci (Iacov 2:5-7)

• În credință (v. 5)
• Împotriva persecuției (v. 6-7)

3. Favorabil aproapelui nostru (Iacov 2:8-13)

• Legea împărătească (v. 8-11)
• Legea slobozeniei (v. 12-13)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ați observat vreodată problema din Iacov 2:2-3 în bisericile noastre? Dacă această problemă apare din când în când, cum am putea să o remediem?
• Cu ce discriminări sau favoritisme se confruntă creștinii considerați săraci la standarde vestice (americane sau europene), dar bogați la standardele unor țări din lumea a treia?
• Ce tendințe culturale nebiblice au pătruns în biserică astăzi? Ce putem face pentru a le combate și elimina dintre noi?

APLICAȚIE PRACTICĂ

În urmă cu peste 1900 de ani, Iacov a dat răspunsuri clare pentru modul în care biserica trebuie să trăiască și să se comporte. Iacov a oferit aceste două fundamente etice – legea împărătească și legea slobozeniei – pentru a ghida biserica. Amândouă au fost primite de la Domnul Isus. Aceste două legi merg mână în mână. Dacă îi considerăm pe cei din jurul nostru ca fiind aproapele nostru în nevoie – fie că sunt prieteni iubiți sau dușmani – trebuie să arătăm milă, nu  favoritisme. Dacă vom lăsa deoparte impulsul nostru natural de a favoriza anumiți vizitatori, vom găsi oportunități neașteptate de a împărtăși dragostea din inimile noastre. Trebui să fim lideri plini de dragoste, fără să ne îndoim de dorința lui Dumnezeu de a arăta bunătate față de noi. 

Biserica trebuie să se cerceteze pe sine folosind aceste legi complementare. Ce facem noi pentru a favoriza anumite persoane față de altele? Reprezintă liderii bisericii toate categoriile sociale din biserică, sau sunt predominant oameni stabil din punct de vedere financiar, bine educați și de o anumită categorie socială? Este cunoscută biserica noastră ca un loc plin de dragoste, sau un loc de judecată? Ne recunoaște comunitatea noastră ca oameni care sunt gata să ajute și să fie plini de compasiune? 

Răspunsurile noastre la aceste întrebări ne vor ajuta să vedem unde stăm ca biserică în evaluarea conform celor două legi amintite mai sus. Domnul Isus nu a tratat oamenii în funcție de bogăție sau sărăcie, sau în funcție de binecuvântările sau blestemele din viața lor. Nici Iacov, fratele său, nu a făcut-o. În schimb, atât Iacov și Domnul Isus ne învață că Dumnezeu îi iubește pe cei săraci, și că noi ar trebui să facem același lucru. Această problemă nu a dispărut în cei aproape 2.000 de ani de când a scris Iacov epistola lui și am face bine să începem să-l ascultăm.