SCOPUL LECȚIEI: să identificăm ce înseamnă purtarea dreaptă și nedreaptă, să deosebim între rolul lui Ezechiel ca străjer și poruncile Noului Testament cu privire la acest rol și să ne formulăm un plan prin care să spunem adevărul în dragoste și să-i avertizăm pe ceilalți cu privire la pericole, chiar și atunci când veștile nu sunt bine primite.
TEXTUL LECȚIEI: Ezechiel 33:7-16a
VERSETUL DE AUR: „Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea.” (Ezechiel 33:7).
CONTEXTUL LECȚIEI:
Referirile la „al doisprezecelea an” al exilului babilonian îmbrățișează textul lecției de astăzi din Ezechiel 33:7–16a (vezi Ezechiel 32:1, 17; 33:21). Acest exil a avut loc în trei etape, cu deportări petrecute în anii 605, 597 și 586 î.Cr. (2 Împărați 24:1–25:21). „Al doisprezecelea an” este socotit din 597 î.Cr. (Ezechiel 1:2). Prin urmare, lecția noastră de astăzi ne duce în anul căderii Ierusalimului, în 586 î.Cr. Locuitorii lui Iuda, care se aflau deja în exil de 12 ani sau mai mult, erau pe punctul de a trăi încă un val de compatrioți care li se alăturau în robie.
În ceea ce privește contextul literar, textul pentru lecția de astăzi face parte din unitatea mai amplă Ezechiel 33:1–20. Acest pasaj analizează și ilustrează rolul lui Ezechiel ca profet, mesajele pe care trebuia să le transmită, atitudinea pe care trebuia să o aștepte din partea ascultătorilor săi și modul în care trebuia să răspundă gândirii greșite. Ezechiel 33:1–20 este într-un fel o versiune condensată a capitolului 18, unde profetul corectează o viziune exagerată asupra responsabilității de grup, potrivit căreia membrii erau văzuți ca niște copii care suferă pentru păcatele părinților lor.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Străjer pentru robi (Ezechiel 33:7)
- Trimiterea (v. 7a)
- Porunca (v. 7b)
- Avertizarea celor nelegiuiți (Ezechiel 33:8-9)
- Vinovăție și responsabilitate (v. 8)
- Vinovăție și protecție (v. 9)
- Avertizarea israeliților (Ezechiel 33:10-16a)
- Un trecut irelevant (v. 10-12)
- Un prezent care poate fi schimbat (v. 13-16a)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Crezi că este drept ca Ezechiel să fie răspunzător pentru sângele celor pe care nu-i avertizează? De ce sau de ce nu?
- De ce crezi că le-a fost greu israeliților să se întoarcă de la păcatele lor, chiar și atunci când știau că păcatele îi omorau?
- Dacă un om se poate pocăi și poate primi îndurare, ce ne spune aceasta despre felul în care Dumnezeu privește oamenii care fac lucruri rele?
- În acest pasaj, pocăința presupune să dai înapoi ceea ce ai luat. Ce poate face persoana atunci când acest lucru nu este posibil?
APLICAȚII PRACTICE:
Ca membri ai noului legământ, astăzi continuăm să medităm la legătura dintre păcat și suferință pentru cei care trăiau sub vechiul legământ (compară Iov 21:19; Luca 13:1–5; Ioan 9:2). Cei drepți suferă într-adevăr din pricina unor realități care nu se află sub controlul lor. Însă lecția de astăzi afirmă că drumul dreptății este, totuși, calea pe care trebuie să mergem. Umblarea pe calea celor răi duce la pieire. Având în vedere însărcinarea dată de Dumnezeu lui Ezechiel de a fi străjer, cum am putea trăi noi astăzi rolul unui străjer?
Pentru început, este important să înțelegem că Ezechiel și-a primit chemarea de a sluji ca străjer profetic prin revelație directă de la Dumnezeu. El a împlinit acest rol într-un moment anume din istorie, pentru un anumit grup de oameni, în moduri care erau relevante pentru timpul, locul și ascultătorii săi. Noi nu suntem profeți în același sens în care a fost Ezechiel. Cei care pretind astăzi că sunt rânduiți de Dumnezeu să fie profeți în sensul de a prevesti viitorul pot foarte bine să se dovedească înșelați (Deuteronom 18:22; Evrei 1:1–2).
Chiar și așa, există pentru noi prilejuri de a rosti cuvintele de avertizare și de înțelepciune ale unui străjer pentru cei din jurul nostru. Dumnezeu nu dorește ca cineva să piară (2 Petru 3:9). El pedepsește neascultarea în mod drept, dar este, de asemenea, plin de har, îndurare și răbdare. El îi cheamă pe păcătoși să se pocăiască și să se întoarcă de la căile lor rele, pentru a găsi viața în Fiul Său. Trebuie să vestim această Veste Bună!
Mai mult, nu stă în puterea noastră dacă oamenii vor lua aminte sau nu la cuvintele noastre. La fel ca Ezechiel, responsabilitatea noastră este să spunem mai departe vestea bună a Evangheliei (Matei 28:19–20). Faptul dacă această veste este primită sau respinsă nu stă în putința noastră. Totuși, ceea ce ține de noi este propria noastră credincioșie în a o vesti.