SCOPUL LECȚIEI: să spunem în cel fel ilustrează insistența orbului afirmația Domnului lui Isus din Luca 18:1, să analizăm legătura pe care o face orbul între Isus și „Fiul lui David” și să formulăm o rugăciune prin care să cerem să devenim oameni perseverenți.
TEXTUL LECȚIEI: Luca 18:35-43
VERSETUL DE AUR: Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” (Luca 18:39)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Textul scriptural de astăzi ne duce în timpul ultimei călătorii a lui Isus spre Ierusalim, o călătorie care a început în Luca 9:51. În punctul în care ne aflăm în lecția de astăzi din Evanghelia lui Luca, ne apropiem de sfârșitul călătoriei. Luca 18:35–43, textul de astăzi, ne descrie a patra și ultima minune din ceea ce am putea numi „partea călătoriei din Luca” (compară cu celelalte trei în Luca 13:10–17; 14:1–6; 17:11–19). Chiar înainte de începerea textului de astăzi, Isus îi avertizase din nou pe ucenici că El, Fiul Omului, urma să moară și să învieze a treia zi (Luca 18:31–34; compară cu referințele directe și aluziile la moartea lui Isus în Luca 5:35; 9:22, 44–45; 12:49–50; 13:32–33; 17:25). Citind numeroasele evenimente și învățături din pasajul din Luca 9:51-18:35, ne putem face impresia că Isus nu se grăbea.
Alții care nu se grăbeau – de data aceasta nu din alegere, ci din necesitate – erau cei care sufereau de infirmități fizice, în special cei orbi. Orbirea era o afecțiune des întâlnită în lumea antică, iar Biblia folosește de zeci de ori diferite forme ale cuvântului orb. Având la dispoziție cunoștințele științifice actuale, știm că în vremea lui Isus nu exista un leac sigur pentru orbire și nici o înțelegere clară a cauzelor acestei infirmități.
Mintea omului din antichitate, însă, nu ezita să creadă într-o anumită cauză a orbirii: mulți considerau că este un blestem de la Dumnezeu pentru un anumit tip de comportament păcătos. Se credea că păcatele părinților afectau copiii, făcându-i să se nască orbi (compară cu Ioan 9:1–2). Însă, indiferent care ar fi fost cauza, orbirea era o infirmitate care punea multe opreliști din punct de vedere economic și social. Bărbații orbi nu puteau sluji ca preoți (Levitic 21:16–18) și aveau puține oportunități de angajare. Erau nevoiți să recurgă la cerșit sau depindeau de sprijinul familiei pentru a supraviețui.
Paralelele textului de astăzi din Luca 18:35–43 se regăsesc și în Matei 20:29–34 și Marcu 10:46–52. Un fapt interesant cu privire la aceste relatări paralele este că, deși Evanghelia lui Marcu este cea mai scurtă dintre cele trei, versiunea acestui eveniment în Marcu este cea mai lungă dintre toate!
STRUCTURA LECȚIEI:
- Conștientizare (Luca 18:35-38)
- Timpul și locul (v. 35)
- Oameni și norod (v. 36-38)
- Reacții (Luca 18:39-41)
- Ceartă și insistență (v. 39)
- Apropiere și întrebări (v. 40-41)
- Rezolvare (Luca 18:42-43)
- Rezultatul credinței (v. 42)
- Rezultatul minunii (v. 43)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Când ai strigat ultima dată în rugăciune către Domnul nostru Isus Cristos, cerându-I îndurare?
- În ce fel de situații, găsești că îți vine greu să-I ceri ajutorul lui Dumnezeu?
- Ce motive ai să-L lauzi astăzi pe Dumnezeu?
APLICAȚII PRACTICE
Textul lecției de astăzi ne ilustrează ceea ce spunea Domnul nostru Isus Cristos despre insistență la începutul capitolului 18 din Luca. Orbul știa că Isus este unica sa speranță de a fi vindecat. Nici nu auzea strigătele celor care-l certau, spunându-i să tacă – dimpotrivă! Nu a renunțat. Asemenea văduvei insistente din Luca 18:1-8, orbul a continuat să-I ceară ajutor Domnului. Formula „credință + perseverență” a fost și rămâne la fel de puternică și astăzi.
Încurajarea Domnului nostru Isus Cristos către perseverență rămâne neclintită, așa cum a fost în urmă cu peste 2,000 de ani. De-a lungul istoriei, sute și mii de tați și mame au perseverat și s-au rugat mai departe pentru copiii lor, chiar dacă nu se bucurau de susținerea celor din jur. Și-au pus credința într-un Dumnezeu plin de har și au crezut mai departe că El le va aduce înapoi copiii căzuți de pe cale. Dumnezeu le-a răspuns perseverenței, vindecând relații. Rugăciunea este, așadar, o modalitate prin care să ne demonstrăm perseverența neclintită. Cunoști și alte modalități?