Sa ne imaginam ca suntem in locul ucenicilor in ziua de Sabat dintre Rastignire si Inviere… Ce era in mintea si inima lor?
Cu siguranta fiecare dintre noi am trecut prin stari de confuzie sau prin experiente in care am pierdut pe cineva sau ceva important. Ucenicii si-au ancorat viata in Isus dar crucificarea pare a le fi spulberat toate visurile pe care si le facusera alaturi de Isus. Unii doreau parca sa uite cat mai repede, altii planuiau razbunare… Cu totii se temeau pentru vietile lor. Cu totii incercau sa gaseasca o explicatie pentru cele intamplate.
Ce faci tu atunci cand lucrurile nu ies asa cum ai sperat? Ce sentimente te incearca? Cu toti avem acel ceva numit instinct de conservare care ne spune ca este OK sa ne „lepadam” negand ceea ce suntem in Hristos Este OK sa fugim sperand ca vom scapa de clipa incercarii, sa ne apucam iar de indeletniciri mai predictibile in care ne simtim confortabili, sperand ca divinitatea sa binevoiasca a binecuvanta „compromisul” nostru spunandu-ne in ce parte (stanga sau dreapta) sa aruncam mrejele lucrarii de supravietuire, crezand ca „vom trai bine”.
„Pentru cã oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga.” (Matei 16:25)
Solutia lui Dumnezeu este *invierea.* El nu are o alta cale. Insasi mantuirea noastra se face prin “invierea” la o noua viata impreuna cu Hristos. *De aceea moartea este o etapa premergatoare invierii.* Inainte de a cauta solutii de compromis pentru viata si lucrarea noastra ar trebui sa vedem daca nu cumva “moartea” a ceea ce noi iubeam nu este de fapt pasul necesar pentru a putea experimenta invierea.
Care sunt lucrurile la care mi-ar fi greu sa renunt si care nu fac altceva decat ma tina departe de a experimenta “invierea”? Credinta in inviere ne ajuta sa ne lepadam de noi insine, sa luam crucea, sa-L urmam pe Hristos si sa experimentam invierea. In asteptarea invierii credinta in Cel Inviat ne va ajuta *sa renuntam* la “jucariile” care ne-au facut copilaria fericita dar care nu sunt de nici un folos pentru noua viata care se cere a fi traita prin evlavie.
Doar cine suntem noi in Hristos va transcede dincolo de inviere. Restul este nou, neexplorat, de aceea Hristos este singura realitate care ne va intampina pe taramurile invierii. Pentru ca moartea (in orice forma s-ar manifesta) nu are nici o putere asupra celor care si-au legat destinul de Cel Inviat!
Este Invierea o realitate pentru tine?
Daniel Simionaș