Romanian Baptist Association of USA and Canada

TEXTUL LECȚIEI: Țefania 3:14-20

VERSETUL DE AUR: Țefania 3:19

Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum. – Țefania 3:19

SCOPUL: Să identificăm elementele restaurării relației dintre popor și Dumnezeu, și să înțelegem care este semnificația fiecăruia dintre ele. 

CONTEXTUL LECȚIEI

Ţefania a fost un prinţ din familia lui David care a fost chemat de Dumnezeu la slujba profeţiei. El a fost deci rudă de sânge cu împăratul Iosia, dar aceasta nu l-a împiedicat să predice un mesaj aspru. Se prea poate ca influenţa lui Ţefania să fi fost unul dintre factorii care l-au influenţat pe Iosia în mişcarea lui de trezire spirituală a ţării. El a văzut însă, asemenea lui Ieremia, că mișcarea de reformă a fost doar de suprafață, lipsită de o schimbare corespunzătoare a inimilor.

Domnia lui Iosia a adus în Iuda o vreme de întoarcere la litera şi ritualul religios din „vremurile bune”. Prima reformă a lui Iosia s-a produs în anul 628 î.Cr. în cel de al doisprezecelea an de domnie (2 Cron. 34:3-7). Împăratul a înlăturat altarele lui Baal, a dărâmat stâlpii idoleşti şi a ars oasele profeţilor mincinoşi pe altarele lor. Şase ani mai târziu (622 î.Cr.), cea de a doua mişcare de reformă condusă de Iosia s-a produs atunci când preotul Hilchia a găsit Cartea Legii în Templu (1 Cron. 34:8-35:19). Aceste două reforme au fost însă prea mici şi au venit prea târziu. Schimbarea a fost mai mult administrativă, decât spirituală (2 Imp. 22-23) Proorocul Hulda i-a spus lui Iosia că Dumnezeu apreciază intenţiile lui bune, dar că poporul neînfrânat şi neschimbat în trăirile lui va trebui pedepsit cu asprime (2 Împ. 22:15-20). Înnoirea făcută în ţară de Iosia a fost mai mult o reformă, decât o renaştere.

Nu este de mirare că Ţefania nu pomeneşte nimic despre reformele religioase ale lui Iosia. Analiza lui asupra stării spirituale a poporului a mers dincolo de straturile superficiale ale aparenţelor. Ceea ce a văzut el în starea evreilor a fost nestatornicie, păcat şi nelegiuire. Expunând public vinovăţia oamenilor, Ţefania strigă cu putere anunțând venirea „zilei Domnului”. Acest uragan al mâniei divine se va năpusti peste ţară şi o va face una cu pământul. Ţefania şi Ioel au cântat împreună oda răzbunării lui Dumnezeu asupra împărăţiei lui Iuda. Dincolo de vremea pedepsei, Ţefania vede şi el vremea îndurării şi a slavei.

În ultima parte a cărţii sale (Ţefania 3:9-20), Ţefania trece de la tema mâniei la tema restaurării. Pedeapsa nu este ţelul ultim al lui Dumnezeu. Popoarele vor fi disciplinate, dar, după aceea, Îl vor chema pe Domnul împreună şi Îi vor sluji într-un gând. Buzele popoarelor vor fi curăţite pentru ca toţi să I se poată închina şi să Îl laude. Din Iuda va supravieţui un popor mic, dar smerit şi credincios, care va lua locul căpeteniilor mândre.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Sărbătoare (Țefania 3:14, 15)

• Cum să lăudăm (v. 14)
• Pe cine să lăudăm (v. 15)

2. Promisiune (Țefania 3:16-20)

• În ziua aceea (v. 16-18)
• În vremea aceea (v. 19, 20)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem să ne exprimăm mulțumirea față de Dumnezeu?
• Cum descrie profetul Țefania bucuria lui Dumnezeu cu privire la poporul Său mântuit?
• Cum descrie profetul Isaia bucuria lui Dumnezeu pentru poporul Său mântuit? (Vezi Isaia 65:19)
• În ce fel am putea contribui la întoarcerea la Dumnezeu a celor pierduți? Ce criterii putem utiliza pentru a distinge între lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le facem noi în acest sens, pe cele pe care vrea să le facă alții, și pe cele pe care le rezervă pentru El? (vezi v. 19, 20)

APLICAȚIE PRACTICĂ

Finalul cărții Țefania ne amintește de faptul că restaurarea poporului necesită puterea și voința lui Dumnezeu. Numai El este cel care are puterea să restaureze relația oamenilor cu El însuși. de aceea promisiunea din Țefania cu privire la restaurarea rămășiței este relevantă pentru noi astăzi: ea prevestește restaurarea relației noastre cu Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos. 

Creștinii au fost eliberați din robia păcatului, însă noi încă trăim într-o lume care este prinsă în această robie. Astfel eliberarea noastă completă nu a avut loc încă. Noi avem încredere în promisiunea lui Dumnezeu cu privire la aceasta pentru El a spus, printre altele că „Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.” (2 Corinteni 1:21, 22) Cu toate că Împărăția lui Dumnezeu încă nu s-a arătat în totalitate, lucrarea Sa de restaurare este garantată de prezența Duhului Său cel Sfânt. 

Așadar trebuie să ne bucurăm și să sărbătorim aceste realități minunate! Să ne bucurăm și să exclamăm împreună cu Apostolul Pavel că suntem convinși „că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din creaţie nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!” (Romani 8:38, 39)

TEXTUL LECȚIEI: Isaia 61:8-11, Isaia 62:2-4

VERSETUL DE AUR: Isaia 61:8

„Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.” – Isaia 61:8

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem care este legământul veșnic la care se face referire în acest text, și să învățăm cum putem să nu trăim în nelegiuire, ci în dreptate și curăție. 

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Isaia poartă numele autorului ei, „Isaia, fiul lui Amoţ” (1:1). Slujba lui Isaia s-a desfăşurat în timpul domniei a patru împăraţi din Iuda: Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia; ea însă a început numai spre sfârşitul domniei lui Ozia. Prin urmare, trebuie să se fi întins pe o perioadă de circa patruzeci de ani în a doua jumătate a secolului al VIII-lea î.Cr. Isaia precizează că în anul morţii împăratului Ozia L-a văzut pe Domnul (740 î.Cr.). El a activat în timpul când asirienii au dus Israelul în captivitate, 722 î.Cr., şi încă câţiva ani după aceea.

Nici o carte a Vechiului Testament, exceptând cartea Psalmii, nu este amintită sau citată aşa de mult ca cea a profetului Isaia. El a fost adesea denumit profetul evanghelistic, profetul Veştii Bune. Această carte este plină cu referiri la Mântuitorul care avea să vină. Numai din paginile cărţii profetului Isaia s-ar putea scoate un tablou exact despre viaţa şi activitatea pământească, despre moartea şi învierea Domnului Isus Cristos. Aceste referiri la Mesia nu se limitează numai la o parte a cărţii, ci ele se află răspândite în toată cartea.

Ultima parte a cărții, capitolele 58–66, duce învăţătura despre planul lui Dumnezeu cu Israelul, viitoarea slavă a poporului său, la punctul culminant. Ne lovim aici, ca şi în alte multe părţi ale Cuvântului lui Dumnezeu, de o puternică opoziţie între cei răzvrătiţi şi cei credincioşi. Ni se reamintește aici despre măreția și slava lui Dumnezeu. De douăzeci şi cinci de ori Dumnezeu este numit „Sfântul lui Israel” în cartea Isaia. Pentru că El este Sfântul, poate salva pe aceia care îşi pun încrederea în El şi trebuie să-i judece şi să mustre pe cei ce Îl resping şi nesocotesc poruncile Lui.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Un popor de preoți (Isaia 61:8-11)

• Atitudini și acțiuni (v. 8)
• Rezultate și reacții (v. 9-11)

2. Un popor de oameni neprihăniți (Isaia 62:2-4)

• Un nume nou (v. 2)
• Numele cele vechi vor fi șterse (v. 3, 4)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce este mai important: să învățăm să iubim ceea ce iubește Domnul, sau să urâm ceea ce urăște El? De ce?
• De ce e important cum ne îmbrăcăm? Care este portul credinciosului?
• Ce înseamnă că vom avea un nume nou? Ce legătură are asta cu noul legământ?
• Dacă Dumnezeu ți-ar permite să-ți alegi chiar acum un nume nou, ce nume ți-ai alege având în vedere și textul din Apocalipsa 2:17?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Cartea Isaia ni-L prezintă pe Mântuitorul nostru într-un detaliu imposibil de negat. El este singura cale spre cer, singurul mijloc de obținere a harului lui Dumnezeu, singura Cale, singurul Adevăr, singura Viață (Ioan 14.6, Fapte 4.12). Știind prețul pe care l-a plătit Hristos pentru noi, cum putem neglija sau respinge „o mântuire atât de mare”? (Evrei 2.3) Avem doar câțiva ani pe pământ în care să venim la Hristos și să îmbrățișăm mântuirea pe care ne-o oferă. Nu există o a doua șansă după moarte, și veșnicia în Iad este un timp foarte lung.

Cunoști oameni care pretind că sunt credincioși în Hristos dar care au două fețe, care sunt ipocriți? Ei sunt poate cea mai bună reprezentare a felului în care Isaia a văzut națiunea lui Israel. Israelul avea o înfățișare de neprihănire, dar era doar de fațadă. În cartea Isaia, prorocul îl cheamă pe Israel să-L asculte pe Dumnezeu cu toată inima lui, nu doar în exterior. Dorința lui Isaia a fost ca aceia care i-au auzit și i-au citit cuvintele să fie cercetați să se întoarcă de la ticăloșia lor și să-și îndrepte fața spre Dumnezeu, pentru iertare și vindecare.

TEXTUL LECȚIEI: Estera 7:1-10

VERSETUL DE AUR: Estera 7:10

„Şi au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mânia împăratului s-a potolit.” – Estera 7:10

SCOPUL: Să explicăm modul în care planul lui Haman a fost greșit, să vedem care dintre elementele acestei relatări sunt providențiale și să înțelegem ce înseamnă să păcătuiești nefăcând ceea ce ai fi putut să faci (păcatul prin omitere).   

CONTEXTUL LECȚIEI

Cele trei mici cărţi de la sfârșitul secţiunii rezervate cărților istorice, Ezra, Neemia şi Estera, ne dezvăluie lucrarea făcută de Dumnezeu cu evreii întorşi din robia babiloniană. Deosebirea dintre cartea Estera şi celelalte două este că, în timp ce Ezra şi Neemia descriu soarta celor întorşi în ţara lui Israel, Estera descrie un eveniment petrecut în viaţa milioanelor de evrei rămaşi răsfiraţi prin toate ţările imperiului.

Xerxes, unul dintre cei mai renumiţi împăraţi ai antichităţii, a pornit cu o expediţie militară împotriva Greciei iar flota sa a fost înfrântă în bătălia de la Salamina (480 î.Cr.). A fost una dintre cele mai importante bătălii navale din istorie. Xerxes acela este tocmai Ahaşveroş, împăratul persan pomenit în cartea Esterei. Din cele scrise de istoricul grec Herodot, se pare că ospăţul din primul capitol al cărţii Estera a fost prilejuit tocmai de consiliul pentru pregătirea expediţiei amintite. Patru ani mai târziu, când Xerxes mai căuta încă mângâiere după dureroasa înfrângere suferită, evreica Estera a fost făcută împărăteasă (Estera 2:16).

Subiectul întregii acţiuni al cărții Estera este clar: Dumnezeu ştie să-şi păstreze poporul Său în mijlocul celor mai adverse condiţii. Departe de casă, pierduţi în mijlocul unui uriaş imperiu, fără privilegii, dar cu demnitatea celor ce nu se pleacă decât în faţa lui Iehova, evreii au părut o pradă uşoară în ochii verosului Haman, unul dintre cei mai înalţi demnitari ai împăratului. Pentru potolirea propriului său orgoliu, acest Haman pune la cale o stratagemă prin care urmăreşte distrugerea tuturor evreilor din imperiul persan. Evenimentele se succed cu repeziciune, situaţiile se schimbă pe neaşteptate şi Haman se trezeşte condamnat la moarte.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Explicarea conspirației (Estera 7:1-4)

• Al doilea ospăț (v. 1, 2a)
• A doua cerere (v. 2b)
• Al doilea răspuns (v. 3, 4)

2. Vinovatul, dat de gol (Estera 7:5-8)

• Întrebarea împăratului (v. 5)
• Răspunsul împărătesei (v. 6)
• Arestarea vinovatului (v. 7, 8)

3. Execuția (Estera 7:9-10)

• O decizie justă (v. 9)
• Un rezultat just (v. 10)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• De ce a fost împăratul surprins de cererea Esterei? 
• E normal să avem dușmani? Cine poate fi considerat un dușman al nostru?
• Există circumstanțe în care putem să vorbim „de rău” pe cineva? Care ar fi acestea? (vezi Matei 23:27, Fapte 23:1-5, Iacov 4:11, Iuda 9)
• Ce este providența lui Dumnezeu și cum putem identifica situații providențiale în viața noastră?
• Care este diferența dintre păcatele de omitere și cele de comitere?

APLICAȚII PRACTICE

Prin cererea ei, Estera dă dovadă încă o dată de un curaj remarcabil, având în vedere riscurile implicate. Avea nevoie de curaj ca să vină neinvitată în fața împăratului care o destituise pe regina dinaintea ei fiindcă nu venise în fața împăratului. Avea nevoie de curaj ca să se împotrivească dușmanului Haman care nu era altul decât favoritul împăratului și sfătuitorul său de încredere – era cuvântul ei împotriva cuvântului lui. Avea nevoie de curaj că să pledeze pentru poporul ei – un popor cu privire la care împăratul tocmai decretase o sentință. Dar Dumnezeu este Cel care dă harul și puterea Sa celor care aleg să acționeze în dreptate și cu curaj, iar curajul Esterei era înrădăcinat în încrederea că, indiferent ce s-ar întâmpla, Dumnezeu va interveni. 

Dacă privești la contextul în care te afli, este vreun aspect în care crezi că trebuie să iei o anumită poziție, așa cum a făcut-o Estera, chiar dacă acest lucru implică anumite riscuri din punct de vedere uman?

TEXTUL LECȚIEI: 1 Corinteni 15:1-8, 12-14, 20-23, 42-45

VERSETUL DE AUR: 1 Corinteni 15:19, 20

„Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! 20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi..” – 1 Corinteni 15:19, 20

SCOPUL: Să identificăm elementele cheie ale Evangheliei așa cum le prezintă Apostolul Pavel; să explicăm de ce a doua venire a lui Cristos este cheia înțelegerii viitorului nostru; să identificăm schimbările survenite la nivel personal în viața noastră după ce l-am primit pe Domnul Isus ca mântuitor personal.

CONTEXTUL LECȚIEI

Corintul era un mare centru comercial, cultural, religios şi vai, un mare centru al desfrâului. Intrarea apostolului Pavel în oraş s-a petrecut la mai bine de o sută de ani după ce Iulius Cezar reconstruise cetatea, transformând-o într-o nouă capitală a Ahaiei. Din punct de vedere maritim, Corintul era un oraş situat pe promontoriul dintre două porturi: Chencrea la est şi Laceum la vest. Această poziţie i-a asigurat accesul traficului maritim comercial din toată lumea. Când spuneai Corint, spuneai afluenţă materială, tranzacţii comerciale, garnizoane militare, lux, afluenţă materială şi… iar afluenţă materială. Când Pavel aminteşte de: „aur, argint şi pietre preţioase” în capitolul 3, el vorbeşte cu oameni care cunoşteau foarte bine valoarea acestor mărfuri.

Pavel a venit la Corint după ce vizitase Atena. Acolo avusese o experienţă nu prea încurajatoare cu cei ce-l ascultaseră (Fapte 17:15-34). Probabil că starea lui sufletească nu era prea bună. Grecia nu părea să fie un câmp bun pentru Evanghelie. După îngâmfata Atena, a urmat decăzutul Corint! Nu-i de mirare că Dumnezeu a trebuit să i se arate noaptea şi să-l încurajeze (Fapte 18:9-10).

Epistola este ca un sandviș cu mai multe feluri de umpluturi. Cele două felii care-l alcătuiesc sunt învățătura despre ,,cruce“ (1 Cor. 1) și despre ,,învierea morților“ (1 Cor 15).

În ceea ce privește învățătura despre cruce, apostolul trebuie să-i scoată pe corinteni din reflexul gândirii grecești pentru care ceea ce se întâmpla cu trupul nu avea nici un fel de valoare. Ei nu puteau pricepe că o jertfire a trupului poate aduce izbăvire la nivelul sufletului.

În ceea ce privește învierea, apostolul trebuie iar să-i ajute să depășească limitările gândirii lor grecești. Grecii credeau în nemurirea sufletului, dar nu vedeau de ce ar trebui și trupul să învieze. Cu migală și cu argumente din lumea creației lui Dumnezeu, apostolul le dovedește realitatea trupească a vieții de după moarte. Cel mai mare argument al său rămâne însă învierea lui Christos, urmată de arătările Lui de după moarte. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Elementul central al predicării  (1 Corinteni 15:1-8)

• Nu degeaba (v. 1, 2)
• Conform scripturii (v. 3, 4)
• Mărturia învierii (v. 5-8)

2. Elementul central al credinței (1 Corinteni 15:12-14)

• Învățături false (v. 12)
• Credință inutilă (v. 6)

3. Elementul central al nădejdii (1 Corinteni 15:20-23, 42-45)

• Pârga (v. 20)
• Noul Adam (v. 21-23)
• Trupul înviat (v. 42-45)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Este mărturia personală importantă în predicarea Evangheliei? De ce, sau de ce nu?
• Discutați despre persoane din Biblie care și-au folosit cu succes mărturia personală în împărtășirea Evangheliei. 
• Având în vedere secularismul din ce în ce mai accentuat al culturii în care trăim, care ar fi câteva metode prin care ne putem aminti constant de adevărul versetelor 13 și 14 din textul de astăzi?

APLICAȚII PRACTICE

Este foarte important să înțelegem că moartea și învierea Domnului Isus sunt evenimente istorice care pot fi dovedite. Atât dovezile morții cât și ale învierii ar trebui să fie cunoscute de toți credincioșii pentru a le putea discuta cu cei necredincioși în prezentarea Evangheliei. În afară de textele Biblice din Evanghelii, mai jos prezentăm pe scurt câteva din aceste dovezi și vă încurajăm să le studiați mai în amănunțime folosind și alte resurse. O carte deosebit de bună în acest sens este cartea lui Lee Strobel, În apărarea lui Isus. 

Există foarte multe dovezi istorice cu privire la răstignirea Domnului Isus. Însă pentru că nu poate avea loc o înviere fără o moarte, și pentru că unii susțin că Domnul Isus de fapt nu a murit pe cruce, ci numai a leșinat, sau a fost în comă, câteva dovezi ale morții Domnului Isus sunt: 

• Răstignirea înseamnă moarte sigură. Omul răstignit moare prin asfixiere datorită greutății corpului ce apasă pe cavitatea toracică și nu-i permite să mai respire. 
• Călăii romani erau profesioniști în execuțiile condamnaților și nu ar fi coborât pe nimeni de pe cruce viu. 
• Domnul Isus a fost înjunghiat în piept, în zona inimii. Știm asta pentru că Biblia ne spune că la înjunghiere a curs sânge și apă. Lucrul acesta e explicat prin faptul că în jurul inimii se află pericardul care conține un lichid apos. Dacă Domnul nu era mort deja, acea înjunghiere i-ar fi fost fatală.
• Ucenicii nu ar fi crezut în înviere, dacă nu ar fi fost siguri că Domnul Isus a murit cu adevărat. 

Iată acum câteva dovezi ale învierii Domnului Isus:

• Mormântul gol și sigiliul rupt
• Panica soldaților romani și încercarea preoților de a răspândi zvonuri false despre Domnul Isus
• Faptul că totul s-a petrecut la Ierusalim, unde oricine putea merge să verifice și să vadă mormântul gol.
• Transformarea radicală a ucenicilor care după ce fugiseră speriați când Domnul Isus fusese arestat, acum, după ce-l văzuseră înviat, erau gata să-și dea viața pentru el, și au și făcut-o. Foarte puțini oameni sunt atât de naivi încât să meargă la moarte pentru o minciună. 
• Faptul că Domnul Isus a fost văzut de foarte mulți oameni după înviere, și de foarte multe grupuri de oameni în același timp. Acest lucru ne spune că cei care l-au văzut nu au avut halucinații, pentru că nu există halucinații colective. 

Toate acestea sunt dovezi indubitabile are morții și învierii Domnului Isus. El a murit ca plată pentru păcatele întregii omeniri, din trecut, prezent și viitor. Fără moartea și învierea Domnului Isus, nu poate exista mântuirea, și pentru că Domnul Isus a murit și a înviat putem avea certitudinea că El se va întoarce, așa cum a promis, să ia la El biserica Lui. Având această nădejde, cum trăim noi astăzi? În ce fel ne influențează acest lucru comportamentul și prioritățile vieții? 

“Dar toate aceste lucruri s-au intimplat ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul, care zice: “Spuneti fiicei Sionului: “Iata Imparatul tau vine la tine, blind si calare pe un magar, pe un magarus, minzul unei magarite”. 

“Noroadele care mergeau inaintea lui Isus si cele ce veneau in urma, strigau: “Osana, Fiul lui David! Binecuvintat este Cel ce vine in Numele Domnului ! Osana in Cerurile prea inalte !”    Matei 21:4-5; v. 9

Indiferent de circumstantele in care traim acum, AZI e  Zi de Sarbatoare: Intrarea  Domnului Isus in Ierusalim. Imparatul Pacii intra in Orasul Pacii, sa ofere pacea Lui “care intrece orice pricepere” si ne poate “pazi inimile si gindurile in Isus Hristos”. O necesitate extrem de acuta atunci, ca si acum.

Ev. Matei subliniaza ca “aceste lucruri s-au intimplat ca sa se implineasca ..” un Plan Divin … Ne intrebam nedumeriti acum: De ce ni se inimpla toate astea ? cine a pus la cale acest virus? Nimic nu e jocul intimplarii in lumea creata de Dumnezeu. Ce nu pricepem acum vom pricepe mai tirziu  Cei fara Dumnezeu nu pricep nimic, dar pentru poporul Sau era un mesaj clar: “Iata Imparatul tau vine la tine …!” Era un gest profetic  ales de Isus ca sa trezeasca constiinta adormita, inimile impietrite si impaienjenite de traditii si ritualuri, a unui popor ce se credea “poporul lui Dumnezeu”.  De multe ori Dumnezeu a folosit  in VT astfel de “gesturi profetice” cind poporul nu mai primea Cuvintul si avertizmentele profetului trimis la ei. Fratilor, a fost o vreme de mare Har pentru generatia noastra, zeci de ani; si noi am luat-o ca un lucru de apucat.  Ne-am  “prea jucat de-a Adunarea”, uitind de Pocainta si Sfintenie.  L-am “obligat” pe Dumnezeu sa vina la noi, intr-un alt mod, sa foloseasca o alta  metoda, nepkacuta noua. Pe vremea Judecatorilor, cind “poporul facea ce nu placea Domnului”, Domnul facea ce nu placea poporului.  “Imparatul vine la noi ..” sa aduca pacea, izbavirea, vindecare. Daca noi vom refuza oferta Lui si de data aceasta, va urma dezastrul, moartea. Ierusalimul a devenit ostil Domnului Isus, a refuzat oferta Lui salvatoare; si asta i-a adus peirea si pustiirea pentru 2,000 de ani. So sad.

Dar, reactia poporului de rind, in acea zi, a fost una buna: “Noroadele … strigau: “Osana .. Osana in Cerurile prea inalte !”  Acest cuvint azi si-a cam pierdut din insemnatatea lui originala. Osana inseamna: “Doamne salveaza acum ! Doamne ajuta !” Psalm 118:25-26. Era un strigat disperat dupa ajutor, dupa o interventie divina, intr-o situatie limita, a unui popor in mare primejdie. “Osana in cerurile prea inalte !” Sa intervina Cerul, cind pamintul geme neajutorat in disperare. Daca Cerul nu intervine acum Pamintul se prapadeste, devine o pustietate ! Osana, nu e o simpla exclamatie de extaz, ci un real strigat al eliberarii, al unui popor aflat in mare necaz adresat unui Salvator dinafara  Cineva spunea: “Cind nu mai vezi nici o alternativa pe Orizontala, incearca alternativa pe Verticala !” Cind Pamintul nu mai ofera nimic, striga cu toata inima spre Cer ! 

“Imi ridic ochii spre munti … de unde-mi va veni ajutorul ? Ajutorul imi vine de la Domnul, care a facut cerurile si pamintul !” Psalm 121:1-2.  

Iata citeva ginduri pe care mi le-a dat Domnul azi, de Florii, pentru noi toti frati si surori in Hristos Domnul. Fiti binecuvintati cu “Pacea lui Hristos, la care ati fost chemati, ca sa alcatuiti un singur trup, sa stapineasca in inimile voastre, si fiti recunoscatori”Col.3 … pentru inca o ZI de HAR.

Pastor Nelu Gug

TEXTUL LECȚIEI: Isaia 42:1-9

VERSETUL DE AUR: Isaia 4:1

„Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.” – Isaia 42:1

SCOPUL: Să vedem cine este Robul Domnului și care este rolul lui. Să explicăm împlinirea textului din Matei 12:15-21 

CONTEXTUL LECȚIEI

Capitolul 42 din cartea Isaia introduce un personaj cheie: Robul Domnului. El se referă la Mesia. Lucrarea Robului Domnului este complexă şi ea include atât prima venire, cât şi a doua venire a lui Mesia.

Lucrarea Robului Domnului este introdusă în contextul izbăvirii din robia Babiloniană. Izbăvirea din robie deci este strâns legată de Robul Domnului. De fapt Robul Domnului este Cel care aduce izbăvirea. Şi Cir este o unealtă în mâna Domnului, dar după cum vom vedea, el prefigurează pe Robul Domnului care va aduce adevărata izbăvire. Primul lucru pe care îl aflăm despre Robul Domnului este că El este ales de Domnul şi se bucură de o relaţie cu Domnul cu totul specială. Al doilea lucru este Acela că lucrarea Sa va avea în vedere şi Neamurile. De fapt, mai întâi sunt introduse neamurile (v.1) şi mai pe urmă poporul evreu (v.6). Prorocul prevesteşte şi faptul că neamurile vor fi receptive faţă de mesajul Robului Domnului şi vor nădăjdui în Legea Lui. Al treilea lucru pe care îl observăm este că deşi scopul lucrării Lui este ca dreptatea să fie restablită pe pământ, totuşi lucrarea Robului Domnului nu se va caracteriza (cel puţin în primă fază) prin revărsarea violentă a mâniei lui Dumnezeu. Nu, ci Robul Domnului va fi asemenea unui proroc care cheamă la pocăinţă.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Introducerea (Isaia 42:1-4)

• Robul Domnului (v. 1)
• Bun și drept (v. 2-4)

1. Trimiterea (Isaia 42:5-9)

• Chemat de Dumnezeu (v. 5,6)
• Pus ca legământ (v. 7)
• Chemat pentru slava Domnului (v. 8, 9)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care sunt caracteristicile Robului Domnului – vezi în paralel Isaia 42:1-4 și Matei 12:18-21?
• Ce înseamnă că Robul Domnului „va vesti judecata?” Și cum o va face fără a-și ridica glasul?
• Ce include chemarea Domnului? (v. 6)
• Care sunt elementele promisiunii legământului (v.7)? Ce legătură au cu lucrarea Domnului Isus? Dar cu lucrarea bisericii?

APLICAȚII PRACTICE

Robul Domnului este chemat să aducă mântuire. Mântuirea nu este doar pentru Israel, ci şi pentru toate neamurile. El vesteşte judecata neamurilor pentru ca acestea să se întoarcă la Domnul şi să nu aibă parte de ea. Mântuirea adusă de Robul Domnului va fi în primul rând de natură spirituală. Ea va aduce lumina în inimile întunecate, El va aduce prin Cuvântul Său  pocăinţă în inimile răzvrătite. El nu va veni să judece. El va veni să ofere o nouă şansă înaintea judecăţii. Acesta este caracterul Domnului. Mărturia Sa prin creaţie, lege şi conştiinţă este o bază suficientă ca toţi oamenii să fie condamnaţi şi judecaţi. Dar Domnul în marea Sa îndurare Îl trimite pe Însuşi Robul Domnului. Şi pentru că nu este momentul judecăţii încă Îl trimite ca un susur blând şi liniştit care să vorbească despre dragostea şi răbdarea lui Dumnezeu, despre blândeţea şi bunătatea Lui, despre disponibilitatea lui Dumnezeu de a ierta şi de a primi înapoi pe cel păcătos.

• Este exemplul Robului Domnului relevant pentru noi astăzi? Suntem și noi chemați să fim robi? În ce fel și ce învățăm din exemplul textului de astăzi?
• Ce exemple de smerenie putem vedea la Domnul Isus?
• Există oare beneficii ale smereniei? Care sunt acestea?
• În ce fel ne putem proteja împotriva ispitei de a ne închina la și de a proslăvi alte lucruri în afară de Dumnezeu?

TEXTUL LECȚIEI: Maleahi 2:1–9; 3:5–6    

VERSETUL DE AUR: Maleahi 2:2

“Dacă nu veți asculta, dacă nu vă veți pune inima ca să dați slavă Numelui Meu, zice Domnul oștirilor, voi arunca în voi blestemul și voi blestema binecuvântările voastre; da, le-am și blestemat, pentru că n-aveți pe inimă porunca Mea.” — Maleahi 2:2

SCOPUL LECȚIEI: Să putem descrie comportamentul preoțimii din Iuda în timpul lui Maleahi; să înțelegem motivul pentru care Dumnezeu avea un standard înalt pentru preoți; să luăm decizii de a îmbunătăți lucrarea la care ne-a chemat Domnul pe fiecare în parte.

CONTEXTUL LECȚIEI

Maleahi nu menționează niciun rege la începutul cărții sale. Acest fapt face dificilă datarea perioadei lucrării lui. Avem, însă, câteva indicii ajutătoare în textul cărții. Problemele de care se ocupă Maleahi sunt asemănătoare cu cele cu care s-a confruntat poporul lui Dumnezeu în timpul lui Neemia, în secolul al 5-lea î.Cr.. Neemia, cu permisiunea regelui Artaxerxe al Persiei, venise din Persia în Iuda în jurul anului 445 î.Cr., cu scopul expres de a reconstrui zidurile Ierusalimului. 

Câteva din problemele cu care s-au confruntat atât Neemia cat și Maleahi includeau: căsătoriile mixte (Neemia 13:23-27; Maleahi 2:11), lipsa zeciuielilor (Neemia 13:10-14; Maleahi 3:8-10), corupția preoților (Neemia 13:4-9; Maleahi 1:6-2:9). Toate aceste indicii îl plasează pe Maleahi în perioada de după exil; exilul babilonian s-a încheiat în anul 538 î.Cr. (vezi Ezra 1:1-4).

În sprijinul acestei concluzii avem și faptul că Maleahi folosește termenul de “guvernator” (“dregător” în traducerea Cornilescu n.t.) (Maleahi 1:8). Acesta era titlul oficial purtat de Neemia (vezi Neemia 5:14; compară cu Hagai 1:1; 2:21); înainte de exil, Iuda a avut regi, nu guvernatori. Bazați pe aceste argumente și încă altele, experții conclud că Maleahi este ultimul dintre profeți, din punct de vedere cronologic, situat în jurul anului 430 î.Cr. Captivitatea babiloniană a avut loc între perioada lucrării lui Mica (vezi lecția din 22 martie) și cea a lui Maleahi. Conducătorii corupți, împotriva cărora Mica vorbise cu atâta râvnă, își fac apariția din nou în zilele lui Maleahi. Iar Domnul este la fel de nemulțumit de ei în vremea lui Maleahi, cum fusese și în zilele lui Mica.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Ne-trăirea la înălțimea chemării (Maleahi 2:1–9)

• Nu au ascultat de Domnul (v. 1-4)
• Nu s-au temut de Domnul (v. 5-7)
• Nu au păzit calea Domnului (v. 8-9)

2. Înnoirea chemării (Maleahi 3:5–6)

• Judecarea celor ce calcă legea (v. 5)
• Un Dumnezeu care nu se schimbă (v. 6)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce metode poate folosi biserica locală pentru a-i ajuta pe conducătorii ei să acționeze cu responsabilitate și să dea socoteală pentru felul în care conduc adunarea? Bazați-vă răspunsul pe următoarele texte: Matei 18:15-17; Romani 16:17-18; 1 Corinteni 5:11-13; 2 Tesaloniceni 3:14-15; 1 Timotei 6:3-5; Tit 1:10-16; 3:10.
• În ce măsură se aplică la noi, creștinii de azi, mustrările adresate preoților de atunci, având în vedere preoția noastră (1 Petru 2:9)? Dacă nimeni nu caută să audă Cuvântul lui Dumnezeu din gura noastră, a mesagerilor Domnului, unde credeți că este problema? Și care este soluția?
• Care pot fi câteva metode practice prin care biserica noastră poate să își exprime recunoștința față de acei conducători care sunt opusul celor descriși în Maleahi 2:8? Care va fi rolul tău în aceste inițiative?
• În ce măsură putem folosi versetul din Maleahi 3:5 ca o sursă de mângâiere sau încurajare în contextul buletinelor de știri preponderent negative? Cum putem fi o încurajare, simțind cu cei oprimați, menționați în acest verset?

APLICAȚII PRACTICE

• Cuvintele lui Maleahi ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți conducătorii bisericești. Nebăgarea de seamă, când e vorba de lucrarea lui Dumnezeu, ne duce într-un teritoriu plin de capcane. Pentru cei ce slujesc pe Domnul în poziții de conducere, este doar un mic pas, de la o atitudine de indiferență până la una de gândire anti-biblică. Dallas Willard afirma cu ceva vreme în urmă că “cea mai mare amenințare pentru devotamentul față de Cristos este să fii în slujire pentru Cristos.” Cei ce își câștigă pâinea slujind în biserică sau în organizații religioase (para-bisericești) pot ajunge la punctul în care văd ceea ce fac doar ca o sursă de venit. Pot să uite că lucrarea pe care o fac este în slujba Domnului și pentru gloria Lui. Unele cuvinte și acțiuni pot deveni parte din rutină, din ceea ce se așteaptă de la ei, conform fișei postului. Este o pantă foarte alunecoasă.
• Programarea de întâlniri regulate cu un grup de slujitori (fie din adunare sau din alte adunări din localitate), cu scopul rugăciunii și încurajării reciproce, poate constitui un ajutor practic pentru cei implicați în lucrarea Domnului. Mulți lucrători care au participat în aceste grupuri de responsabilizare reciprocă (accountability groups) au experimentat un ajutor real în a-și menține agerimea spirituală și sfaturi prețioase când s-au confruntat cu ispite și încercări (vezi Maleahi 3:16). 
• Atunci când putem vorbi deschis unul cu altul, ne putem sprijini reciproc; putem evita pustietatea spirituală care-i caracteriza pe preoții din timpul lui Maleahi și care le-a atras aspra mustrare a Domnului. Este de preferat să primim un cuvânt sincer de mustrare de la un frate în credință, decât să fie nevoie ca domnul să intervină cu disciplinarea Sa.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca