Romanian Baptist Association of USA and Canada

Un Domn, o credință, un botez

Dreptate și ascultare – Școala duminicala – 5 decembrie 2021

by

SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm pe scurt care sunt cerințele lui Dumnezeu pentru poporul legământului din Vechiul Testament și să explicăm legătura dintre acele cerințe și ideea de dreptate.

TEXTUL LECȚIEI: Deuteronom 5:1b-3; 10:12-13; 27:1-10 VERSETUL DE AUR: Deuteronom 10:12-13

“Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?” — Deuteronom 10:12-13

CONTEXTUL LECȚIEI

Textele acestei lecții provin din cartea Vechiului Testament numită Deuteronom. Titlul acesta înseamnă „a doua lege”. Acesta este un titlu potrivit, deoarece Deuteronom este al doilea exemplu de dăruire a Legii lui Dumnezeu către Israel – prima dată fiind dăruită generației care a urmat celei a ieșirii din Egipt. Călătoria lungă a lui Israel către țara promisă, către Canaan ajunsese la punctul culminant când poporul ajunsese la est de râul Iordan (Deuteronom 1:1). Generația anterioară a lui Israel, împiedicată să intre în țara promisă, pierise în pustie din cauza necredinței (1:35, 37). Deuteronomul detaliază expunerea lui Moise despre legea lui Dumnezeu către Israel (1:5) și discursul său de rămas bun către o nouă generație aflată la un pas de a intra în țara promisă. 

Un mod în care Deuteronomul poate fi studiat este pe baza celor patru discursuri principale ale lui Moise. Primul trece în revistă modurile în care Dumnezeu a lucrat și s-a îngrijit de Israel în timpul călătoriei prin pustie. Discursul a culminat cu o reamintire a faptului că Israelul este un popor pus deoparte, chemat să trăiască în ascultare de Dumnezeu (Deuteronom 4:1–4). Al doilea discurs a prezentat legea lui Dumnezeu pentru Israel și a oferit limite morale pentru a trăi în țara promisă (Deuteronom 4:44–26:19). Al treilea discurs al lui Moise a explorat cerințele vieții legământului și pericolele neascultării. A culminat cu o chemare către Israel să se angajeze să-L urmeze pe Dumnezeu și legile Lui (Deuteronom 30:11–20). În ceea ce a devenit scena finală a vieții lui Moise, al patrulea său discurs l-a prezentat pe Iosua drept noul conducător al Israelului (Deuteronom 31:1–8). 

Dumnezeu a dorit ca Israel să fie cunoscut ca un popor bine familiarizat cu standardele sale de drepte. El și-a exprimat această dorință în termenii unui legământ. Legământul a servit ca acord formal între Dumnezeu și poporul său, descriind modul în care Israel trebuia să trăiască ca un popor sfânt și modul în care Dumnezeu s-a angajat să facă din Israel poporul Său.

Legămintele nu erau unice pentru Israelul antic. Alte culturi antice din Orientul Apropiat au folosit acorduri legale similare, adesea încheiate între un regat mai puternic și un regat mai mic. Aceste acorduri au inclus adesea o narațiune istorică (care detaliază istoria dintre părți), prevederi pentru supunerea părții inferioare și blesteme sau binecuvântări pentru nerespectarea sau ascultarea stipulațiilor menționate anterior. 

Pentru culturile păgâne din antichitate, legămintele au oferit un precedent legal pentru modul în care părțile trebuiau să se relaționeze între ele, mai ales dacă era prezentă o diferență de putere. De-a lungul istoriei lui Israel, Dumnezeu a făcut mai multe legăminte cu poporul Său. Fiecare a detaliat un aspect diferit al angajamentului său față de israeliți și al așteptărilor sale față de israeliți (vezi Geneza 9:8–17; 15:1–21; 2 Samuel 7:8–16; Ieremia 31:31–34). Textele Scripturii din această lecție descriu modul în care Israel trebuia să comemoreze și să se angajeze față de legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu ei la Sinai (Exodul 19:3–8; 20:1–17; 24:3–8).

STRUCTURA LECȚIEI

  1. Un legământ obligatoriu (Deuteronom 5:1b-3)
  • Principiile legământului (v. 1b)
  • Participanții (v. 2-3)
  1. Îndatoriri de bază (Deuteronom 10:12-13)
  • Întrebare crucială (v. 12a)
  • Răspuns clar (v. 12b-13)
  1. Instrucțiuni mai dezvoltate (Deuteronom 27:1-10)
  • Înregistrarea Legii (v. 1-4)
  • Zidirea altarului (v. 5-8)
  • Poprul să nu uite (v. 9-10)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Ce putem face ca ascultarea noastră de Domnul să nu se transforme în legalism? În plus față de pasajul din Luca 11:37-54, ce alte pasaje ne-ar putea ajuta în problema aceasta?
  • Care sunt diferențele dintre legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul și contractele juridice din zilele noastre? De ce e important să nu privim legământul biblic prin prisma modernității?

APLICAȚIE PRACTICĂ

  • Deuteronom 10:12 ne dă mai multe porunci și ne cheamă să ne temem de Domnul, să umblăm în căile Lui, să-L iubim și să slujim Domnului. Dacă ar trebui să alegi una dintre aceste porunci, pentru a o dezvolta mai mult în viața ta, care ar fi aceasta? Cum am putea să ascultăm mai mult de porunca Domnului în aceste aspecte?
  • Un popor ascultător de poruncile lui Dumnezeu va avea o înțelegere adecvată a dreptății și a vieții trăită cu dreptate (vezi Levitic 19:15–16; Deuteronom 16:20; Isaia 1:17; Zaharia 7:9). A fost important ca Israel să scrie legile lui Dumnezeu pe pietre; însă este cu totul altceva să trăiești în ascultarea fidelă a acestor porunci. Fie ca și noi să scriem legile lui Dumnezeu în inimile noastre și să trăim în ascultare în toate domeniile vieții noastre (2 Corinteni 3:3).

O veste bună pentru toți – Școala duminicală – 28 noiembrie 2021

by

SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm cum a primit Dumnezeu neamurile în Împărăția Sa și să înțelegem cum să ne purtăm și noi cu necredincioșii încercând să-i evanghelizăm și să-i ajutăm să intre și ei în Împărăția lui Dumnezeu. 

TEXTUL LECȚIEI: Faptele Apostolilor 10:34-47 VERSETUL DE AUR: Faptele 10:34-35

Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El.” — Faptele Apostolilor 10:34-35

CONTEXTUL LECȚIEI

Pasajul de astăzi este o parte a unei relatări mai ample care se întinde de la Fapte 10:1 până la 11:18. Lungimea acestei relatări, care cuprinde mai mult de 6% din cartea Faptelor, reflectă semnificația acesteia. Acest moment de cotitură din istorie a avut loc după ziua Rusaliilor, când apostolul Petru declarase în mesajul său din Evanghelie că „făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2:39). Având în vedere surpriza lui Petru din pasajul de astăzi, este posibil să fi presupus că „toți cei care sunt departe” se referă numai la toți evreii care erau departe (vezi Iacov 1:1). Textul lecției noastre îl prezintă pe Petru, în fața unui public dintre neamuri, pregătit să împărtășească Evanghelia. Acesta a fost un pas imens pentru Petru. Pentru evreii observatori, oamenii dintre neamuri erau păgâni, necurați, care ar fi putut pune în pericol puritatea religioasă și morală a apostolilor. Dar Dumnezeu a schimbat această mentalitate. Corecția a început cu două viziuni care au avut loc la distanță de aproximativ 21 de ore: prima către un centurion roman numit Corneliu (Fapte 10: 1-6) și a doua către apostolul Petru (10: 9-16). Locațiile respective erau orașele Caesarea Maritima și Iope, la aproximativ 30 de mile depărtare, pe coasta Mării Mediterane. Corneliu nu era un om obișnuit dintre neamuri. El avea experiență în rugăciunea la Dumnezeul lui Israel și era generos față de aproapele său (Fapte 10: 2). Cu toate acestea, nu există niciun indiciu că Corneliu s-a convertit pe deplin la iudaism. Luca (autorul Faptelor) se referă la oameni precum Corneliu ca fiind temători de Dumnezeu și / sau „devotați” (10: 2; 13:26; 17: 4, 17). Acest lucru era în contrast cu „prozeliții” – cei care s-au convertit pe deplin la iudaism (6: 5; 13:43). Chiar și așa, Dumnezeu, recunoscând sinceritatea credinței lui Corneliu, l-a ales pe acest om să fie punctul de plecare pentru extinderea Evangheliei la neamuri. Dumnezeu a ajuns la Corneliu prin intermediul unui înger, care l-a instruit să trimită după Petru (Fapte 10: 3-8). Apoi, Dumnezeu i-a dat lui Petru o vedenie în care apostolului i s-a poruncit în repetate rânduri să mănânce alimente interzise evreilor (10: 9-16). Aceasta a transmis un mesaj că ceea ce fusese declarat necurat nu mai era așa. Imediat după vedenia lui Petru, au sosit mesagerii lui Corneliu și l-au invitat pe Petru acasă la acesta (Fapte 10: 17-23). La sosire, Corneliu și Petru și-au împărtășit experiențele (10: 24–33). Textul de astăzi urmează imediat după aceasta. 

STRUCTURA LECȚIEI

  1. Mesajul lui Petru (Fapte 10:34-43)
  • Invitația lui Dumnezeu pentru neamuri (v. 34-35)
  • Invitația lui Dumnezeu pentru evrei (v. 36-37)
  • Misiunea Domnului Isus pentru lume (v. 38-41)
  • Trimiterea Domnului Isus (v. 42-43)
  1. Două rezultate (Fapte 10:44-47)
  • Duhul s-a pogorât peste ei (v. 44-46a)
  • Botezul (v.46b-47)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Ați fost vreodată în situația să vă răzgândiți cu privire la un anumit lucru înțelegându-l mai bine din lumina Scripturii? Dați exemple.
  • Ar trebui oare să avem o mărturie scrisă și pregătită, sau să vorbim cu alții despre Domnul Isus așa cum ne dictează contextul și ne călăuzește Duhul Sfânt pe moment? De ce? Vezi Matei 10:19.
  • Cum putem să facem mai multă evanghelizare în locul în care ne-a așezat Dumnezeu? Care ar fi niște idei practice?

APLICAȚII PRACTICE

Domeniul de aplicare al mântuirii lui Dumnezeu este evidențiat în textul de astăzi, atunci când neamurile au primit o revărsare a Duhului lui Dumnezeu, așa cum primiseră evreii mai devreme. Unii încă se întreabă ce rol vor continua să joace fostele elemente de identificare ai poporului lui Dumnezeu precum circumcizia, legile alimentare, sărbătorile evreiești. Astfel de întrebări au fost soluționate la celebrul Conciliu de la Ierusalim, Fapte 15: aceste semne externe nu mai sunt esențiale pentru poporul lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu era să răspândească vestea mântuirii prin poporul său din vechiul legământ, evreii (Ioan 4:22). Domnul Isus era evreu, la fel și cei mai apropiați ucenici ai săi. Toți oamenii care nu erau evrei erau grupați într-o singură categorie: neamuri. (Samaritenii ar putea fi o categorie suplimentară complicată.) Pentru evreii devotați, neamurile erau considerate ca niște străini, cu excepția cazului în care aderau la Legea lui Moise (Exod 12: 48-49; etc.). Pasajul de astăzi a răsturnat toate acestea (vezi și Efeseni 2:13-18). Vestea bună este că Împărăția lui Dumnezeu este acum disponibilă pentru toți cei care cred (vezi Romani 1:16). Noi ar trebui să căutăm oameni precum Corneliu, oameni deschiși pentru Evanghelie, dar care nu au înțeles-o încă și ar dori să le-o explice cineva.

Nunta Mielului – Școala duminicală – 21 noiembrie 2021

by

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm mireasa lui Cristos, să înțelegem implicațiile acestui concept și ce importanță extraordinară are acest statut. 

TEXTUL LECȚIEI: Apocalipsa 19:1-8 VERSETUL DE AUR: Apocalipsa 19:7

“Să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit“ — Apocalipsa 19:7

CONTEXTUL LECȚIEI

O imagine majoră în cartea Apocalipsei este cea a „Babilonului” (vezi Apocalipsa 14: 8; 16:19; 17: 5; 18: 2, 10, 21; compară cu 1 Petru 5:13). Ioan folosește imaginea Babilonului pentru a descrie forțe care se opun voinței lui Dumnezeu și se opun poporului Său. Orașul Babilonului antic, atât de puternic în secolul al VI-lea î.Cr., a fost un loc neînsemnat pe scena mondială a secolului I d.Cr. Literatura apocaliptică folosește frecvent imagini vii pentru a sublinia anumite aspecte, iar imaginea Babilonului face exact acest lucru. În viziunea lui Ioan, Babilonul simbolizează puterile lumești care se opun lui Dumnezeu și poporului Său. Unii cercetători spun că, pentru cititorii lui Ioan, Babilonul era un termen ce reprezenta cetatea Romei (vezi 1 Petru 5:13). Atât Roma, cât și Babilonul au asuprit poporul lui Dumnezeu și s-au opus conducerii lui Dumnezeu. Cu secole înainte de Ioan, babilonienii (caldeii) fuseseră instrumentul lui Dumnezeu în pedepsirea lui Iuda (Ieremia 40: 1-3; Habacuc 1: 1-11; etc.). Dar babilonienii au mers prea departe și au ajuns la rândul lor obiecte ale mâniei lui Dumnezeu (Ieremia 50; Habacuc 2: 6-17). Babilonul a experimentat mânia divină pentru că s-a opus lui Dumnezeu atât în ​​cuvânt, cât și în faptă. În mod similar, Imperiul Roman a fost nesătul în cuceririle sale, deoarece a înrobit popoarele din lumea mediteraneeană din secolul I d.Cr. Palestina începuse să experimenteze puterea romană în 63 î.Cr., când Pompei a asediat Ierusalimul. Revolta evreiască din 66-70 d.Cr. a dus la distrugerea Ierusalimului și a templului. Ioan a scris cartea Apocalipsa la aproximativ 25 de ani după aceea. Înainte de pasajul de astăzi, Apocalipsa 18 schițează o lungă sărbătoare a căderii Babilonului, repetând acuzațiile împotriva acestuia. Acest text profetic garantează, prin extensie, căderea finală a tuturor regatelor și entităților care se opun lui Dumnezeu. Pasajul de astăzi ne arată ceea ce se întâmplă după prăbușirea acelor adversari ai lui Dumnezeu.

STRUCTURA LECȚIEI

  1. Oamenii cerului (Apocalipsa 19:1-3)
  • Slavă Dumnezeului minunat! (v. 1)
  • Cinste Marelui Judecător (v. 2)
  • Dreptate pentru totdeauna (v.3)
  1. Tronul lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:4-5)
  • Închinare (v. 4)
  • Poruncă (v. 5)
  1. O mulțime unită (Apocalipsa 19:6-8)
  • Voce triplată (v. 6)
  • Poruncă întreită (v. 7a)
  • Motiv (v.7b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Ce influență asupra vieții noastre ar avea rugăciunile în care să ne concentrăm mai mult asupra caracteristicilor lui Dumnezeu (atotcunoaștere, atotputernicie, dragoste) spre deosebire de lucrările lui Dumnezeu?
  • Cum am putea ca biserică să ne îmbunătățim mesajul cu privire la ceea ce înseamnă teama de Dumnezeu? Cum ar trebui să ne schimbăm modul de viață pentru a reflecta în practică acest lucru?
  • Ce înseamnă să trăim o viață care reflectă sfințenia descrisă în v. 8? Consultați și Isaia 61:10, Ezechiel 44:17 și Zaharia 3:4.

APLICAȚII PRACTICE

Nunțile sunt concepute pentru a crea amintiri și a păstra acele amintiri în mintea celor care participă. Prin urmare, hainele de nuntă sunt alese în mod normal cu mare grijă și coordonate pentru un efect maxim. Pregătirea unei nunți poate dura săptămâni întregi și, deoarece oamenii vor vorbi ani de zile despre ea – atât despre frumusețea ei, cât și despre greșeli – toată lumea se străduiește să se asigure că totul este „perfect”. Nunta dintre Miel și mireasa sa culminează cu salvarea miresei din puterea păcatului și a răului. Când Domnul Isus, Mielul, își primește mireasa, biserica, va fi cea mai minunată nuntă din toate timpurile! Mirele și-a făcut partea Sa, plătind prețul pentru păcat pe cruce. Dar mireasa are și ea rolul ei, având în vedere afirmația lui Ioan că „s-a pregătit” (Apocalipsa 19: 7). Domnul Isus ne-a oferit „hainele mântuirii” și „haina neprihănirii sale” (Isaia 61:10), dar noi trebuie să le îmbrăcăm.

Dumnezeul cel atotputernic – Școala duminicală – 14 noiembrie 2021

by

SCOPUL LECȚIEI: Să aflăm de ce a dorit Dumnezeu să ne arate ce se petrece în cer și ce implicații are acest lucru asupra vieții noastre. Să medităm asupra perspectivei biblice cu privire la eternitate. În cele din urmă, având în vedere cele învățate din lecția de azi, să identificăm un obicei rău și să-l corectăm în lumina viitorului descris în cartea Apocalipsa.

TEXTUL LECȚIEI: Apocalipsa 11:15-19 VERSETUL DE AUR: Apocalipsa 11:15

“Îngerul al șaptelea a sunat din trâmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.”“ — Apocalipsa 11:15

CONTEXTUL LECȚIEI

În mod tradițional, s-a considerat că textul din Apocalipsa a fost primit de bisericile din Asia Mică (Turcia modernă) în ultimul deceniu al secolului I d.Cr. Acest lucru datează probabil scrierea sa în timpul domniei împăratului roman Domițian (care a domnit între 81 și 96 d.Cr.). Chiar dacă nu se știe sigur dacă acesta i-a persecutat pe creștini, este acceptat faptul că unul dintre predecesorii săi, împăratul Nero (care a domnit între 54 și 68 d.Cr.), a comis persecuții crunte asupra creștinilor din întreg imperiul. Cei pentru care scrie apostolului Ioan (autorul cărții Apocalipsa) ar fi cunoscut astfel de persecuții. Cheia pentru a înțelege Apocalipsa constă în recunoașterea tipului de literatură în care se încadrează, cunoscut sub numele de „apocaliptic”; acest tip de scriere poate fi găsit în alte părți ale Scripturii (vezi Isaia 13:10; 34: 4; Daniel 8: 9-10; Matei 24: 29-31; Marcu 13: 24-27 și Luca 21: 25-28). Literatura apocaliptică prezintă dezvăluirea pentru oameni, a unei realități mai mari, de către o ființă cerească (Dumnezeu sau îngeri). Realitatea care este dezvăluită include atât elemente ale timpului (în care sunt incluse mântuirea și judecata de final), cât și ale spațiului (realitatea unei alte lumi supranaturale).

În unele cazuri, literatura apocaliptică repetă de mai multe ori, o relatare cu detalii diferite, dar cu același final. De exemplu, imaginea peceților, a trâmbițelor și a potirelor din Apocalipsa descriu judecata dreaptă a lui Dumnezeu pe pământul rebel și păcătos. Actul final din fiecare serie este însoțit de fenomene meteorologice extraordinare care culminează cu închinare față de Dumnezeu pentru bunătatea și neprihănirea Lui. Partea centrală a cărții Apocalipsa se referă la trei seturi de câte șapte evenimente inițiate în Rai: ruperea peceților (Apocalipsa 6: 1-17; 8: 1-5), sunetul trâmbițelor (8:6-9) și revărsarea potirelor de judecată (16:1-21). Rezultatele de pe pământ sunt cataclismice. Fiecare set de evenimente se încheie cu un timp de închinare și adorare. 

Lecția de astăzi detaliază punctul culminant al celui de-al doilea dintre aceste trei seturi de evenimente. Contextul imediat pentru pasajul de astăzi este al celor șapte îngeri care erau gata să sune cele șapte trâmbițe (Apocalipsa 8: 6). Rezultatele primelor patru dintre cele șapte sunete de trâmbiță prezintă paralele cu cele 10 plăgi revărsate asupra Egiptului (vezi Exodul 7:14–11: 10). Textul de astăzi se concentrează pe al șaptelea și ultimul înger.

STRUCTURA LECȚIEI

  1. Declararea adevărului (Apocalipsa 11:15)
  • Cel de-al șaptelea înger (v. 15a)
  • Voci puternice (v. 15b)
  1. Închinarea la Dumnezeu (Apocalipsa 11:16-18)
  • Poziția bătrânilor (v. 16)
  • Recunoașterea puterii (v. 17)
  • Mesajul de judecată (v. 18)
  1. Deschiderea templului (Apocalipsa 11:19)
  • Conținutul (v. 19a)
  • Vremea (v. 19b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Ce putem face atunci când o împărăție de pe pământ ne cere să facem ceva în contradicție cu Împărăția lui Dumnezeu? Folosiți următoarele pasaje pentru discuție: Marcu 12:17, Fapte 4:18-20, Romani 13:1-7, 1 Petru 2:13-17. 
  • Bătrânii din textul nostru s-au aruncat cu fețele la pământ în fața Domnului. Cum am putea și noi să facem acest lucru în mod spiritual, în închinarea noastră?
  • Care dintre cuvintele folosite în v.17 ne pot ajuta să ne adresăm altfel lui Dumnezeu sau să ne gândim altfel la El? De ce?
  • Ce ar trebui să fie mai important pentru noi: răsplata raiului, sau teama de judecată? De ce?

APLICAȚII PRACTICE

O anumită biserică și-a închis porțile după 30 de ani de slujire. De-a lungul anilor, sute de oameni s-au închinat în acea biserică, dar în ultimii ani, numărul membrilor scăzuse la aproximativ 30. Menținerea proprietății devenise prea împovărătoare. Decizia de a închide această biserică și a vinde proprietatea a fost dificilă, dar necesară. Discuțiile din jurul deciziei au fost foarte emoționante. Membrii bisericii aveau amintiri plăcute de la nunți, botezuri și alte momente speciale petrecute în acea clădire. Deși au decis să închidă ușile lăcașului de cult, ei au căutat să discearnă cum să continue să se închine lui Dumnezeu și să slujească poporului său. Închiderea clădirii bisericii nu a însemnat că închinarea va înceta. În schimb, credincioșii au început să se închine în parcurile locale și împreună cu alte congregații. Ei au folosit banii din vânzarea proprietății bisericii pentru a finanța oportunități de misiune în orașul lor. Închinarea, slujirea și misiunea au continuat … și acesta este lucrul cel mai important.

Centrul de închinare al Israelului, templul, fusese distrus cu aproximativ 25 de ani înainte ca Ioan să scrie Apocalipsa. Dar cu aproximativ 40 de ani înainte de această distrugere, importanța templului din Ierusalim fusese înlocuită de moartea și învierea Domnului Isus (Matei 27: 50-51; Evrei 8: 1-10: 22). Aceasta a dus la o nouă înțelegere a „templului” (vezi 1 Corinteni 3: 16–17; 6:19; 2 Corinteni 6:16; Efeseni 2:21). Viziunea lui Ioan a prezentat o realitate și mai minunată – cea a templului ceresc al lui Dumnezeu în care închinarea continuă în eternitate.

Uniți în închinare – Școala duminicală – 7 noiembrie 2021

by

SCOPUL LECȚIEI: Să găsim și să identificăm câteva exemple de imagini simbolice din Apocalipsa și să explicăm semnificația acelor imagini. Să înțelegem nevoia de închinare corporativă în lumina mulțimii închinători din orice neam și orice seminție descrisă în pasajul acesta din Apocalipsa.

TEXTUL LECȚIEI: Apocalipsa 7:9-17 VERSETUL DE AUR: Apocalipsa 7:14

“„Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu știi”. Și el mi-a zis: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.“ — Apocalipsa 7:14

CONTEXTUL LECȚIEI

Unii creștini cred că Apocalipsa vorbește doar despre viitor. Alții cred că în această carte a Bibliei se vorbește într-un limbaj codat despre oamenii și evenimentele din primul secol d.Cr. Alții cred că este o carte figurativă sau simbolică, folosind imagini vii pentru a preda lecții spirituale. Apoi, există problema abordărilor separate ale secțiunilor constând din capitolele 1-3; 4-19 și 20-22! Indiferent de perspectiva interpretativă, trei lucruri ar trebui respectate de către cititorii atenți. În primul rând, Apocalipsa combină elemente ale epistolelor antice, ale textelor profetice și ale literaturii apocaliptice. Ea este considerată parțial o epistolă, deschizându-se cu o formulă de salut epistolară (Apocalipsa 1: 4-7) și, de asemenea, se adresează unor anumite biserici (vezi capitolele 2 și 3). Apocalipsa este considerată o formă de profeție (1:3), dată lui Ioan pentru ca acesta să poată declara „mărturia lui Isus Cristos” (1: 9). Apocalipsa este, de asemenea, considerată un text apocaliptic. În perioada în care Ioan și-a înregistrat revelația, textele apocaliptice erau considerate normale. Acesta a fost un tip de literatură foarte stilizat, scris pentru a dezvălui planul lui Dumnezeu pentru lume, atât în ​​trecut, cât și pentru viitor. Literatura apocaliptică prezintă deseori acest plan prin imagini vii și criptice. O înțelegere adecvată a Apocalipsei necesită recunoașterea imaginilor și a limbajului literaturii apocaliptice (comparați Matei 24: 29-31; Marcu 13: 24-27; Luca 21: 25-28). În al doilea rând, cartea Apocalipsa este încărcată cu aluzii la Vechiul Testament și presupune familiarizarea publicului cu sursa lor (comparați Isaia 6: 1-3; Ezechiel 1:18, 22, 26-28; și Apocalipsa 4). Apocalipsa stă pe umerii cărții Geneza (Geneza 1: 1; vezi Apocalipsa 21: 1), Exod (Exod 19: 6; vezi Apocalipsa 1: 5-6), Daniel (Daniel 7:13; vezi Apocalipsa 1: 7, 13 ; 14:14) și chiar Psalmii (Psalmul 2: 9; vezi Apocalipsa 2:27; 12: 5; 19:15). Cea mai deplină înțelegere a Apocalipsei își găsește rădăcinile în Vechiul Testament. În al treilea rând, Apocalipsa pune accentul pe lauda adusă lui Dumnezeu. Textul este plin de scene poetice de închinare (vezi Apocalipsa 4: 8; 5: 9-13; 7: 10-17; 11: 15-18; 12: 10-12; 15: 3-4; 16: 5– 7; 19: 1-8). Apocalipsa îi cheamă pe oameni să se închine „Dumnezeului nostru, care stă pe tron” și „Mielului”. Pasajul de astăzi continuă viziunea lui Ioan despre Rai. Au avut loc mai multe evenimente uimitoare: intrarea glorioasă a Mielului în sala tronului (Apocalipsa 5: 6) și introducerea unui sul sigilat și deschiderea acestuia (5: 1; 6: 1-17), ducând la adunarea dramatică a slujitorilor lui Dumnezeu (7: 1–8). Ioan și-a îndreptat apoi atenția spre marea mulțime de oameni și a asistat la închinarea lor.

STRUCTURA LECȚIEI

  1. O mare mulțime (Apocalipsa 7:9-10)
  • Din orice neam (v. 9)
  • Toți lăudau pe Domnul (v. 10)
  1. Un grup de închinare (Apocalipsa 7:11-12)
  • Acte de închinare (v. 11)
  • Cuvinte de adorare (v. 12)
  1. Martori îmbrăcați în haine albe (Apocalipsa 7:13-17)
  • Haine spălate în sângele Mielului (v. 13-14)
  • Slujitori protejați de nevoi (v. 15-16)
  • Lacrimile vor fi șterse (v.17)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Când discutăm despre unitatea în închinare în bisericile noastre, ne lovim adesea de mai multe probleme precum cele generaționale, sau de limbă (română v. limba locală). Cum am putea depăși aceste obstacole în calea unității și să rămânem uniți în închinare?
  • Studiind pasajul acesta din Apocalipsa, cum credeți că am putea să ne îmbunătățim închinarea corporativă? Dați câteva exemple practice.

APLICAȚIE PRACTICĂ

Apocalipsa 7 este un punct culminant în Biblie în ceea ce privește închinarea și lauda. Acest pasaj transcende spațiul și timpul. În el învățăm că, deși suferința există, trebuie întotdeauna să avem o speranță plină de credință datorită mântuirii plătite și aduse de sângele Mielului, Domnul Isus. În vremuri de bucurie sau suferință, acest fapt ar trebui să ne unească în laudă și închinare. Fie ca noi să fim un popor care trăiește în speranță în timp ce așteptăm ziua în care nu vom mai flămânzi și însetați, ziua în care toate lacrimile vor dispărea. Până în acea zi, viața noastră să fie plină cu laudă și închinare pentru Dumnezeu care stă pe tronul său ceresc și pentru Mielul care aduce mântuirea.

Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru măreția Lui – Școala duminicală – 31 octombrie 2021

by

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem de ce trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu, enumerând câteva motive de laudă. Să alegem un verset din textul de astăzi pe care să-l folosim ca să ne amintim să-L lăudăm pe Dumnezeu săptămâna viitoare. 

TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 149:1-5, Psalmul 150 VERSETUL DE AUR: Psalmul 150:6a

“Tot ce are suflare să laude pe Domnul!“ — Psalmul 150:6a

CONTEXTUL LECȚIEI

O mare parte din materialul din contextul lecției din lecțiile precedente se aplică și aici, astfel încât informațiile nu trebuie repetate. Ceea ce este diferit este că ne mutăm din nou în Cartea V a Psaltirii. În timp ce lecția precedentă ne-a dus la începutul acestui segment, studiul de astăzi ne duce până la sfârșitul său. Cele cinci „cărți” ale psalmilor nu sunt deconectate una de cealaltă – chiar dimpotrivă! O temă din Cartea a IV-a este că, indiferent de problemă, Dumnezeu este Rege (Psalmi 96–99); Cartea V întărește adevărul acesta cu asigurări că într-o bună zi El va îndrepta toate lucrurile (Psalmul 145). Aceste lucruri necesitau laude din partea psalmistilor. Psalmul final din fiecare dintre cele cinci cărți se încheie cu o doxologie extinsă: o expresie de laudă plină de bucurie la adresa Domnului.

STRUCTURA LECȚIEI

  1. Un cântec nou (Psalmul 149:1-5)
  • Chemare la laudă (v. 1-3)
  • Motive de laudă (v. 4)
  • Încă o chemare la laudă (v. 5)
  1. Locul laudelor (Psalmul 150)
  • Unde (v. 1)
  • De ce (v. 2)
  • Cum (v. 3-5)
  • Cine (v. 6)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Cum am putea să ne încurajăm frații și surorile să cânte și cântări mai noi, atunci când ei nu vor să le cânte decât pe cele vechi și îndrăgite? Ce riscuri ne asumăm dacă nu încercăm acest lucru?
  • Au și cântările mai triste un loc în închinarea bisericii? Putem să-L lăudăm pe Dumnezeu cu bucurie și prin acele cântări? Cum?

APLICAȚII PRACTICE

Când viața devine turbulentă, este ușor să uiți puterea și caracterul Domnului. Asta se întâmplă atunci când ne întoarcem privirea de la El pentru a ne concentra asupra problemelor în sine și asupra soluțiilor ne-biblice (comparați Psalmul 73: 1-3). Dar când ne întoarcem din acel „exil”, ne dăm seama de lipsa noastră de înțelepciune. În acest proces, găsim noi oportunități de a cânta de bucurie Domnului, dându-ne seama că vechile noastre cântece sunt inadecvate în lumina noilor binecuvântări ale Domnului. Indiferent de situația noastră, ar trebui să-L lăudăm pe Domnul. Putem face acest lucru reamintind binecuvântările trecute – lucrurile mărețe pe care El le-a făcut. Îl putem lăuda pentru binecuvântările viitoare – lucruri pe care Dumnezeu ni le-a promis când vom fi în prezența Lui pentru eternitate. Dacă sărbătorirea măreției Domnului nu ne va oferi bucurie și pace în timpul furtunilor vieții, ce poate să ne ofere această bucurie?

Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că este prezent – Școala duminicală – 24 octombrie 2021

by

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem dorința psalmistului și apoi să identificăm factorii care ne diminuează dorința pentru prezența lui Dumnezeu. 

TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 84 VERSETUL DE AUR: Psalmul 84:4 

“Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei tot mai pot să Te laude!” — Psalmul 84:4

CONTEXTUL LECȚIEI

Psalmul 84 este unul dintre cei 17 Psalmi care constituie Cartea a III-a a Psaltirii. Expresiile de laudă caracterizează multe dintre acești Psalmi. Un total de 11 Psalmi sunt scriși „de fiii lui Core”, dintre care patru se află în Cartea a III-a – și anume, Psalmi 84; 85; 87 și 88. Acest lucru ar putea însemna fie că Psalmii au fost scriși de acei descendenți ai lui Core, fie că au fost scriși pentru ca ei să-i cânte. În ambele cazuri, fiii lui Core trebuie să fi fost înzestrați muzical (2 Cronici 20:19). În ceea ce privește pe însuși Core, el era un descendent al lui Chehat, fiul lui Levi (Exodul 6:16-21). Core, însoțit de membri ai tribului lui Ruben, condusese o rebeliune împotriva autorității date de Dumnezeu lui Moise și Aaron în timpul exodului. Drept urmare, Core a fost ucis împreună cu alți 250 (Numeri 16:1-2, 35). În ciuda acestei pete pe genealogia familiei, descendenții lui Core (Numeri 26:58) au devenit proeminenți în închinarea la templu, pe care regele David a aranjat-o înainte de moartea sa, spre ziua în care fiul său Solomon va finaliza construirea templului. Evidența slujirii descendenților lui Core ca paznici se găsește în 1 Cronici 9:19; 26: 1.

Dacă Psalmul 84 a fost scris mai degrabă pentru, decât de fiii lui Core, o presupunere despre autorul său este regele David. Aceasta se bazează pe apariția cuvântului tradus „scut” în Psalmul 84:9, 11, deoarece acest cuvânt apare și în Psalmii 3; 5; 144 și alții – atribuiți lui David. Aceasta ar data compoziția Psalmului înainte de moartea lui David în 970 î.Hr. Dar și alți psalmi care nu sunt atribuiți lui David conțin acel cuvânt, astfel încât concluzia nu este de netăgăduit. Ocazia compunerii Psalmului ar fi putut fi aceea a unui pelerinaj la templu, poate pentru un festival de an nou. Aceasta, deși este speculativă, este o presupunere la fel de bună ca oricare alta.

STRUCTURA LECȚIEI

  1. Chemarea de început (Psalmul 84:1-3)
  • Pentru prezența lui Dumnezeu (v. 1-2)
  • Pentru un loc cu Dumnezeu (v. 3)
  1. În prezența lui Dumnezeu (Psalmul 84:4-7)
  • Laudă constantă (v. 4)
  • Putere continuă (v.5-7)
  1. Chemarea de final (Psalmul 84:8-12)
  • Pentru sine (v. 8)
  • Pentru unșii lui Dumnezeu (v.9)
  • Declarație de credință (v. 10-12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Creștinii nu merg la casa lui Dumnezeu, ei sunt casa lui Dumnezeu, templul Duhului Sfânt? Cum putem să ne evaluăm pentru a vedea dacă suntem într-adevăr o astfel de casă pentru Dumnezeu?
  • Ce comportamente personale trebuie să modificăm ca să ne asigurăm că Dumnezeu ne aude rugăciunile? În ce fel ar putea textele din Ieremia 11:14, 14:12 și 1 Petru 3:7 fi relevante pentru răspunsurile noastre?
  • Ce lucru bun ați primit de la Domnul și pe care puteți și ar trebui să-l împărtășiți și cu alții?

APLICAȚII PRACTICE

  • Chiar dacă psalmistul era destul de pasionat de a fi în casa Domnului, cititorii de astăzi s-ar putea întreba dacă o astfel de pasiune se potrivește creștinilor. La aceasta putem răspunde da în ceea ce privește nevoia de a ne aduna cu alți creștini (Matei 18:20; Evrei 10:25), amintindu-ne în același timp că bisericile din epoca Noului Testament nu sunt echivalente cu templul din Vechiul Testament. Mai mult decât locația, inima psalmistului dorea să petreacă timp cu Dumnezeu. Prezența lui Dumnezeu făcea un loc sacru din lăcașul de cult. În timp ce casele noastre de închinare de astăzi nu prea au nici o asemănare în ceea ce privește forma și funcția cu templul din Ierusalim, dorința psalmistului de a fi în prezența lui Dumnezeu încă rămâne valabilă.
  • Dar cât de serios luăm adevărul că suntem întotdeauna în prezența lui Dumnezeu, având în vedere că suntem templul noului legământ? Vezi 1 Corinteni 3: 16–17; 2 Corinteni 6:16; și Efeseni 2: 19–22. Creștinii tânjesc să fie alături de Domnul Isus și în prezența Lui pentru eternitate, iar acesta este un lucru bun. Dar, în timp ce anticipăm acea zi măreață, ce tragedie ar fi să nu ne bazăm pe lucrul bun pe care îl avem acum: prezența Duhului Sfânt în noi.

Lăudăm pe Domnul pentru eliberarea din trecut – Școala duminicală – 17 octombrie 2021

by

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem și să discutăm motivele pentru care trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu. Să identificăm care sunt influențele care nu împiedică să ne amintim despre credincioșia lui Dumnezeu și apoi să ne amintim câteva experiențe personale ce dovedesc dragostea lui Dumnezeu.

TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 107:1-9, 39-43 VERSETUL DE AUR: Psalmul 107:6

“Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor.“ — Psalmul 107:6

CONTEXTUL LECȚIEI

Psalmul 107 deschide Cartea a V-a, care constă din capitolele 107–150. În rolul său de tranziție, Psalmul 107 cuprinde, de asemenea, o serie de psalmi mai lungi, și anume Psalmii 104-106. Aceștia evidențiază lucrările mari ale lui Dumnezeu în lumea pe care a creat-o (Psalmul 104) și în numele poporului Său de-a lungul secolelor (105; 106). Acesta din urmă include diverse circumstanțe de mari încercări prin care Domnul s-a arătat capabil să vină în ajutorul celor aflați în dificultate. Psalmii din acest grup sunt specifici în afirmarea măreției Domnului și a minunilor care demonstrează această măreție (exemple: 104: 1, 24; 105: 2, 5; 106: 2). Un refren repetat în Psalmul 107 are același scop (107: 8, 15, 21, 31). Niciunul dintre Psalmii din acest subgrup nu este atribuit unui autor anume. Cu toate acestea, Psalmii înșiși sugerează că au fost scriși după întoarcerea exilaților din Babilon. Cea mai timpurie scriere posibilă ar fi în jurul anului 538 î.Hr.

Acțiunile mântuitoare atribuite lui Dumnezeu în Psalmul 107 ar trebui luate în considerare în lumina legământului stabilit de Dumnezeu cu poporul lui Israel. Acel legământ a promis ce va face Domnul ca răspuns atât la ascultarea, cât și la neascultarea oamenilor. Binecuvântările precum abundența agricolă și respectul din partea națiunilor înconjurătoare ar urma ascultării (Deuteronom 28: 1-14). Dar blestemele precum boala, foametea și subjugarea de către dușmani, ar veni dacă poporul l-ar abandona pe Domnul pentru alți dumnezei (28: 15–68).

STRUCTURA LECȚIEI

  1. Dumnezeul celor răscumpărați (Psalmul 107:1-9)
  • Chemare la închinare (v. 1)
  • Motivația închinării (v. 2-3)
  • Timpul disperării (v. 4-5)
  • Timpul eliberării (v. 6-9)
  1. Dumnezeul acțiunilor neașteptate (Psalmul 107:39-43)
  • Smerirea celor mari (v. 39-40)
  • Înălțarea celor smeriți (v. 41)
  • Încurajarea celor înțelepți (v. 42-43)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Care ar fi o modalitate nouă prin care am putea să-i mulțumim lui Dumnezeu prin faptele noastre și nu numai prin vorbe? Dați câteva exemple și decideți când veți începe.
  • Cum ne-am putea schimba viața de rugăciune ca să nu strigăm către Domnul numai când avem probleme? Ce se poate întâmpla cu cei care nu fac această schimbare?
  • Care dintre ideile sau poruncile din lecția de astăzi vi se pare cel mai greu de îndeplinit? De ce? Cum puteți rezolva această problemă?

APLICAȚII PRACTICE

  • Să nu uităm dragostea lui Dumnezeu pentru noi demonstrată prin binecuvântări și prin grija ce o poartă celor care Îl cinstesc și Îi slujesc cu credincioșie. Domnul Isus a vorbit despre binecuvântările oferite celor care caută mai întâi „Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” (Matei 6:33). Cu toate acestea, acest lucru trebuie temperat de conștientizarea faptului că și în vremurile în care lipsesc binecuvântările, prezența și harul lui Dumnezeu nu le-au fost refuzate credincioșilor. Și acest lucru este amintit în mod constant în Scriptură (exemple: 2 Corinteni 9: 10-11; 12: 7-10; Filipeni 4: 15-19). Dumnezeu poate și continuă să facă lucrările amintite în acest Psalm, precum hrănirea celor flămânzi (Psalmul 107: 9) și eliberarea săracilor din sărăcia lor (107: 41). Acestea sunt lucruri de sărbătorit! 
  • Dar recunoștința față de Dumnezeu este întotdeauna menită să facă parte din comportamentul nostru spiritual (1 Tesaloniceni 5:18). Nu trebuie să depindă de împlinirea nevoilor (sau dorințelor) materiale. Latura fizică a vieții contează într-adevăr, dar nu este singura dimensiune a realității. Pavel a exprimat clar tensiunea: „chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi” (2 Corinteni 4:16; comparați Filipeni 2:7-11). Pentru creștini, există întotdeauna cel mai important motiv pentru a mulțumi: răscumpărarea noastră în Domnul Isus (Coloseni 1: 12-14; 1 Petru 1: 3-5). Speranța în viitoarea noastră înviere ne oferă motive atât pentru a sărbători lucrarea pe care a făcut-o Domnul Isus pe cruce, cât și pentru lucrarea pe care Duhul Sfânt o face în viața noastră, pregătindu-ne pentru o veșnicie de laudă pentru Dumnezeu.

Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru dreptate – Școala duminicală – 10 octombrie 2021

by

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm aspectele de justiție din Psalmul 9 și să comparăm diferențele dintre ele. Apoi, vom încerca să înțelegem grija lui Dumnezeu pentru dreptate.

TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 9:1-12 VERSETUL DE AUR: Psalmul 9:8

“ El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.“ — Psalmul 9:8

CONTEXTUL LECȚIEI

Găsit în Cartea I a Psaltirii, Psalmul 9 este unul dintre acrostihurile alfabetice împrăștiați în Psalmi (alte exemple: Psalmii 119; 145). Un acrostih alfabetic este unul în care fiecare verset, sau strofă începe cu o literă succesivă a alfabetului. În limba engleză, ar arăta astfel: Rândul 1 începe cu un cuvânt care începe cu A, Rândul 2 începe cu un cuvânt care începe cu B, Rândul 3 începe cu un cuvânt care începe cu C, etc. Această tehnică ajută la memorare. Dar, din păcate, acest ajutor este de obicei „pierdut în traducere”, deoarece alfabetele variază între limbi. Formatul acrostih care începe în Psalmul 9:2, continuă în Psalmul 10. Aceasta sugerează că aceste două poezii au fost inițial una. Din punct de vedere al conținutului, acest lucru are sens: Psalmul 9 se concentrează pe eliberarea celor drepți de către Dumnezeu, în timp ce Psalmul 10 se bazează pe judecata lui Dumnezeu asupra celor răi. Pentru psalmist și în toată Scriptura, aceste două concepte merg mână în mână. Dreptatea lui Dumnezeu presupune atât susținerea celor asupriți, cât și oprirea asupritorilor (de exemplu: Proverbe 10:30). Alți doi factori sugerează în continuare că acești doi psalmi erau inițial unul: (1) Psalmul 9 are un titlu care introduce Psalmul, în timp ce Psalmului 10 îi lipsește o astfel de caracteristică, pe care o au toți ceilalți psalmi din Cartea I, cu excepția Psalmilor 1 și 2; și (2) Psalmul 9 se încheie cu termenul „Selah”. Cuvântul este probabil o notație muzicală care indică o pauză în recitarea unui cântec. Drept urmare, vechea traducere greacă a cărții Psalmilor combină Psalmii 9 și 10 într-un singur psalm. 

STRUCTURA LECȚIEI

  1. Împotriva celor răi (Psalmul 9:1-6)
  • Laude pentru Domnul (v. 1-2)
  • Căderea dușmanilor (v. 3-6)
  1. De partea celor asupriți (Psalmul 9:7-12)
  • Judecata este a Domnului (v. 7-8)
  • Scăparea este la Domnul (v. 9-10)
  • Din nou lăudăm pe Domnul (v. 11-12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Ce ar trebui să se întâmple oare ca să se petreacă o schimbare în modul nostru de închinare, de la rutină și lipsă de entuziasm, la o închinare din toată inima, plină de har? 
  • În ce fel am putea fi mâinile și picioarele lui Dumnezeu săptămâna aceasta, slujind ca un loc de scăpare în Domnul pentru cei asupriți? Cine sunt cei asupriți?
  • Cum am putea să-i îndrumăm și să-i ajutăm pe cei ce se simt părăsiți de Dumnezeu? (vezi Marcu 15:34 și Evrei 13:5) 
  • În ce fel putem comunica cu claritate că strângerea darurilor (colecta) este și ea un act important de închinare înaintea Domnului?

APLICAȚII PRACTICE

Asuprirea vine în toate formele și dimensiunile; este o epidemie globală. Dumnezeul lui Israel nu a ignorat pe cei asupriți și nici poporul Său, din nicio epocă, nu ar trebui să îi ignore. Dar nu trebuie să ne lăsăm ademeniți de lucrurile din lume care ne provoacă frica. Răspunsul este să ne concentrăm mai mult pe Scriptură. Numai Biblia ne poate da o perspectivă biblică asupra asupririi. Psalmul 9 ne deschide o mică fereastră în această privință. Învățăm că cei care Îl cunosc, au încredere și Îl caută pe singurul Dumnezeu adevărat, au un aliat puternic care luptă pentru ei. Pe noi creștinii, acest lucru ne energizează să predicăm Evanghelia; relatările despre persoana și lucrarea Domnului Isus sunt mereu proaspete. Ce minuni a făcut Dumnezeu în viața noastră? Să nu ne săturăm de a povesti tuturor ce Dumnezeu măreț și puternic avem. Să-l proclamăm cu îndrăzneală pe Dumnezeul pe care îl cunoaștem și în care ne încredem, astfel încât speranța noastră să devină într-adevăr speranța acestei lumi.

Să-L lăudăm pe Dumnezeu cu bucurie – Școala duminicală – 3 octombrie 2021

by

SCOPUL LECȚIEI: Să descriem structura unui Psalm de laudă, să înțelegem motivele bucuriei în închinare și să enumerăm câteva metode prin care putem să-L onorăm pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 100 VERSETUL DE AUR: Psalmul 100:3

“Să știți că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui.“ — Psalmul 100:3

CONTEXTUL LECȚIEI

Psalmul 100 este un scurt poem care descrie care este răspunsul adecvat pe care poporul lui Dumnezeu ar trebui să-l aibă față de Dumnezeu. Este posibil ca vechii israeliți să fi cântat acest psalm în timpul Sărbătorii Strângerii Roadelor (Exod 23: 16b; 34: 22b), numită și Sărbătoarea Corturilor (exemplu: Deuteronom 31:10). Acest festival anual ce ținea șapte zile, sărbătorea recolta de toamnă și finalizarea anului agricol. El avea și o semnificație istorică, prin faptul că se comemora protecția Domnului în timpul petrecut de Israel în pustie (Levitic 23: 33–36, 39–43; Deuteronom 16: 13–15; Neemia 8: 13–18).

Organizarea Psalmului 100 este o variație a structurii psalmului standard cunoscută sub numele de psalm-imn, psalm de laudă. Structura standard constă dintr-o chemare la a-L lăuda pe Domnul, urmată de motive pentru această laudă. Acest tip de psalm apare pentru prima dată în Exod 15:21 în timp ce Maria și femeile din Israel cântau (vezi lecția 1). Autorul Psalmului 100 a modificat acest model folosind două invitații la laudă (100: 1-2, 4), urmate fiecare de o motivație pentru laudă (100: 3, 5). În proiectarea Psalmului 100 sunt evidente șapte porunci. A patra poruncă ocupă poziția centrală în psalm.

Nu se cunoaște autorul Psalmului. Data compoziției sale este, de asemenea, neclară. Aluzia la structurile templului l-ar plasa atât în epoca pre-exilică (adică înainte de distrugerea templului lui Solomon în 586 î.Hr.), cât și în epoca post-exilică după reconstruirea templului (515 î.Cr.).

STRUCTURA LECȚIEI

  1. O chemare pentru toți (Psalm 100:1-2)
  • Veniți cu bucurie (v. 1)
  • Veniți cu veselie (v. 2)
  1. O chemare la cunoaștere (Psalm 100:3)
  • Cine este Dumnezeu (v. 3a)
  • Cine suntem noi (v. 3b)
  1. O chemare la mulțumire (Psalm 100:4-5)
  • În prezența lui Dumnezeu (v. 4)
  • Pentru măreția lui Dumnezeu (v. 5)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Cum am putea să ne manifestăm mai mult bucuria în fiecare zi? Ce pasaje din Biblie ne dau exemple de bucurie așa cum este ea descrisă de psalmist?
  • Există cântări de laudă ce sunt pline de învățătură. Cum am putea să includem mai multă teologie în închinarea noastră? Este acest lucru un lucru bun și necesar? De ce?
  • Se apropie Ziua Mulțumirii și am putea să folosim Psalmul 100 în a ne pregăti pentru această sărbătoare. Cum am putea face acest lucru? Dar folosind Psalmul 69:30 și 95:2?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Bucuria plină de entuziasm este caracteristică pentru cei care au ajuns să-L experimenteze pe Dumnezeu așa cum este descris în Psalmul 100. Aici psalmistul îl cheamă pe cititor la o viață de mulțumire și laudă plină de bucurie în prezența Domnului. Când ne gândim la cine este Dumnezeu și cine suntem noi, atunci este cazul să-L lăudăm pe Dumnezeu și să-I mulțumim. Chemarea de a ne închina în acest sens este o chemare de a ne îndepărta de distracțiile lumești ale vieții și de a ne apropia de sfântul și iubitorul Dumnezeu. Preocupările din viața de zi cu zi ar trebui să dispară pe măsură ce biserica adunată la închinare își concentrează mințile și afecțiunea asupra Domnului care este mereu prezent. Domnul este Dumnezeu, El este Creatorul, El este păstorul nostru. El este bun și credincios. Suntem copiii Lui, oile de care are grijă. Generațiile dinaintea noastră au experimentat bunătatea Sa. Și până când se întoarce Domnul Isus, toate generațiile care ne urmează sunt invitate să experimenteze mila și bunătatea Lui. Cum să nu ne alăturăm psalmistului cântând, aducând mulțumiri și laude Dumnezeului bun și credincios care ne numește copiii Săi?