Romanian Baptist Association of USA and Canada

TEXTUL LECȚIEI: Rut 1:6-11, 14-18          VERSETUL DE AUR: Rut 1:16

SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim de decizia dramatică a lui Rut de a o însoți pe Naomi la revenirea acesteia din Moab în Israel; să explicăm felul în care deciziile luate de Rut, Naomi și Orpa au fost influențate de contextul istoric; să elaborăm un plan de ajutorare a unei persoane care a suferit o pierdere recentă și/sau care suferă de singurătate.

CONTEXTUL LECȚIEI

Istoria lui Rut are loc în perioada Judecătorilor, care a durat între 1370 și 1050 îCr, o perioadă întunecată din punct de vedere spiritual pentru poporul Israel. Revelațiile divine prin profeți erau rare (1 Samuel 3:1) iar majoritatea populației abandonase învățăturile legământului mozaic și se închina idolilor. În acest context, istoria lui Rut reprezintă o rază de lumină, arătând că nu tot poporul Israel era idolatru. Mai existau oameni care trăiau după voia și planul lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament întâlnim ne-evrei care L-au recunoscut pe Dumnezeul lui Israel ca Dumnezeu suprem. După ce a aflat de eliberarea poporului din Egipt, Rahab L-a recunoscut pe Domnul ca Dumnezeu în cer și pe pământ (Iosua 2:811). După ce a fost vindecat de lepră, sirianul Naaman a declarat că nu este niciun alt dumnezeu decât Dumnezeul lui Israel (2 Împărați 5:15). În unele situații, ne-evreii au recunoscut măreția Dumnezeului lui Israel mai bine decât evreii (1 Împărați 16:29-34; 17:7-24; Luca 4:25-27).

Cartea din Biblie din care studiem astăzi poartă numele unei femei care nu era din Israel. În momentul în care începe istoria de azi, Naomi locuise în Moab de 10 ani. Ea a fost nevoită să părăsească Betleemul împreună cu familia ei, din cauza foametei.

STRUCTURA LECȚIEI

1.Prima pledoarie (Rut 1:6-10)

• Revenirea în Iuda (v. 6-7)
• Revenirea în Moab (v. 8-9)
• Decizia văduvelor (v. 10)

2.A doua pledoarie (Rut 1:11, 14)

• Situația disperată a văduvei (v. 11)
• Plecarea fiicei (v. 14)

3.A treia pledoarie (Rut 1:15-18)

• Sfatul din partea mamei (v. 15)
• Decizia fiicei (v. 16-18)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum putem dovedi bunătatea lui Dumnezeu față de o persoană care are nevoie de călăuzire/direcție în viață? Cum se manifestă această bunătate față de un prieten apropiat și cum se manifestă față de o persoană necunoscută?
2. Ce poți să faci/spui unei persoane care este gata să ia o decizie majoră în viață când este copleșit(ă) de durere?
3. Ce ai spune unei persoane care este hotărâtă să Îl urmeze pe Domnul Isus cu orice preț? Când și cum ai menționa avertizarea din Luca 14:25-33?

APLICAȚII PRACTICE

1. Această relatare ni-L prezintă pe Dumnezeul lui Israel ca un Dumnezeu căruia îi pasă de cei nevoiași; uneori în mod direct, dar de cele mai multe ori prin faptele celor care trăiesc în ascultare. Discutați această istorie în paralel/contrast cu pilda bunului Samaritean (Luca 10:25-37).
2. Noi suntem instrumentele pe care Dumnezeu vrea să le folosească pentru a se îngriji de cei săraci și lipsiți. Iacov 1:27 ne spune că „religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.“

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: 1 Samuel 18:1-5; 1 Samuel 19:1-7          VERSETUL DE AUR: 1 Samuel 18:1

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem semnificația legământului dintre Ionatan și David și relația specială de prietenie dintre cei doi.

CONTEXTUL LECȚIEI

În ordinea creștină a cărților Vechiului Testament, 1 și 2 Samuel sunt incluse în categoria cărților istorice (Iosua – Estera). Aceaste cărți imortalizează trecerea de la teocrație (conducerea nemijlocită a lui Dumnezeu) către monarhie (conducerea țării de un rege).

Samuel este un personaj important în istoria poporului Israel, deoarece el a fost ultimul judecător și primul profet (Fapte 3:24; 13:20). Poporul Israel, săturați de abuzurile fiilor lui Samuel, i-au cerut lui Samuel să le dea un rege ca să fie „ca toate neamurile” (1 Samuel 8:20). Acest lucru a fost în directă contradicție cu dorința lui Dumnezeu pentru Israel, care era ca ei să fie un popor sfânt, preoțesc, conduși de El (Exod 19:6; 1 Samuel 12:12-16).

Domnul i-a cerut lui Samuel să avertizeze poporul cu privire la consecințele negative ale faptului de a deveni ca celelalte națiuni, dar totuși El le-a îndeplinit dorința de a avea un împărat. Domnul l-a ales pe Saul, dar Saul nu a ascultat întru totul de poruncile lui Dumnezeu (13:7-14; 15). Prin urmare, Domnul i-a cerut lui Samuel să îl anunțe pe Saul că a fost respins și l-a îndrumat să îl ungă pe David ca urmaș la tron, încă din timpul vieții lui Saul (13:14; 16:1).

STRUCTURA LECȚIEI

1.Încheierea legământului (1 Samuel 18:1-5)

• Uniți prin prietenie (v. 1)
• În slujba țării (v. 2)
• Iubire reciprocă (v. 3-4)
• Numit în poziție de responsabilitate (v. 5)

2.Respectarea legământului (1 Samuel 19:1-7)

• Complotul (v. 1a)
• Planul (v. 1b-3)
• Apărarea (v. 4, 5)
• Promisiunea (v. 6)
• Reîntâlnirea (v. 7)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum putem să ne asigurăm că prieteniile noastre sunt autentice și nu bazate pe interese?
2. Care ar fi câteva modalități moderne de manifestare ale unei prietenii speciale, ca cea dintre Ionatan și David?
3. Dacă biserica ar avea o lucrare de reconciliere a relațiilor dintre prieteni și rudenii, cum vă imaginați că ar funcționa această lucrare?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Legământul făcut cu David l-a pus pe Ionatan într-o poziție dificilă. Când a aflat de planul nedrept al împăratului împotriva prietenului lui cel mai apropiat, el a riscat să fie ostracizat de tatăl său (în cel mai bun caz) sau chiar să fie omorât (în cel mai rău caz). Cu toate acestea, Ionatan și-a ținut legământul față de David, fără a-și încălca loialitatea față de tatăl său, și în acest fel a realizat reconcilierea dintre David și Saul. Lui Dumnezeu îi place când ne ținem promisiunile. Acest lucru este adevărat în cazul promisiunilor simple, cum ar fi promisiunea de a fi acasă la timp pentru cină, cât și în cazul promisiunilor majore, cum ar fi împlinirea legământului de căsătorie.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Matei 7:1-6, 15-23           VERSETE DE AUR: Matei 7:15-16

SCOPUL LECȚIEI: Să studiem principiile date de Domnul Isus pentru evaluarea faptelor bune; să înțelegem situațiile în care se aplică porunca Domnului Isus de a nu judeca și situațiile în care această poruncă nu se aplică; să identificăm, fiecare personal, atitudinea pe care o avem față de o anumită persoană (condamnare, dragoste divină, sau acceptarea unei conduite păcătoase).

CONTEXTUL LECȚIEI

Orice societate organizată (de exemplu, națiunea lui Israel din Vechiul Testament) are nevoie de judecători care să rezolve disputele apărute între oameni (vezi Exod 18:13-27; Ezra 7:25). Deuteronom 25:1 definește rolul judecătorilor lui Israel ca fiind cei care decid ca „celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osândească.” A face opusul – să ierți pe vinovat și osândești pe nevinovat – este o scârbă înaintea Domnului (Proverbe 17:15).

Domnul este judecătorul suprem al întregului pământ (Psalmul 82:8, 105:7). Când judecă, Dumnezeu nu consultă niciun cod de legi, pentru că El este autorul legii. Judecătorii umani se bazează pe legi și sistemul funcționează bine când legile sunt clare și echitabile și sunt aplicate cu imparțialitate. Oamenii însă sunt supuși greșelilor și chiar și judecătorii pot fi corupți sau nedrepți (Luca 18:6).

În timpul lucrării Lui, Domnul Isus nu adoptat rolul de judecător (vezi Luca 12:14). Dar învățăturile Lui conțin distincții morale care identifică ce este drept și nedrept. Domnul Isus nu a ezitat să expună ipocrizia, să identifice lipsa de onestitate, și în acest fel, să judece. Dar El nu se oprește doar la aplicarea strictă a legilor; El a judecat faptele oamenilor în funcție de motivație intrinsecă și în funcție de standarde mai înalte, cum ar fi iubirea aproapelui.

STRUCTURA LECȚIEI

1.Lipsa de judecată (Matei 7:1-6)

• Avertizarea celor tentați să judece (v. 1-2)
• Mustrare pentru ipocriți (v. 3-5)
• Sfaturi pentru învățătorii lipsiți de discernământ (v. 6)

2.După roade îi veți cunoaște (Matei 7:15-23)

• Roadele profeților mincinoși (v. 15-20)
• Minunile făcute de făcătorii de minuni falși (v. 21-23)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. În ce situații este mai bine să confruntăm ipocrizia in mod direct (Matei 23:13-15), spre deosebire de o abordare indirectă (Matei 21:45)?
2. Cum știm care este cel mai bun răspuns la lupii spirituali din biserică (reabilitarea sau eliminarea învățătorilor falși din biserică)? Citiți Romani 16:17, 1 Corinteni 5; 2 Corinteni 2:14-3:9; Tit 3:10; Iuda 22, 23.
3. În ce mod putem să ne dăm socoteala unii altora cu privire la faptele bune pe care ar trebui să le facem, dar nu le facem, pentru Împărăție?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Dacă timpul permite, organizați o discuție pe două grupuri. Primul grup susține situațiile când suntem chemați să judecăm (Matei 7:15-23, Ioan 7:24b, 1 Corinteni 5:12b-13, Filipeni 3:2, 1 Ioan 4:1); al doilea grup susține situațiile în care suntem chemați să nu judecăm (Matei 7:1-6, Ioan 7:24a, 1 Corinteni 5:12a, Romani 14:10-13, Iacov 4:11-12).

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Matei 5:38-48          VERSETE DE AUR: Matei 5:43-44

SCOPUL LECȚIEI:Să studiem învățătura Domnului Isus cu privire la felul în care trebuie să ne tratăm prietenii și dușmanii, să explicăm diferențele dintre felul în care se manifestă dragostea umană și cea divină și să stabilim un plan de acțiune concret cu privire la modalitatea prin care vom da dovadă de iubire față de un „dușman” în săptămâna aceasta.

CONTEXTUL LECȚIEI

Matei 5-7, Predica de pe munte, reprezintă cel mai lung pasaj din Evanghelii care conține învățăturile Domnului Isus într-un format unitar (peste 100 de versete). Mulți consideră acest pasaj ca fiind un rezumat a ceea ce înseamnă viața creștină și o descriere a felului în care trebuie să trăim în calitate de cetățeni ai Împărăției cerurilor. Păcatul ne-a făcut dușmani cu Dumnezeu. În Împărăția Lui, Dumnezeu își reinstaurează domnia peste toate lucrurile. El biruiește păcatul și îi invită pe păcătoși – dușmanii Lui – să îi devină prieteni. În Matei 4, Domnul Isus îi provoacă pe ucenici la o neprihănire mai adâncă decât cea a conducătorilor religioși – învățătorii legii și fariseii. El îi invită pe ucenici să treacă dincolo de neprihănirea de suprafață a fariseilor; îi cheamă să aibă o inimă cu adevărat supusă lui Dumnezeu (vezi Psalmul 51:17).

Ucenicii Domnului Isus sunt chemați la un standard mult mai înalt decât restul oamenilor. De exemplu noi suntem chemați nu doar să nu ucidem, ci noi suntem chemați să eliminăm chiar și mânia care ucide (Matei 5:21-26). Suntem chemați nu doar să evităm adulterul și divorțul, ci suntem chemați să ne ținem sub control poftele până la nivelul gândurilor (Matei 5:27-32). Suntem chemați nu doar să evităm nerespectarea promisiunilor sau jurămintelor, ci suntem chemați să spunem adevărul întotdeauna (în acest fel, jurămintele nu mai sunt necesare).

Normele etice prezentate de Domnul Isus sunt cele ale Împărăției Cerurilor și sunt contrare felului de gândire al lumii. În lecția de azi, Domnul Isus continuă învățăturile despre neprihănire manifestată în încă două aspecte ale vieții: răzbunarea și dragostea față de semeni.

STRUCTURA LECȚIEI

1.Întoarcerea obrazului (Matei 5:38-42)

• Ripostă limitată (Ochi pentru ochi) (v. 38)
• Lipsa completă a ripostei (v. 39-42)

2.Confruntarea dușmanilor (Matei 5:43-45)

• Iubire limitată (v. 43)
• Iubire fără limită (v. 44-45)

3.Cum să devenim ca Tatăl (Matei 5:46-48)

• O iubire egoistă (v. 46-47)
• O iubire perfectă (v. 48)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Ce practici putem adopta în viețile noastre pentru a ne asigura că nu ripostăm când suntem insultați?
2. Ar trebui să fie diferite aceste practici în cazul în care suntem insultați de un prieten, spre deosebire de o persoană necunoscută?
3. Când trebuie să fim deschiși, sau nu, față de cei care doresc să împrumute de la noi?
4. În ce situații e mai bine să dăruim, în loc să dăm împrumut? (Citiți Psalmul 37:21, 112:5; Proverbe 11:5, 22:7, 26; Romani 13:8).
5. Care sunt câteva modalități practice prin care pot creștinii să îi binecuvânteze pe cei care îi blestemă sau îi vorbesc de rău?
6. Cum putem să aplicăm standardele lui Dumnezeu în viețile noastre, fără să cădem pradă disperării la gândul că nu vom puteam niciodată în această viață să atingem perfecțiunea? Ce rol are rugăciunea și Duhul Sfânt în acest proces?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Cu privire la legea talionului se spune că: „strategia ochi pentru ochi și dinte pentru dinte ne va lăsa pe toți orbi și știrbi.” Cam aceasta este esența învățăturii Domnului Isus din acest pasaj. În Împărăția lui Dumnezeu nu este loc pentru riposte violente; un astfel de răspuns face ca ambele părți implicate să sufere.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Matei 5:21-32          VERSETUL DE AUR: Matei 5:23-24

SCOPUL LECȚIEI: Să explicăm relația dintre gândurile păcătoase și faptele păcătoase și să elaborăm o strategie personală de monitorizare mai atentă a gândirii personale.

CONTEXTUL LECȚIEI

Mai mult ca sigur că Matei și-a scris Evanghelia după distrugerea templului din Ierusalim, care a avut loc în anul 70 dCr. După distrugerea templului, religia iudaică s-a concentrat mai puțin asupra sistemului de jertfe practicat de preoții de la templul din Ierusalim și s-a axat mai mult pe Lege și învățătorii Legii. Orice evreu care citea Evanghelia lui Matei ar fi fost foarte atent la ceea ce avea de spus Domnul Isus despre Lege. Intenția lui nu era aceea de a desființa Legea lui Moise, care interzicea uciderea și adulterul. Din contră, Domnul Isus a abordat Legea cu o atitudine de respect. În același timp, a spus că o atitudine de fățărnicie în respectarea Legii nu era de niciun folos, datorită ipocriziei din inimă.

Învățătura Domnului Isus despre neprihănire nu se rezuma doar la neprihănirea fariseilor și a învățătorilor legii, care interziceau uciderea și adulterul, ca atare, dar nu spuneau nimic despre atitudinea inimii. Învățătorii legii și fariseii erau oameni educați, respectați de oamenii de rând pentru cunoștințele lor și pentru viața lor exemplară (23:5-7). Dar Domnul Isus cunoștea inimile acestor învățători (Ioan 2:24) și i-a numit deseori ipocriți (Matei 23:13, 15, 23, 25, 29 etc.).

Următoarele învățături ale Domnului Isus sunt prezentate în trei etape. În primul rând, El numește o poruncă din Legea lui Moise, prezentată ca fiind o poruncă învățată încă din vechime. În al doilea rând, El prezintă o aplicare extinsă a acestei legi, făcută ulterior de învățătorii și interpreții legii. În al treilea rând, Isus prezintă o interpretare mai riguroasă a aceleiași legi, care abordează eliminarea sursei păcatului din inimă, nu doar acțiunea ca atare.

STRUCTURA LECȚIEI

1.Uciderea (Matei 5:21-26)

• Urmată de judecată (v. 21)
• Motivată de mânie (v. 22)
• Reconcilierea care previne (v. 23-26)

2.Adulterul (Matei 5:27-30)

• Urmat de condamnare (v. 27)
• Pofta stârnește (v. 28)
• Rezistarea care previne (v. 29-30)

3.Divorțul (Matei 5:31-32)

• Finalizat printr-un document (v. 31)
• Păcatul energizează (v. 32)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Ce metode pot folosi creștinii pentru a stinge mânia înainte ca aceasta să cadă sub incidența judecății?
2. Dacă luăm în considerare mânia Domnului Isus din Marcu 11:15-17, care este diferența dintre mânia permisă și mânia păcătoasă? Este această distincție la fel pentru toată lumea, sau diferă în funcție de personalitate?
3. Care sunt anumite aspecte – nu neapărat păcate – pe care creștinii ar trebuie să le elimine din viețile lor pentru evita păcatul?
4. Cum ar trebui să abordeze conducătorii bisericii situația persoanelor deja divorțate care doresc să se recăsătorească, în cazul în care divorțul nu întrunește condițiile descrise de Domnul Isus în lecția de azi? Cum se aplică în acest caz învățăturile din Ieremia 3:1, Maleahi 2:16, Matei 19:3-9, 1 Corinteni 7:10-15?

APLICAȚII PRACTICE

1. Mânia, adulterul, poftele; acestea nu sunt subiecte ușoare și nici plăcute. Dar există foarte mulți oameni care se confruntă cu aceste probleme sau care sunt afectați de acestea. De multe ori putem ascunde în inimă gânduri, atitudini și motivații necurate. Domnul Isus ne cheamă la o neprihănire autentică, o atitudine interioară care nu justifică și nu scuză mânia sau poftele, chiar dacă acestea nu duc la ucidere sau adulter, ca atare.
2. Răspunsul adecvat la această chemare la neprihănire nu este doar un set de reguli pe care trebuie să le urmăm; este nevoie să avem dragoste pentru Dumnezeu și pentru semeni (Matei 22:34-40, Marcu 12:28-34, Luca 10:25-28, 1 Ioan 4:7-12). Isus ne arată cât suntem de lipsiți de neprihănire și cât de mult avem nevoie de harul lui Dumnezeu.
3. Faptele noastre bune sunt zadarnice dacă vin dintr-o inimă întunecată. Doar când inimile noastre sunt devotate în întregime lui Dumnezeu, faptele noastre de milă și dreptate vor fi plăcute lui Dumnezeu, vor fi o slujire plăcută motivată de o viață transformată (Romani 12:1-2).

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI:Matei 5:13-20          VERSETUL DE AUR: Matei 5:16

SCOPUL LECȚIEI:Această lecție este un prilej de evaluare a umblării noastre creștine, în special a măsurii în care suntem „sare” și „lumină”; este, de asemenea, o ocazie de a studia, în contrast, neprihănirea practicată de învățătorii legii și de farisei, pe de o parte, și neprihănirea Domnului Isus, pe de altă parte.

CONTEXTUL LECȚIEI

Capitolele 5-7 din Evanghelia după Matei conțin Predica Domnului Isus de pe munte. Această secțiune debutează cu binecunoscutele Fericiri (lecția de săptămâna trecută). Opt fericiri sunt la persoana a treia, un indiciu al caracterului lor general (Matei 5:3-9). În cele două versete care urmează, Isus trece de la persoana a treia la persoana a doua, ceea ce indică faptul că se adresa direct ucenicilor Săi. Aceștia au fost avertizați să se aștepte la insulte, persecuții și batjocuri. Dar, în același timp, ucenicii au fost încurajați să nu lase aceste lucruri să îi împiedice în a-și îndeplini rolul special pe care Domnul Isus îl avea pentru ei – subiectul lecției de azi.

STRUCTURA LECȚIEI

1.Cine sunt ucenicii (Matei 5:13-16)

• Sarea pământului (v. 13)
• O lumină puternică (v. 14-16)

2.Cine este Domnul Isus (Matei 5:17-20)

• Împlinirea Legii (v. 17-18)
• Învățător al neprihănirii (v. 19-20)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Care proprietate a sării este mai importantă pentru tine: sarea în calitatea de conservant, sau capacitatea sării de a provoca setea? De ce?
2. Care sunt câteva modalități practice de a te asigura că lumina ta – reflectarea luminii Domnului Isus – este vizibilă pentru cei din jur?
3. Cum putem să ne asigurăm că nu ne înșelăm singuri în privința strălucirii luminii noastre?
4. Cum ar beneficia un creștin de prezența în viața lui/ei a unui partener de responsabilitate în privința luminii?
5. Ce se poate face în biserică pentru a menține integritatea învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu?
6. În ce fel se aseamănă și se deosebesc faptul de a fi lumină și umblarea în neprihănire?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Cântarea copiilor spune: „Vreau mica mea lumină, liberă să strălucești!” Este o cântare lipsită de pretenții, fără limită de timp, fără precizarea rezultatelor așteptate, fără o strategie elaborată, dar ea reflectă esența vieții creștine: lumina noastră – viețile noastre – trebuie să reflecte lumina Domnului Isus. Fie care viețile noastre și bisericile noastre să fie stâlpi de lumină care să aducă speranță într-o lume întunecată.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

TEXTUL LECȚIEI: Matei 5:1-12            VERSETUL DE AUR: Matei 5:12

“Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”— Matei 5:12

SCOPUL LECȚIEI: Să specificăm caracteristicile care definesc o viață binecuvântată; să identificăm exemple în care învățăturile lui Domnului Isus merg împotriva standardelor lumii; să ne îndemnăm unii pe alții la o trăire care reflectă “atitudini binecuvântate.”

CONTEXTUL LECȚIEI

Cuvântul fericire (sau beatitudine) nu apare în Noul Testament în original (greacă). El ne-a parvenit prin limba latină, și înseamnă o binecuvântare. Fericirile din Biblie încep cu cuvântul ferice. O sursă bogată de astfel de fericiri o găsim în cartea Psalmi, care încep cu tocmai acest cuvânt, ferice (Psalmul 1:1). Domnul Isus a rostit multe binecuvântări pe care scriitorii Noului Testament le-au păstrat în Evanghelii și Epistole.

La temelia binecuvântărilor lui Dumnezeu se află dragostea Sa. Omul binecuvântat de Dumnezeu primește o expresie a dragostei Divine, fie că realizează acest lucru sau nu (Matei 5:45). Dintre cei binecuvântați, Dumnezeu alege pe unii pentru favoruri divine (Luca 1:30, 42).

Unele binecuvântări au atât o împlinire în prezent, cât și una viitoare. Când ești binecuvântat, beneficiile sunt evidente acum sau vor fi în viitorul apropiat. Spre deosebire de blesteme, binecuvântările nu sunt niciodată dobândite (ca merit), ci sunt acordate de Dumnezeu după buna Sa plăcere (vezi Psalmul 8). Mai mult, însăși o faptă neprihănită poate fi considerată o binecuvântare, deoarece virtutea este o parte din răsplata ei. Când zice “Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut,” Domnul Isus nu ne îndeamnă să credem pentru a primi o binecuvântare, ci ne spune că starea de a crede este, în ea însăși, o binecuvântare.

Atât Matei cât și Luca includ în Evanghelii Fericirile rostite de Domnul Isus în predicile Sale (comparați cu Luca 6:20-23). Chiar dacă e vorba de două predici rostite cu ocazii diferite, există foarte multe puncte comune. În general, Fericirile au următorul format: (1) declară un anumit grup de oameni ”fericiți,” iar apoi (2) explică de ce îi numește fericiți sau care este rezultatul acelei stări binecuvântate.

STRUCTURA LECȚIEI

1.Preludiu (Matei 5:1-2)

• Muntele (v. 1)
• Cuvintele lui Domnului Isus (v. 2)

2. Binecuvântări (Matei 5:3-12)

• Binecuvântări pentru cei nenorociți (v. 3-6)
• Binecuvântări pentru cei plini de nădejde (v. 7-12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• În ce situații ar trebui să ne concentrăm asupra învățăturii (predării) prin viu grai? În ce situații ar trebui să folosim metode în scris? Cum putem combina oralul cu scrisul (ca de exemplu, PowerPoint) pentru un impact sporit?
• Considerați că este bine să combinăm misiunea către cei săraci în duhul cu misiunea către cei săraci în cele materiale? De ce? Citiți Ioan 6:26, și indicați dacă vă influențează răspunsul, într-un fel sau altul. Apoi citiți Romani 15:27, și răspundeți la aceeași întrebare.
• Cum putem noi, creștinii, să fim o binecuvântată mângâiere pentru cei ce plâng (cei ce au pierdut pe cineva drag)? Există situații în care e mai bine să nu încercăm să mângâiem pe cei ce plâng? Care sunt acelea?
• Ce măsuri de protecție putem adopta, pentru ca atunci când facem un bine (milostenie) să nu înrăutățim lucrurile?
• Cum putem fi exemple de oameni cu inima curată, fără însă a da impresia că ne considerăm mai ”sfinți” ca alții? Consultați unul din pasajele care vorbesc despre conștiință (cuget) – 1 Corinteni 10:23-32.

APLICAȚII PRACTICE

• Luate la un loc, Fericirile descriu caracteristicile oamenilor care-L caută pe Dumnezeu cu toată inima. O astfel de viață, care-L onorează pe Dumnezeu, este rareori recunoscută sau prețuită de societate; credinciosul poate, prin urmare, să se întrebe: ”se merită efortul?” Promisiunea Domnului Isus este: ”Da, se merită!” și ne dă speranța binecuvântării lui Dumnezeu.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

TEXTUL LECȚIEI: Coloseni 2:1-15                                VERSETUL DE AUR: Coloseni 2:6-7

“Astfel, dar, după cum ați primit pe Hristos Domnul Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.”— Coloseni 2:6-7

SCOPUL LECȚIEI: Să specificăm trei lucruri pe care cei credincioși le au în Cristos; să comparăm și contrastăm înțelesurile și semnificațiile tăierii împrejur și ale botezului; să identificăm un domeniu al vieții în care să creștem sau să ne maturizăm în umblarea zilnică cu Cristos.

CONTEXTUL LECȚIEI

Membrii bisericii din Colose veneau din medii religioase diverse. Unii veneau din iudaism, alții dintr-un amestec de religii păgâne din toate colțurile Imperiului Roman; unii aparținuseră religiilor mistice care promiteau iluminare spirituală prin cunoașterea secretelor; alții sistemelor filosofice sofisticate sau grupărilor care practicau magia neagră. Fiecare grupare avea pretenția deținerii adevărului. Unii credincioși din Colose au încercat să suplimenteze Evanghelia cu un amestec de elemente din acest bazar de religii și filosofii. Pentru unii, ispita de a te încrede mai degrabă în cunoștințele omenești decât în credința în Cristos și în cunoașterea Lui, s-a dovedit a fi irezistibilă.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Grija izvorâtă din dragoste (Coloseni 2:1-5)

• Râvna lui Pavel (v. 1)
• Scopul lui Pavel (v. 2-3)
• Prezența lui Pavel (v. 4-5)

1. Creșterea dragostei (Coloseni 2:6-7)

• Umblarea în Cristos (v. 6)
• Întărirea în Cristos (v. 7)

1. Acțiunile dragostei (Coloseni 2:8-12)

• Respingeți gândirea lumească (v. 8)
• Acceptați-L pe Cristos pe deplin (v. 9-10)
• Primiți curățirea (v. 11)
• Înviați la o viață plină (v. 12)

1. Triumful dragostei (Coloseni 2:13-15)

• Cristos biruiește păcatul (v. 13)
• Cristos împlinește Legea (v. 14)
• Cristos ne dăruiește biruința (v. 15)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum putem să ne manifestăm grija și preocuparea față de cei din jur într-un fel care va fi primit și apreciat de ei? Cum putem exprima această grijă/preocupare atât prin metode verbale (cuvinte) cât și non-verbale?
2. Cum poate adunarea noastră să promoveze mai clar idea de unitate și scop comun? Cum se poate face acest lucru în mod public, oficial, cât și de la persoană la persoană?
3. În ce fel de circumstanțe putem oferi încurajare prin exprimarea bucuriei vizavi de realizările cuiva?
4. Care sunt pasajele din Scriptură care v-au fost de folos în îmbinarea credinței cu botezul și cu umblarea zi de zi ca credincioși? Cum putem să-i ajutăm și pe alții să vadă această legătură?
5. Cum putem să-i ajutăm pe frații noștri să biruiască sentimentele de vină pentru păcatele din trecutul lor?

APLICAȚII PRACTICE

• Domnul Isus este mai presus de întreaga creație, iar noi avem totul deplin în El; de aceea, nu ducem lipsă de nimic. Nu ne lăsăm amăgiți de învățături străine, ci, plini de încredere, continuăm fermi pe calea trasată de Domnul Isus. Tată, ajută-ne să fim înrădăcinați și zidiți în Cristos, întăriți în credința noastră!

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca