Romanian Baptist Association of USA and Canada

SCOPUL LECȚIEI: Să prezentăm impactul femeii din Samaria în vestirea Domnului Isus celor din satul ei; să explicăm sensul ilustrației prezentate de Domnul Isus în Ioan 4:35 și să identificăm elementele abordării folosite de Domnul Isus pentru evanghelizare.

TEXTUL LECȚIEI: Ioan 4:25-42 VERSETUL DE AUR: Ioan 4:39

„Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: <Mi-a spus tot ce am făcut>.” – Ioan 4:39

CONTEXTUL LECȚIEI

Pentru a înțelege pe deplin textul de azi, este nevoie să înțelegem relația dintre evrei și samariteni în timpul Domnului Isus. Când împăratul Solomon a murit în anul 930 îCr, poporul Israel s-a împărțit în două regate: cele zece seminții din nord, numite Israel, și restul semințiilor din sud, numite Iuda. 

După ce regatul Israel a fost distrus de asirieni în anul 722 îCr, o bună parte din popor a fost dusă în exil, iar teritoriul a fost repopulat cu alte neamuri (2 Împărați 17:24). Cei din poporul Israel care nu au fost duși în exil, au trăit în sărăcie și fără o identitate clară, timp de mulți ani. 

Amestecul de popoare care a rezultat s-au numit samariteni. Religia lor accepta cele cinci cărți scrise de Moise, dar nu și restul cărților din Vechiul Testament. Când samaritenii s-au oferit să ajute la reconstruirea templului distrus în anul 586 îCr, evreii au refuzat (Ezra 4:1-5). Acest lucru i-a înfuriat pe samariteni și răspunsul lor la reconstruirea zidurilor cetății de către Neemia este cât se poate de clar (Neemia 4:1,2).

Aproximativ cu un secol înainte de Cristos, un conducător din Iudeea a distrus templul samaritenilor din Gerizim. Acest lucru, și altele, au dus la crearea de animozitate între samariteni și evrei. Pentru evreii din vremea Domnului Isus, samaritenii nu erau complet dintre neamuri, dar nici nu erau considerați evrei (a se vedea Matei 10:5). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Declarația femeii (Ioan 4:25-30)

• Mesia este descoperit (v. 25-26)
• Ucenicii sunt uimiți (v. 27)
• Cetatea acceptă provocarea (v. 28-30)

2. Recolta este pregătită (Ioan 4:31-38)

• Hrană sufletească (v. 31-33)
• Secerișul sufletesc (v. 34-35)
• Răsplata sufletească (v. 36-38)

3. O comunitate transformată (Ioan 4:39-42)

• Mărturia femeii (v. 39)
• Cererea samaritenilor (v. 40)
• Credința poporului (v. 41-42)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum trebuie să ne relaționăm la greșelile din trecut pentru ca mărturia noastră pentru Domnul Isus să nu fie afectată? 
• Care aspect necesită atenție în viața dvs.: semănarea sau recoltarea? Cum este afectat răspunsul dvs. de pasajul din 1 Corinteni 3:6-9?
• Cum puteți identifica situațiile în care este mai bine să folosiți o mărturie personală pentru a vesti evanghelia, și nu o prezentare bazată pe logică sau pe dovezi (Ioan 14:11; Fapte 17:2 etc.)?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Includerea episodului întâlnirii dintre Domnul Isus și femeia din Samaria are câteva scopuri bine definite în Evanghelia după Ioan. Ne învață despre natura spirituală a închinării adevărate (Ioan 4:23-24), clarifică identitatea Domnului Isus ca Mesia, sau Cristosul, trimisul lui Dumnezeu (Ioan 4:25-26), ni-L prezintă pe Domnul Isus trecând peste limitele impuse de ortodoxia iudaică, prin faptul că a vorbit cu cineva din Samaria și demonstrează ce influență poate avea cineva care vorbește cu convingere despre Domnul Isus (Ioan 4:28-30, 39). 

Învățătura curată este pusă în practică cu succes aproape imediat. Să învățăm și noi din experiența acestei femei. După ce aprofundăm învățăturile Domnului Isus, să le punem în aplicare în contextul în care ne aflăm.

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să facem un rezumat al profeției lui Ioel, să explicăm importanța împlinirii acestei profeții și să recunoaștem faptul că Duhul Sfânt lucrează diferit în fiecare dintre noi.

TEXTUL LECȚIEI Luca 2:36-38; Fapte 2:16-21; Fapte 21:8-9 VERSETUL DE AUR  Fapte 2:17

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa visuri!.” – Fapte 2:17

CONTEXTUL LECȚIEI

Rolul femeilor în religia iudaică: evreii din zilele lui Luca trăiau nu doar în Palestina ci și în comunități răspândite în cetățile grecești și romane din Imperiul Roman. Indiferent unde erau, evreii aveau aceleași practici legate de rolul femeilor,  bazate pe felul în care înțelegeau ei Scriptura și pe tradițiile legate de viața de familie din vremea respectivă. În general, fiecare femeie era atașată de un bărbat, care era capul familiei, și care asigura autoritatea, protecția și purtarea de grijă. Acest rol era îndeplinit de tată, în cazul unei fete necăsătorite, și de soț, în cazul femeilor căsătorite. În cazul văduvelor, pentru care oportunitățile de a se căsători și de a lucra erau limitate, responsabilitatea de a le purta de grijă revenea comunității. 

Rolul femeii în societățile păgâne: Societatea romană era dominată de bărbați în toate domeniile: afaceri, politică, guvernare și armată. Cu toate acestea, istoria consemnează femei care au câștigat o influență semnificativă, în special prin asocierea cu bărbați aflați la putere. Un exemplu ar fi soțiile unor împărați, care s-au bucurat de notorietate și influență. 

Principala sferă de influență a femeilor romane era familia, unde acestea se îngrijeau de bunul mers al gospodăriei și de creșterea copiilor. Idealul feminin pentru romani era matroana, femeia care își gestiona bine casa și care rămânea credincioasă și supusă bărbatului ei (de multe ori, în ciuda lipsei de fidelitate a acestuia). 

În cultura grecească, chiar dacă și aceasta era dominată de bărbați, se puteau întâlni mai des femei care făceau comerț și care, datorită averii lor, aveau o influență semnificativă în comunitățile în care se aflau (vezi Fapte 17:12). 

În acest context, prezența proeminentă a câtorva femei în Noul Testament nu este doar surprinzătoare, ci este și un prilej de a afla despre rolul și lucrarea pe care Dumnezeu le-a avut pentru ele în biserica primară. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. În templu (Luca 2:36-38)

• Văduva credincioasă (v. 36-37)
• Mărturisirea cu putere (v. 38)

2. În Ierusalim (Fapte 2:16-21)

• Duhul nu discriminează (v. 16-18)
• Minuni și semne (v. 19-21)

3. În Cezarea (Fapte 21:8-9)

• Tatăl evanghelist (v. 8)
• Prorocițe (v. 9)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce rol trebuie să aibă postul în viața noastră spirituală? 
• Ce metode de evanghelizare și de slujire pot fi folosite mai eficient de către persoanele mai în vârstă, spre deosebire de metodele folosite de generațiile mai tinere?
• Cum trebuie să reacționăm când ne spune cineva că a primit un mesaj de la Dumnezeu într-un vis sau viziune?
• Ce putem învăța de la felul în care s-a adaptat Filip la rolurile diferite la care a fost chemat de Dumnezeu (Fapte 6:1-6; 8:4-7, 26-40 și 21:8)?
• Cum putem să îi încurajăm pe alți credincioși să își folosească darurile spirituale?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Mulți se întreabă dacă darul profeției continuă să existe și în ziua de azi (a se vedea Zaharia 13:1-6; 1 Corinteni 13:8-12; Evrei 1:1-2 etc.). Chiar dacă această întrebare este importantă, lecția de azi se concentrează asupra unui alt aspect: folosirea darurilor pentru a răspunde la chemarea lui Dumnezeu la lucrare. Când biserica funcționează după cum i-a fost rânduit de Dumnezeu, fiecare femeie și fiecare bărbat din biserica va folosi cel puțin un dar spiritual în lucrare pentru a-i zidi pe alții în trupul lui Cristos (a se vedea și 1 Corinteni 12:1-11 și 1 Petru 4:10). 

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm prioritățile exprimate de Domnul Isus în rugăciunea Lui; să explicăm intersecția suferinței, unității și mărturiei în rugăciunea finală a Domnului Isus.

TEXTUL LECȚIEI   Ioan 17:14-24 VERSETUL DE AUR    Ioan 17:20

„Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.” – Ioan 17:20

CONTEXTUL LECȚIEI

Evangheliștii Matei, Marcu și Luca prezintă pe scurt rugăciunea Domnului din grădina Ghețimani. Atenția lor este îndreptată asupra rugăciunii agonizante privind „depărtarea paharului” (a răstignirii). Evanghelia după Ioan nu include această rugăciune, dar conține rugăciunea amplă a Domnului Isus pentru ucenicii Lui. 

Această rugăciune este la finalul unei secțiuni cunoscută ca și Cuvântarea de rămas bun (Ioan 13-17), care este cea mai lungă cuvântare înregistrată a Domnului Isus. După ce a spălat picioarele ucenicilor și l-a trimis pe Iuda în noapte (13:1-30), Domnul Isus le-a spus ucenicilor Lui, care erau nedumeriți, că nu va mai fi cu ei multă vreme (13:33). În acest context, El le-a dat o nouă poruncă, pe care să o urmeze după plecarea Lui din lume: Să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit Eu (13:34). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Diferiți, ca și Domnul Isus (Ioan 17:14-19)

• Păziți de cel rău (v. 14-16)
• Trimiși în lume (v. 17-19)

2. Uniți (Ioan 17:20-24)

• Unii cu alții (v. 20-23)
• Cu Cristos (v. 24)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem să ne pregătim pentru vremurile în care creștinii vor suferi discriminare? Care situații se pretează la acceptare pasivă (de exemplu, Matei 27:14), la auto-apărare, explicare (Fapte 25:8) sau la ripostă (Fapte 16:37)?
• Ce deficiențe personale este nevoie să rezolvăm pentru a fi echipați mai bine să fim în lume dar nu din lume?
• Cum demonstrăm că adevărul lui Dumnezeu ne-a separat de lume fără ca această separare să fie percepută ca aroganță?
• Care sunt câteva lucruri specifice pe care putem să le facem pentru a facilita unitatea între credincioși, unitate pe care o dorește Domnul Isus?
• Care este primul lucru pe care trebuie să îl facem atunci când ne confruntăm cu lipsa unității dintre credincioși?
• Ce putem include în rugăciunile noastre pentru a le face asemenea rugăciunii Domnului Isus din textul de azi?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Oricât de mult am vorbi despre Împărăția lui Dumnezeu și despre mântuirea prin Domnul Isus, credibilitatea mărturiei noastre atârnă de schimbarea pe care cei din lume o văd în viețile noastre individuale cât și de unitate de care dăm dovadă ca și adunare de credincioși. 

Punerea în practică a învățăturilor Domnului Isus nu este opțională, ci este atât o poruncă pentru credincios cât și o demonstrare a dragostei noastre față de El. 

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să ne aducem aminte de detaliile relatării vindecării spirituale și fizice a slăbănogului paralizat, să comparăm diferitele perspective ale celor prezenți și să ne aducem aminte de importanța iertării de păcate pe care o avem prin Domnul Isus.

TEXTUL LECȚIEI: Marcu 2:1-12 VERSETUL DE AUR: Marcu 2:9

„Ce este mai lesne, a zice slăbănogului: ‘Păcatele îți sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ți patul și umblă’?.” – Marcu 2:9

CONTEXTUL LECȚIEI

Evanghelia după Marcu este o carte de acțiune. După o introducere formată din doar trei versete, relatarea începe cu „a venit Ioan care boteza…” (Marcu 1:4). În timp ce celelalte evanghelii prezintă faptele într-un ritm mai lent, Marcu prezintă evenimentele în mod dinamic și concis. 

Evenimentele din textul de azi se regăsesc în textele paralele din Matei (9) și Luca (5). Chiar dacă ordinea cronologică a evenimentelor variază în cele trei evanghelii sinoptice, toate trei amplasează această scenă în Capernaum în timpul perioadei inițiale a lucrării Domnului Isus în Galileea. 

În pasajul imediat anterior, un lepros a venit la Domnul Isus și L-a implorat să-l curățească (Marcu 1:40-45 și Luca 5:12-15). Domnul Isus l-a vindecat, dar i-a spus să nu spună nimănui despre vindecare. Probabil că nu a dorit să creeze speranța falsă că a venit un Mesia care face minuni și care va scăpa poporul de sub persecuția romană. Dar omul acela … „a început să spună în gura mare lucrul acesta, așa că Isus nu mai putea să intre pe față în nicio cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, și veneau la El din toate părțile” (v. 45). Pasajul de azi este continuarea acestui val de popularitate.

STRUCTURA LECȚIEI

1. O casă plină (Marcu 2:1-2)

• Venirea la Capernaum (v. 1)
• O mulțime mai mare decât locul (v. 2)

2. Slăbănogul (Marcu 2:3-5)

• Intrarea extraordinară (v. 3-4)
• O afirmație surprinzătoare (v. 5)

3. Martorii cinici (Marcu 2:6-9)

• Scepticism neexprimat (v. 6-7)
• Gânduri ascunse (v. 8-9)

4. O minune extraordinară (Marcu 2:10-12)

• Autoritate absolută (v. 10-12a)
• Slăvirea lui Dumnezeu (v. 12b)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce poate să facă biserica în mod practic pentru a-i ajuta pe bolnavi și vârstnici să meargă la medic, atunci când nu pot să facă acest lucru pe cont propriu? Ce principii practice regăsim în 1 Timotei 5:3-16 pentru aceste situații? 
• Credeți că cei care se îmbulzeau în jurul Domnului Isus au dat dovadă de egoism pentru că nu au făcut loc pentru slăbănog și pentru cei care îl purtau? Justificați răspunsul. 
• Ce puteți face pentru a dezvolta o credință care este vizibilă pentru cei din jur? Cum realizăm un echilibru între Matei 5:14-16 și Matei 6:1-4?
• Cum putem să ne ferim de invidie când lucrarea altora primește mai multă atenție și recunoaștere? Pe lângă Filipeni 1:15-18, ce alte pasaje biblice ne ajută să răspundem unei situații de acest gen.

APLICAȚIE PRACTICĂ

Lecția de astăzi ne aduce aminte de cât de mult avem nevoie de frații și surorile noastre din trupul lui Cristos. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu avem nevoie să fim purtați pe sus ca să ajungem la biserică sau la întâlnirea de rugăciune, noi trebuie să ne purtăm „sarcinile unii altora” (Galateni 6:2). De multe ori este nevoie să ascultăm și să practicăm învățătura din Iacov 5:16: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați.”

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să relatăm evenimentele din Luca 5:1-11 și să explicăm natura chemării pescarilor de către Domnul Isus și felul în care chemarea la evanghelizare se aplică și pentru noi.

TEXTUL LECȚIEI: Luca 5:1-11 VERSETUL DE AUR: Luca 5:10b

„Isus a zis lui Simon: <Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.>” – Luca 5:10b

CONTEXTUL LECȚIEI

În lecția de astăzi studiem unul dintre pasajele biblice în care Domnul Isus cheamă un grup de oameni să-L urmeze, chiar dacă aceștia nu au înțeles inițial chemarea. Nădăjduim ca studiind acest pasaj să ne reînnoim și să avem parte de o nouă inspirație în înțelegerea chemării pe care Domnul Isus ne-a făcut-o fiecăruia. Evanghelia după Luca se poate împărți în șase secțiuni: 

1. Relațiile umane ale Domnului Isus (1:5 – 2:52)
2. Botezul și ispitirea Domnului Isus (3:1 – 4:13)
3. Lucrarea din Galileea (4:14 – 9:50)
4. Călătoria către Ierusalim (9:51 – 19:44)
5. Respingerea și jertfa Domnului Isus (19:45 – 23:46)
6. Învierea și înălțarea la cer a Domnului Isus (24:1 – 53)

Luca 5:1-11 face parte din secțiunea a treia, care descrie lucrarea de învățare, predicare și minunile făcute de Domnul Isus. Toate acestea erau dovezi ale veștii bune, și au fost esențiale pentru lucrarea Domnului Isus și au necesitat un răspuns, ca și în cazul textului de azi.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Învățarea mulțimii la țărm (Luca 5:1-3)

• Mulțimea se înghesuie (v. 1)
• Folosirea bărcii (v. 2-3)

2. Minunea din apa adâncă (Luca 5:4-7)

• Expertul ezită (v. 4-5)
• Năvodul plin (v. 6)
• Bărcile se scufundă (v. 7)

3. Descoperirea lui Petru (Luca 5:8-10a)

• Mărturisirea păcătosului (v. 8)
• Uimirea pescarilor (v. 9-10a)

4. Chemarea Domnului Isus (Luca 5:10b-11)

• Nu te teme (v. 10b)
• Pescar de oameni (v. 10c)
• Au lăsat totul în urmă și L-au urmat (v. 11)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce acțiuni putem întreprinde pentru a identifica și elimina lucrurile care ne împiedică să auzim Cuvântul lui Dumnezeu? Ne ajută dacă le împărțim în categorii, cum ar fi din „partea lumii” (1 Ioan 2:15-17) din „sinea noastră” (Iacov 1:14)?
• Cum putem ajuta biserica să abordeze evanghelizarea ca un efort colectiv, realizat în parteneriat, și nu o lucrare făcută doar individual?
• Ce criză ar trebui să aibă loc în viața dvs. pentru a reacționa la fel ca și Petru în fața prezenței Domnului Isus?
• Ce puteți face pentru a vă ajuta biserica să-și evalueze și să-și îmbunătățească eficiența metodelor de evanghelizare folosite?
• Ce schimbări ați făcut sau veți face în viața dvs. pentru a „lăsa totul” ca să îl urmați pe Domnul Isus?
• Fie că sunteți chemat(ă) la lucrare ca vocație cu normă întreagă, ca martor pentru Domnul Cristos într-un loc de muncă secular sau sunteți chemat(ă) să vă slujiți familia ca și casnică, cum puteți să vă formulați chemarea ca o declarație de misiune pentru împărăția lui Dumnezeu?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Domnul Isus a folosit ocupația ucenicilor, cea de pescari, pentru a ilustra lucrarea la care i-a chemat. Cum puteți folosi locul dvs. de muncă sau activitatea în care sunteți implicat pentru a ilustra această chemare? De exemplu, dacă sunteți șofer, puteți spune că ați fost chemat să îi „conduceți pe oameni” la Cristos?

Indiferent de profesia pe care o avem, fiecare dintre noi este chemat să lucreze pentru Domnul Isus. Conștientizați dvs. în permanență această chemare? Toți cei care au răspuns chemării au aceeași funcție și responsabilitate (Matei 28:19-20). Felul în care trăim în mod practic această chemare diferă foarte mult. Dar elementul cheie este faptul că lucrăm la lărgirea împărăției lui Dumnezeu, care este bazată și construită pe vestea bună a fiului Său, Domnul Isus Cristos.

Simon Petru, Iacov și Ioan au lăsat totul în urmă pentru a călători alături de Domnul Isus. Ei au renunțat la profesia lor și au acceptat o vocație cu normă întreagă în lucrare. Chiar dacă ei au fost chemați să-și schimbe profesia și să intre în lucrare, acest lucru nu înseamnă că toți suntem chemați să facem același lucru. Gândiți-vă la bărbatul care a vrut să Îl urmeze pe Domnul Isus după ce a fost eliberat de demoni. Domnul Isus i-a spus să meargă acasă și să spună altora despre ce i-a făcut Dumnezeu (Luca 8:26-39).

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm pasajul din Scriptură citit de Domnul Isus în sinagoga din Nazaret și să explicăm sensul și semnificația declarației făcute de El cu privire la acest pasaj.

TEXTUL LECȚIEI: Luca 4:14-22A VERSETUL DE AUR: Luca 4:18-19

„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” – Luca 4:18-19

CONTEXTUL LECȚIEI

Evanghelia după Luca, de unde este pasajul pentru studiul de azi, este una din cele trei evanghelii sinoptice, alături de Matei și Marcu. Cuvântul sinoptic înseamnă „care prezintă sau adoptă aceeași perspectivă”. Aceste trei evanghelii fac acest lucru, cu unele excepții. 

Textul de azi este una dintre excepții. Toate evangheliile sinoptice prezintă botezul (Matei 3, Marcu 1, Luca 3) și ispitirea din pustie a Domnului Isus (Matei 4, Marcu 1, Luca 4). De asemenea, toate trei descriu începutul lucrării din Galileea. Dar, între Luca 4:13 și Luca 4:14, unde începe textul de azi, există o pauză de câteva luni, în care au avut loc evenimentele descrise în Ioan 1:19-4:42.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Puterea Duhul Sfânt (Luca 4:14-15)

• O lucrare plină de Duhul Sfânt (v. 14a)
• O lucrare cu succes (v. 14b-15)

2. Predicarea (Luca 4:16-17)

• În Nazaret (v. 16)
• Din Isaia (v. 17)

3. Mesajul (Luca 4:18-22a)

• Chemarea Domnului Isus (v. 18-19)
• Misiunea Domnului Isus (v. 20-22a)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum se compară practica noastră legată de prezența la serviciile săptămânale ale bisericii cu practica Domnului Isus („după obiceiul Său”)? Cum se aplică aici îndemnul din Evrei 10:25?
• Ce procent din timpul de studiere a Bibliei ar trebui să-l acordăm studiului Vechiului Testament? De ce? Citiți Romani 15:4 și 1 Corinteni 10:1-11.
• Ce se poate face practic pentru ca biserica să nu neglijeze vestirea evangheliei celor care sunt săraci, atât cu duhul cât și material?
• Ce putem face pentru a evita căderea din nou în sclavia păcatului? Care perspectivă este mai eficientă: aducerea aminte a trecutului, când eram „robi legii păcatului” (Romani 7:23) sau concentrarea atenției asupra robiei noi față de ascultarea de Christos („orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” – 2 Corinteni 10:5)?
• Cum se manifestă orbirea spirituală, atât la noi cât și la alții?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Mesia a venit să ne elibereze din jugul robiei și al morții (Galateni 5:1). Scopul venirii Domnului Isus a fost eliberarea noastră. Pentru a face acest lucru a fost nevoie să moară „pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morții”(Evrei 2:14 și 1 Ioan 3:8). 

Libertatea în Domnul Isus Cristos este:

Libertate față de:

• robia păcatului (Ioan 8:31-36; 2 Petru 2:18-20)
• robia stricăciunii (sau a decăderii) creației (Romani 8:21)
• vechiul legământ al legii (Fapte 15:1-10; Coloseni 2:14)
• frica morții (Evrei 2:14-15)

Libertate să:

• trăim în dragoste (1 Corinteni 8:9-13; Galateni 5:13b)
• experimentăm lucrarea Duhului Sfânt (Romani 7:4-6; 2 Corinteni 3:17)
• ne apropiem de Dumnezeu cu încredere (Efeseni 3:12; Evrei 4:16)
• fim binecuvântați (Iacov 1:25)
• slujim unui nou stăpân (1 Petru 2:16b)
• trăim împreună cu Cristos (Coloseni 2:13-15)

Traducerea și adaptarea: Chris Hoble

SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm aspectele cele mai importante ale lucrării și mesajului lui Ioan Botezătorul; să descoperim asemănările și deosebirile dintre cele două botezuri menționate de Ioan; să ne facem o cercetare personală a atitudinilor inimii, pentru a nu fi asemănați cu puii de viperă.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 3: 1–12 VERSETUL DE AUR: Matei 3: 3

“Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: ‘Iată glasul celui ce strigă în pustiu: “Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.”’” — Matei 3:3

CONTEXTUL LECȚIEI

În vremea Domnului Isus, la fel ca în secolele de mai înainte, religia iudaică gravita în primul rând în jurul Templului de la Ierusalim (controlat de saducheii bogați, aliați ai romanilor), iar apoi în jurul sinagogilor locale (conduse de farisei și cărturari, experți în Scriptura evreilor). După cum ne spune și Domnul Isus, ambele aspecte deveniseră poveri apăsătoare, împiedicându-i pe oameni în relația lor cu Dumnezeu (Matei 23:13-39). Autoritățile religioase așezaseră sarcini grele asupra oamenilor din popor (23:4). Implicația clară era că Dumnezeu nu este accesibil oamenilor de rând. Aceleași autorități alcătuiseră un sistem complicat de reguli și rânduieli care nu puteau fi respectate întocmai de popor. Pe lângă faptul că îi împiedicau pe oameni să se apropie de Dumnezeu, acești conducători erau preocupați de menținerea păcii cu stăpânirea romană (Ioan 11:48). Ca reacție la o astfel de stare, unii evrei s-au orientat spre mișcări monastice. Alții l-au căutat pe Dumnezeu printr-un stil de viață ascetic, prin meditații în pustietate, iar alții au fost atrași de mișcări profetice extremiste, care promiteau eliberarea de sub jugul roman; unele din aceste mișcări au dus la răscoale (vezi de exemplu Faptele Ap. 5:34-37).

Lucrarea lui Ioan Botezătorul nu a fost ceva cu totul neobișnuit în acest cadru religios. Ea a fost însă unică din două puncte de vedere, aspecte care l-au făcut cunoscut în vremea lui. Primul aspect are de a face cu epitetul pe care-l folosim până în zilele noastre: ”botezătorul” (Matei 3:1). Evreii aveau ritualuri de purificare prin spălarea propriilor mâini, picioare, si uneori a întregului trup – niciodată ale altora. Asemenea spălare era văzută ca un mod de a îndepărta păcatul și necurăția (Ezechiel 36:25). În gândirea lor, era imposibil ca o persoană să îndepărteze necurăția altei persoane. Nici un preot sau învățător al legii nu ar fi spălat un alt om. Ioan însă, a fost diferit. Botezul său servea ca un simbol puternic al conținutului mesajului său. Acest mesaj era cel de-al doilea aspect distinctiv. El nu le-a cerut oamenilor să se retragă în pustietate, și nici nu le-a promis eliberare de sub stăpânirea romană. În schimb, le cerea să se pocăiască în pregătire pentru lucrarea măreață pe care Dumnezeu avea să le-o descopere în curând.

Ceea ce l-a făcut pe Ioan popular in opinia multor categorii de evrei, a fost accentul pe o a doua șansă pentru omul de rând și accentul pe realitatea prezenței lui Dumnezeu în mijlocul lor. Atât Noul Testament cât și istoricul Iosephus Flavius (37-100 dCr.) atestă popularitatea de care s-a bucurat Ioan. Refuzul lui de a face compromisuri și hotărârea lui de a proclama adevărul au dus în cele din urmă la moartea sa, din ordinul lui Irod Antipa, regele-lacheu al romanilor (Matei 14:1-12). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Chemat să mărturisească (Matei 3: 1–4)

• Cadrul lucrării (v. 1)
• Mesajul lui Ioan (v. 2-3)
• Mesagerul (v. 4)

2. Chemați la pocăință (Matei 3: 5-10)

• Ascultători receptivi (v. 5-6)
• Dușmani împietriți (v. 7-10)

3. Chemat să pregătească (Matei 3: 1–4)

• Lucrarea lui Ioan din prezent (v. 11a)
• Profeție despre lucrarea care va urma (v. 11b-12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Care sunt avantajele și dezavantajele prezentării Evangheliei în context cultural? Ce ne învață următoarele pasaje: Leviticul 19:27; 1 Corinteni 9:19-23; 11:3-16; 1 Timotei 2:9-10; și 1 Petru 3:3?
• Există situații în care ne este permis (ca creștini) să vorbim aspru altora, așa cum a făcut-o Ioan? Motivați-vă răspunsul. Apoi citiți următoarele pasaje: Faptele Ap. 8:20; 18:6; Tit 1:13; și 1 Petru 3:15-16.
• Pe măsură ce rodim în viața de credință (Galateni 5:22-23), care roade stricate (ale firii) ar trebui să fie primele care dispar (5:19-21)? Să ne lăsăm cercetați de următoarele pasaje: Romani 1:29-31; 2 Corinteni 12:20; Efeseni 4:25-32; 5:3-5; Filipeni 4:8-9; și Coloseni 3:5-12. 
• Când medităm la lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră, care aspecte ne vin în minte mai întâi: lucruri în care trebuie să sporim, sau lucruri pe care trebuie să încetăm a le face?
• Care sunt măsurile pe care trebuie să le punem în aplicare pentru a îndepărta pleava din viața noastră?

APLICAȚII PRACTICE

• Adesea persoanele care promovează de unele singure câte o cauză (și care se dovedesc mai târziu că au avut dreptate) sunt etichetate ”voci în pustiu.” Asemenea persoane se simt adesea singure, nesprijinite în eforturile lor de a schimba situația, și de multe ori sunt criticate pentru opiniile lor. Ele au capacitatea de a întrezări un viitor care multora le este greu de priceput, și înspre care ele îi cheamă pe ceilalți să se pregătească. La fel ca Ioan Botezătorul, acest gen de persoane, în loc să fie apreciate sunt atacate. 
• Lecția de azi ne reamintește că trebuie să ne pregătim pentru venirea lui Cristos – în cazul nostru, cea de-a doua venire. O parte din pregătire constă în slujirea ca voci în pustiu – pronunțând-ne împotriva răului, care se află atât în lume cât și printre poporul Domnului.
• Tată, ajută-ne să ne cercetăm inimile așa încât să fim gata la venirea Fiului Tău. Ajută-ne să aducem roadele pe care ni le ceri, și întărește-ne în mărturisirea noastră că venirea Domnului Isus este aproape. Amin.

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca

SCOPUL LECȚIEI: Să descoperim sursele din Vechiul Testament folosite în textul lecției de azi; să identificăm asemănările și deosebirile dintre motivațiile celor ce și-au exprimat dorința să se închine înaintea Domnului Isus (în lecție); să ne închinăm Domnului cu reverență și dăruire, asemenea magilor.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 2: 1–2, 7–15 VERSETUL DE AUR: Matei 2: 11

“Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.” — Matei 2: 11

CONTEXTUL LECȚIEI

Atât Matei cât și Luca ne oferă detalii unice cu privire la nașterea Domnului Isus. Ambii prezintă genealogia lui pământească. Amândoi menționează anunțul îngerilor că Maria va zămisli un fiu. Luca descrie mesajul adus Mariei înainte de începutul sarcinii (Luca 1:26-38), iar Matei descrie cum a fost înștiințat Iosif de originea divină a Pruncului (Matei 1:18-25). 

Apoi Luca ne oferă o descriere amănunțită a evenimentelor care au precedat noaptea în care s-a născut Domnul Isus, inclusiv călătoria părinților din Nazaret la Betleem cauzată de recensământul roman, faptul că pruncul nou-născut a fost culcat într-o iesle, și vizita păstorilor (Luca 2:1-20). Matei sare peste nașterea propriu-zisă și ne descrie apariția ciudată a unui grup de oaspeți bogați și misterioși din Răsărit, veniți să-l cinstească pe copilul Isus (Matei 2:1-18).

Ambele istorisiri ne oferă o perspectivă mai largă asupra evenimentelor care erau în desfășurare în vremea aceea și anticipează consecințele sosirii lui Cristos în lumea noastră. Preocuparea lui Luca cu ieslea și păstorii anticipează accentul pe care avea să îl pună Domnul Isus mai târziu pe cei săraci și respinși la periferia societății (vezi Luca 6:20-21). Istorisirea lui Matei despre magi ne arată felul în care viața și moartea Domnului Isus urmau să aibă ecou dincolo de hotarele lui Israel, și să aducă mântuirea la oameni din diferite rase și naționalități (vezi Matei 28:18-20). Luate împreună, cele două Evanghelii subliniază un aspect principal al lucrării lui Cristos: ducerea mesajului salvării dincolo de orice bariere (Ioan 3:16-18).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Călătoria înspre Apus (Matei 2: 1–2)

• Sosirea magilor (v. 1)
• Steaua (v. 2)

2. În căutarea Împăratului (Matei 2: 7–12)

• Conduși de oameni (v. 7-8)
• Conduși de Dumnezeu (v. 9-10)
• Bucuria descoperirii (v. 11)
• Reîntoarcerea acasă (v. 12)

3. Fuga într-o țară străină (Matei 2: 13-15)

• Avertizarea (v. 13)
• Fuga în Egipt (v. 14-15)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Gândiți-vă la câteva persoane cu care ați putea împărtăși bucuria magilor de acest Crăciun. Cum puteți crea (în mod activ) oportunități pentru aceasta, nu doar așteptând ca ele să apară de la sine?
• Cum îi putem convinge pe cei din jur că ”un muritor ca noi” este vrednic de închinare? Cum ne asigurăm că toți cei angajați în conversație înțeleg la fel termenul închinare?
• Când facem daruri de Crăciun (asemenea magilor) cum rezolvăm tensiunea dintre Matei 5:16 și Matei 6:1?
• Uneori este mai bine să eviți o anumită persoană, iar alteori este mai bine să o confrunți; cum decidem care este cea mai bună alternativă, în funcție de situație? Care din următoarele pasaje vi se pare cel mai folositor? 1 Corinteni 15:33; Galateni 2:11-21; 2 Tesaloniceni 3:6; Tit 3:10; și 3 Ioan 1:9-10. Susțineți-vă alegerea. 

APLICAȚII PRACTICE

Istorisirea din Evanghelia după Matei prefigurează marea tragedie a lucrării lui Cristos pe pământ: cei care ar fi trebuit să fie cei mai pregătiți să-l primească nu l-au primit (Ioan 1:11). În schimb, niște cititori în stele păgâni l-au întâmpinat cu închinare și daruri scumpe! Istorisirea abundă în întâmplări neașteptate. Nimeni la palatul lui Irod nu s-a așteptat ca magii din răsărit să sosească cu mesaje de felicitare de naștere a unui copil regesc, mai ales pentru că nu se născuse un asemenea copil la Ierusalim. Magii, cu siguranță, nu s-au așteptat să-l găsească pe regele iudeilor într-o casă țărănească, afară din capitală. Iudeii nu s-au așteptat ca Mesia să fie în pericol de moarte încă de la naștere, și să trebuiască să fugă peste hotare, în Egipt, pentru a scăpa cu viață.  Și poate mai mult decât cele de mai sus, ne-am fi așteptat ca preoții cei mai de seamă si regele Iudeii să-i spună bun venit lui Mesia, cel nou-născut.

Evanghelia după Matei ne demonstrează necesitatea de a fi pregătiți să vedem lucruri neașteptate. Ne încurajează să îl urmărim pe Dumnezeu la lucru, chiar și atunci (sau mai ales atunci) când lucrează prin persoane la care ne ne-am aștepta. Să avem ochi de văzut și urechi de auzit (Matei 13:16-17).

Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca