Romanian Baptist Association of USA and Canada

Text: Psalmul 91:1-8, 11-16

Verset de aur: Psalmul 91:15

Prezentarea lecției:

Scopul – Să ne aducem aminte de ocrotirea promisă de Dumnezeu; să identificăm pericolele de care creștinii au nevoie să fie protejați de Dumnezeu; să identificăm modalități prin care biserica poate oferi protecție celor vulnerabili și care au nevoie de protecție.

Contextul lecției:

Contextul istoric în care a fost scris Psalmul 91 nu ne este cunoscut. Dar contextul literar ne descoperă scopul cu care a fost scris. Psalmul anterior, Psalmul 90, este un psalm de tânguire, o meditație asupra naturii trecătoare a vieții, care se veștejește sub mânia lui Dumnezeu, datorită păcatului. Psalmul 91 este un răspuns la tânguirea din Psalmul 90.

Tema Psalmului 91 este siguranța celui păzit de Domnul. Există o pecete de protecție peste toți cei ce Îl ascultă și rămân în El. Promisiunile din Psalm nu sunt pentru cei ce se apropie de Dumnezeu numai atunci când intră în necazuri și au nevoie de ajutor, ci pentru cei ce s-au așezat temeinic lângă El (v.1) și-L fac în fiecare zi ,,locul lor de adăpost“ (v. 9).

Care sunt pericolele care ne pasc? Curse și boli (v. 3), săgeți (v. 5), molime și urgii (v. 10), pietre (vv. 11–12), lei și șerpi (v. 13; poate o aluzie la Satan însuși). Putem găsi foarte ușor corespondentul contemporan pentru aceste pericole care-i pășteau pe călătorii evrei de atunci.

Viața de rămânere în Dumnezeu (vv. 1–4) produce o viață de siguranță alături de El (vv. 5–13), o viață fără panică, care ne înlesnește viața din belșug  (vv. 14–16), viața de biruință și de pace. Cel mai sigur loc din lume este să fii la umbra Celui Atotputernic.

Structura lecției:

A. Un loc de scăpare (Psalmul 91:1-8)

• Unde găsim adăpost (v. 1, 2)
• De ce/cine suntem apărați (v. 3-8)

B. Apărător vrednic de încredere (Psalmul 91:11-13)

• Cu ajutorul îngerilor (v. 11, 12)
• Împotriva animalelor de pradă (v. 13)

C. Asigurări (Psalmul 91:14-16)

• Motivul pentru binecuvântare (v. 14)
• Manifestările binecuvântărilor (v. 15, 16)

Întrebări pentru discuție:

1. În mod practic, cum poți să te ascunzi la „umbra” lui Dumnezeu în săptămâna următoare?
2. Care sunt versetele sau principiile biblice care te ajută atunci când ai nevoie de odihnă fizică, spirituală sau emoțională?
3. Ce ne spune Psalmul 91 despre „îngerii păzitori”?

Aplicații practice

1. În lumea căzută în care trăim, suntem înconjurați de pericole și suferință. Psalmul 91 ne aduce aminte că Dumnezeu este vrednic de încredere și că are puterea să ne salveze. În calitate de creștini, noi știm că vom avea parte de suferințele lui Christos, până la moarte (Matei 16: 24, 15; 1 Petru 2:19-21). În același timp, știm că Dumnezeu ne promite ocrotire.
2. În calitate de biserică suntem chemați să fim reprezentații lui Dumnezeu față de cei vulnerabili, care au nevoie de ocrotire.

Text: Psalmul 66:1-9, 16-20

Verset de aur: Psalmul 66:1

Prezentarea lecției:

Scopul – Să identificăm în Psalmul 66 referințele la eliberarea poporului Israel de către Dumnezeu la Marea Roșie; să discutăm despre impactul pe care îl are prezentarea mărturiei personale asupra altor credincioși; și să înălțăm o rugăciune de mulțumire la adresa lui Dumnezeu pentru o situație specifică din viața noastră când El și-a manifestat puterea.

Contextul lecției:

Acest Psalm face parte dintr-un grup de Psalmi (65-68) în care întreg pământul și popoarele pământului mărturisesc puterea lui Dumnezeu și Îl laudă pentru domnia Lui cu dreptate. Nu se cunoaște autorul Psalmului, însă ar putea fi David, pentru că este scris în stilul davidic. Este o cântare de laudă la adresa unui Dumnezeu atotputernic.

Structura lecției:

A. Veniți și lăudați (Psalmul 66:1-4)

• O chemare pentru toată lumea (v. 1, 2)
• Dumnezeu este lăudat (v. 3, 4)

B. Veniți și vedeți (Psalmul 66:5-9)

• Să ne aducem aminte de eliberarea lui Dumnezeu (v. 5, 6)
• Să ne bucurăm de domnia lui Dumnezeu (v. 7-9)

C. Veniți și ascultați (Psalmul 66:16-20)

• Ascultați mărturia mea (v. 16-19)
• Slăviți-L pe Dumnezeu (v. 20)

Întrebări pentru discuție:

1. În afară de cântarea comună, ce alte căi putem folosi pentru a slăvi și înălța numele lui Dumnezeu? Puteți identifica anumite acțiuni care au efectul opus, care ponegresc numele Dumnezeu?
2. Ce putem face pentru a ne aduce aminte unii altora despre victoriile pe care le-am avut cu Dumnezeu până în prezent? Care dintre eroii credinței din Evrei 11 te ajută cel mai bine să îți aduci aminte de credincioșia lui Dumnezeu?

Aplicații practice

1. În ciuda circumstanțelor în care se afla psalmistul, Dumnezeu era suveran, atotputernic și vrednic de laudă. El continua să fie Cel care judecă popoarele și Cel care cunoaște îndeaproape fiecare inimă. Același lucru este valabil și azi. În ciuda faptului că suntem înconjurați de oameni care nu au frică de Dumnezeu și care nu Îl laudă, noi trebuie să continuăm să trăim cu o frică sfântă față de El și să Îl slăvim pentru credincioșia pe care ne-a arătat-o până în prezent.
2. Ne putem încuraja unii pe alții prin mărturiile noastre, aducându-ne aminte de situațiile din trecut când am fost conduși și eliberați de mâna tare a lui Dumnezeu.

Text: Psalmul 48:1-3, 9-14

Verset de aur: Psalmul 48:14

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem dragostea lui Dumnezeu, manifestată prin legământul făcut de El; să explicăm pericolul pe care îl reprezintă încrederea în metodele folosite de Dumnezeu pentru a ne apăra, în loc să ne încredem nemijlocit în El; să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru dragostea și protecția Lui.

Contextul lecției:

Psalmul 48 face parte din categoria cântărilor Sionului. Această categorie include și Psalmii 46, 76, 84, 87 și 122 (unii includ aici și Psalmii 126, 129 și 137). Aceștia cântă slava muntelui Sionului, locul unde era așezat templul din Ierusalim. Acești Psalmi Îl descriu pe Dumnezeu ca Rege și sunt scriși în contextul în care națiunea se confrunta cu războaie cu popoarele învecinate și cu idolii păgâni. În timpurile biblice, naționalismul și religia erau inseparabile; fiecare popor avea o zeitate predominantă care se presupune că îi apăra. Când popoarele se războiau, conflictul nu era doar pe câmpul de luptă, ci presupunea și o încleștare între zeitățile protectoare.

Spre deosebire de orice alte zeități sau idoli, Dumnezeul atotputernic este Rege nu doar în Ierusalim ci El este „Împărat mare peste tot pământul” (Psalmul 47:2, plus textul de azi; 2 Împărați 20:23, 28).

Structura lecției:

A. Dumnezeu slăvit în Sion (Psalmul 48:1-3)

• Măreția Lui (v. 1)
• Prezența Lui (v. 2)
• Protecția Lui (v. 3)

B. Dumnezeu este înălțat (Psalmul 48:9-11)

• Datorită credincioșiei Lui (v. 9)
• Datorită neprihănirii Lui (v. 10)
• Datorită judecăților Lui (v. 11)

C. Vestiți generațiilor viitoare despre Dumnezeu (Psalmul 48:12-14)

• Despre protecția Lui (v. 12, 13)
• Despre prezența Lui (v. 14)

Întrebări pentru discuție:

• Dacă Dumnezeu este un Dumnezeu drept, de ce există atât de multă nedreptate în lume?
• Care sunt câteva modalități creative de a spune generațiilor următoare despre cum Dumnezeu ne-a purtat de grijă și ne-a protejat până în prezent?

Aplicație practică

• Pentru cititorul din zilele noastre, o cântare despre zidurile cetății pare ceva neobișnuit. Pentru poporul Israel însă, cetatea era o reprezentare tangibilă a Împărăției și prezenței lui Dumnezeu. Azi, noi Îl slujim pe Domnul nostru Isus Christos, care și-a arătat dragostea față de noi prin moartea și învierea Lui. Protecția pe care a oferit-o în trecut, și pe care continuă să ne-o ofere, este dovada dragostei Lui.

Text: Filipeni 3:7-14

Verset de aur: Filipeni 3:13, 14

Prezentarea lecției:

Scopul – Să identificăm credința în Cristos nu doar ca o condiție pentru a aparține lui Dumnezeu dar și ca o condiție obligatorie pentru a crește în asemănarea lui Cristos; să înțelegem contrastul dintre creșterea în asemănarea lui Cristos și concentrarea atenției asupra succesului și realizărilor personale. 

Contextul lecției:

Lipsa de unitate din biserica din Filipi a fost provocată de o serie de factori. Putem deduce că diferendele personale și rivalitățile au jucat un rol semnificativ. Cu certitudine că egoismul față de care suntem cu toții vulnerabili a fost un teren fertil pentru ca această problemă să crească. Un alt factor semnificativ a fost influența celor care susțineau că iudeii trebuie să aibă un loc de cinste în biserică. Ca și în alte biserici plantate de Pavel, biserica din Filipi era tulburată de cei care se identificau ca iudaizatori. Aceștia insistau că pentru a aparține poporului lui Dumnezeu, credincioșii trebuiau să respecte și Legea lui Moise, în special în privința circumciziei (Filipeni 3:2, 3).

Pavel a înțeles că Legea lui Moise a fost împlinită în Christos. Această înseamnă că Dumnezeu îi acceptă pe ne-evrei așa cum sunt. El a înțeles că diferența dintre evrei și ne-evrei a fost îndepărtată și că oricine care crede în Cristos este acceptat (Fapte 2:37-39; Efeseni 2:11-22; Coloseni 3:11).  Dacă Cristos s-a smerit și a venit ca cel mai umil slujitor (lecția de săptămâna trecută), niciun ucenic al lui Cristos nu poate să îi trateze pe alți credincioși ca cetățeni de mâna a doua ai Împărăției lui Dumnezeu. În Cristos, toți creștinii sunt cetățeni egali ai Împărăției.

Structura lecției:

A. Câștiguri și pierderi (Filipeni 3:7-11)

• Re-evaluarea trecutului (v. 7, 8)
• Neprihănirea în prezent (v. 9, 10)
• Învierea în viitor (v. 11)

B. Uitând ce este în trecut și privind înainte (Filipeni 3:12-14)

• Un scop vrednic de urmărit (v. 12)
• O cursă de terminat (v. 13, 14)

Întrebări pentru discuție:

• Ce argumente ai avea pentru cineva care crede că neprihănirea lui Cristos îl salvează pe creștin de iad, dar intrarea în cer se face pe baza neprihănirii personale?
• Cum îți schimbă  atitudinea și acțiunile tale din prezent faptul că ai siguranță în învierea viitoare?

Aplicații practice

• Putem spune cu certitudine că textul de azi i-a făcut pe creștinii din Filipi să-și re-evalueze direcția vieților lor. Aducându-le aminte de viața, moartea și învierea lui Cristos și de așteptarea învierii Lui și a vieții cu El în veșnicie, Pavel îi încurajează la o transformare zilnică în asemănarea lui Cristos.
• Pavel recunoaște că schimbarea la nivel personal nu se întâmplă peste noapte. Sunt mulți factori care ne pot distrage atenția pe cărarea chemării cerești a lui Dumnezeu, în Cristos Isus. Dar scopul pe care dorim să îl atingem, și de care trebuie să ne aducem aminte în fiecare zi, merită orice sacrificiu necesar pentru a-l atinge.

Text: Filipeni 2:1-11

Verset de aur: Filipeni 2:3

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem întruparea, moartea și învierea lui Isus ca apogeu al lucrării de auto-revelare a lui Dumnezeu; să explicăm cum jertfirea de bună voie a lui Isus definește adevărata existență umană; și să identificăm modalități de a-L imita pe Cristos în relațiile noastre. 

Contextul lecției:

Epistola către Filipeni, una dintre epistolele scrise de apostolul Pavel în timp ce se afla în închisoare, a fost scrisă din Roma. Prilejul epistolei a fost confirmarea unui dar de bani din partea bisericii din Filipi, adus apostolului Pavel de către Epafrodit, unul dintre membri acestei biserici (Filipeni 4:10-18). Aceasta este o scrisoare afectuoasă, scrisă unui grup de creștini care erau apropiați în mod deosebit de inima lui Pavel (2 Corinteni 8:1-6), și apar foarte puține lucruri despre erori doctrinare în această epistolă.

Unul dintre principalele motive pentru care Pavel a scris această epistolă este abordarea problemei conflictelor interpersonale (Filipeni 4:2,3), dar esența învățăturii lui Pavel se află în textul lecției de azi.

Una dintre aplicațiile cărții Filipeni este nevoia unității în smerenie în comunitățile de creștini. Suntem uniți cu Cristos și trebuie să luptăm ca să fim uniți unii cu ceilalți în același fel. Pavel ne reamintește să avem „o simțire, o dragoste, un suflet și un gând” și să dăm la o parte îngâmfarea și ambiția egoistă și „în smerenie, fiecare să-l privească pe altul mai presus de el însuși”, căutând interesele altora și purtându-ne de grijă unii altora (Filipeni 2:2-4). Ar fi mult mai puține conflicte în biserici astăzi dacă am lua în serios sfatul lui Pavel.

Versetele 6-11 din textul de azi au o structură poetică: au o construcție paralelă și un punct culminant. Mulți comentatori biblici sugerează că acest pasaj este o cântare creștină din biserica primară. Textul se concentrează asupra naturii și activității lui Cristos prin prezentarea naturii Lui divine și a pre-existenței Lui, a rolului Lui în creație, a întrupării Lui, a morții Lui dureroase, a învierii și a înălțării.

Structura lecției:

A. Chemarea la altruism (Filipeni 2:1-4)

• Darurile altruiste ale lui Cristos (v. 1)
• Imitarea noastră altruistă (v. 2-4)

B. Revelarea adevăratului altruism (Filipeni 2:5-11)

• Natura divină a lui Cristos (v. 5, 6)
• Cristos dezbrăcat de sine (v. 7, 8)
• Cristos înălțat (v. 9-11)

Întrebări pentru discuție:

• Cum poți folosi privilegiile și binecuvântările date de Dumnezeu pentru a sluji altora?
• Pe măsură ce un creștin crește în umilință și în altruism, cum se deosebește slujirea lui de slujirea celor din lumea seculară?

Aplicații practice

• Domnul Isus a refuzat să-și folosească autoritatea divină pentru El însuși. El nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca fiind un lucru pe care să-l folosească pentru avantajul propriu. De exemplu, El a fost ispitit să transforme pietrele în pâini pentru a-și satisface foamea (Matei 4:3). Pe de altă parte, El și-a folosit puterea pentru a-i hrăni pe alții (Matei 14:13-21; 15:32-38). El a avut dintotdeauna această mentalitate, din veșnicie.
• Care este direcția vieții tale? Cariera, relațiile de familie, prieteniile – le folosești pentru folosul tău propriu sau pentru nevoile altora?

Text: Filipeni 1:12-21

Verset de aur: Filipeni 1:12

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem împrejurările dificile în care se afla Pavel când scria bisericii din Filipi despre bucurie; să înțelegem că Evanghelia produce bucurie durabilă, chiar și în împrejurări dificile; și să conștientizăm ce trebuie să facem pentru a avea o astfel de bucurie.

Contextul lecției:

Epistola către Filipeni este scrisă de Pavel pentru credincioșii din Filipi, o cetate din Macedonia. Biserica aceasta a fost înființată de Pavel în cursul celei de a doua călătorii misionare (Fapte 16:11-40). Pavel a scris această epistolă din închisoare (Filipeni 1:7, 12-14); mai mult ca sigur că era în Roma, în arest la domiciliu, așteptându-și procesul în fața lui Nero.

Creștinii din Filipi se confruntau cu o criză a credinței, din cauza împrejurărilor în care se afla Pavel. Fiind obișnuiți să fie mândri de apartenența la Imperiul Roman și, de asemenea, având un adânc respect pentru Pavel, apostolul lui Dumnezeu, ei au fost nevoiți să accepte realitatea că eroul lor era arestat și încarcerat chiar de Roma.

Structura lecției:

A. Înaintarea Evangheliei (Filipeni 1:12-14)

• Rezultate neașteptate (v. 12)
• Locuri neașteptate (v. 13)
• Mijloace neașteptate (v. 14)

B. Christos predicat (Filipeni 1:15-18a)

• Motive contradictorii (v. 15-17)
• Evanghelia biruitoare (v. 18a)

C. Rezultatele (Filipeni 1:18b-21)

• Bucuria (v. 18b)
• Ajutorul Duhului (v. 19)
• Christos este proslăvit (v. 20, 21)

Întrebări pentru discuție:

• Cum poate biserica noastră sluji mai bine pe liderii care se confruntă cu situații dificile?
• Ce diferență ar fi dacă acele situații dificile ar fi provocate de persoana în cauză?
• În ce situații este adecvat să atragem atenția asupra dificultăților cu care ne confruntăm și în ce situații este mai bine să nu le facem cunoscute?
• Ce putem face ca să identificăm și să ne ocupăm de amenințările la unitatea bisericii?
• Ce trebuie să se întâmple ca versetul din Filipeni 1:21 să devină o declarație de convingere personală?

Aplicații practice

• Fiecare dintre noi a fost creat ca să-și investească viața, nu să țină cu dinții de ea. Când încercăm să ne păstrăm viața cu orice preț, ne îndepărtăm de scopul nostru divin, ceea ce duce la pierderea bucuriei. Când învățăm să renunțăm la viața noastră, redescoperim motivul existenței noastre, descoperim cine suntem cu adevărat și găsim bucuria adevărată.
• Pavel a găsit o modalitate de sluji pe alții chiar din închisoare. El a știut că Dumnezeu poate să îi dea oportunități să Îl slăvească pe Christos chiar și în cele mai sumbre situații. Care sunt circumstanțele pe care ți le-a dat Dumnezeu ca să slujești pe alții cu altruism?

Text: Iacov 4:1-10

Verset de aur: Iacov 4:8

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem învățătura lui Iacov despre mândrie; să explicăm mândria și smerenia ca realități diametral opuse; și să realizăm că adevărata relație cu Dumnezeu presupune supunere în smerenie.

Contextul lecției:

Autorul acestei epistole este Iacov, fratele de corp al Domnului Isus. El nu a fost ucenic al lui Isus în timpul lucrării Lui dar după înviere a devenit credincios și a fost unul dintre conducătorii bisericii din Ierusalim. Totuși, el nu menționează legătura de familie cu Isus, ci se descrie ca doar ca un „rob al lui Dumnezeu” (Iacov 1:1).

Unii cred că această epistolă a fost scrisă ca răspuns la o interpretare prea entuziastă a învățăturii lui Pavel privitoare la credință. Acest punct de vedere extrem, numit antinomianism, susține că, prin credința în Hristos, suntem eliberați în întregime de toată Legea vechi-testamentară, de tot legalismul, de toată legea seculară și de toată moralitatea societății. Cartea Iacov le este adresată creștinilor evrei împrăștiați printre neamuri (Iacov 1:1). Martin Luther, cel care a detestat această epistolă și a numit-o „epistola de paie”, nu a reușit să-și dea seama că învățătura lui Iacov cu privire la fapte completează – nu contrazice – învățătura lui Pavel privitoare la credință. În timp ce învățăturile pauline se concentrează pe îndreptățirea noastră în fața lui Dumnezeu, învățăturile lui Iacov se concentrează pe faptele care exemplifică acea justificare. Iacov le-a scris evreilor ca să-i încurajeze să continue să crească în această nouă credință creștină. Iacov subliniază faptul că faptele bune vor curge în mod natural din cei care sunt umpluți cu Duhul Sfânt și se întreabă dacă cineva poate sau nu avea o credință mântuitoare, dacă roada Duhului Sfânt nu poate fi văzută, în mare parte așa cum descrie Pavel în Galateni 5.22-23.

Structura lecției:

A. Lupta împotriva poftelor firii (Iacob 4:1-3)

• Lupta din interior (v.1, 2a)
• Lupta în rugăciune (2b, 3)

B. Lupta împotriva mândriei (Iacob 4:4-6)

• Prietenia cu lumea (v. 4)
• Har pentru cei smeriți (v. 5-6)

C. Lupta împotriva diavolului (Iacob 4:7-10)

• Supunerea față de Dumnezeu (v. 7, 8)
• Înălțați de Dumnezeu (v. 9, 10)

Întrebări pentru discuție:

• Cum putem să ne ținem mândria sub control, fără a ne pierde respectul sau încrederea de sine?
• Care este rolul rugăciunii în rezolvarea conflictului dintre mândrie și supunere?
• Ce strategii avem la dispoziție pentru a rezista diavolului?
• Ce măsuri practice putem implementa ca să ne asigurăm că nu ne obișnuim cu păcatul din viețile noastre?

Aplicații practice

• Smerenia, prin natura ei, este o atitudine și o practică personală. Cum putem practica smerenia?
  1. În primul rând, meditând la măreția lui Dumnezeu. Când ne dăm seama de vastitatea creației lui Dumnezeu, de frumusețea și de complexitatea acesteia, reacția naturală este să ne simțim foarte mici și neînsemnați.
  2. În al doilea rând, amintindu-ne de dragostea fără limite pe care ne-a arătat-o Dumnezeu, Pavel spune că pe când eram noi păcătoși, dușmani ai lui Dumnezeu, Christos a murit pentru noi (Romani 5:6-11). Dragostea noastră e contaminată de egoism, dar dragostea lui Dumnezeu este desăvârșită.
  3. În al treilea rând, slujind pe cei din jurul nostru, în special pe cei marginalizați.

Text: 2 Tesaloniceni 3:1-5; 2 Ioan 4-11

Verset de aur: 2 Ioan 6

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem motivele care l-au determinat pe Ioan să refuze categoric găzduirea învățătorilor falși; să înțelegem cine este „antihristul”, așa cum este definit el de Ioan; și să identificăm care trebuie să fie reacția noastră biblică față de învățăturile false.

Contextul lecției:

Pavel scrie din Corint epistola cunoscută ca „2 Tesaloniceni˝, în anul 52 d.Cr. El a vizitat Salonicul înainte de această dată dar nu a stat mult timp, datorită împotrivirii evreilor (Fapte 17:1-10). Scopul epistolei este de a ajuta biserica nou înființată din acest oraș să înțeleagă mai bine învățăturile lui Pavel, în absența lui, așa încât să poată recunoaște și lupta împotriva ereziilor.

Una dintre cele mai periculoase erezii din primul secol a fost mișcarea iudaizatorilor. Mulți dintre primii creștini erau evrei. Unii dintre ei au văzut creștinismul ca fiind o continuare a credinței iudaice – un fel de super iudaism. Acești învățători aveau convingerea că toate aspectele legii iudaice trebuie aplicate în biserica creștină, chiar și la credincioșii dintre neamuri. Prin urmare, ei învățau că fiecare creștin trebuie să se supună legilor iudaice privind circumcizia și interdicțiile legate de mâncarea. Erezia iudaizatorilor a constat din faptul că au crezut că mântuirea presupune respectarea obligatorie și a acestor legi.

Autorul epistolei 2 Ioan este identificat doar ca „prezbiterul”, dar tradiția creștină îi atribuie cele trei epistole din această categorie lui Ioan. El scrie bisericii din Efes pentru a-i încuraja pe destinatari să trăiască în iubire și să se ferească de învățătorii înșelători.

Structura lecției:

A. Îndreptarea inimilor (2 Tesaloniceni 3:1-5)

• Rugăciunea pentru izbăvire (v. 1-3)
• Încrederea cu privire la umblare (v. 4-5)

B. Umblarea în adevăr (2 Ioan 4-6)

• Baza adevărului (v. 4-5)
• Porunca (v. 6)

C. Respingerea înșelătorilor (1 Ioan 7-11)

• Ce nu mărturisesc înșelătorii (v. 7-8)
• Ce nu au înșelătorii (v. 9-11)

Întrebări pentru discuție:

• Cum putem fi mai eficienți în rugăciunea unii pentru alții?
• Cum ne poate ajuta „încrederea în Domnul” să depășim momentele de pesimism?
• Care sunt câteva modalități practice prin care biserica poate arăta că „ne iubim unii pe alții”?

Aplicații practice

• În biserică se vor găsi întotdeauna unii care să schimbe învățăturile care îi deranjează din Scriptură. Uneori trebuie să menținem un echilibru delicat între a-i tolera, în iubire, pe de o parte, și, pe de altă parte, a da dovadă de intransigență față de învățăturile false.
• Conducătorii bisericii nu pot neglija responsabilitatea pe care o au în această privință. Când aceștia neglijează responsabilitatea de a respinge învățătorii falși, invocând porunca de a ne „iubi unii pe alții”, ei nu dau dovadă de dragoste față de mireasa lui Christos.

Text: Matei 25:31-46

Verset de aur: Matei 25:40

Prezentarea lecției:

Scop: Să identificăm contextul învățăturii Domnul Isus despre oi și capre; să înțelegem care sunt lucrurile care-i împart pe oameni în „oi” și „capre˝ și cum trebuie să slujim.

Contextul lecției:

Săptămâna finală a lucrării Domnuluilui Isus, zilele dinaintea răstignirii și învierii, a început odată cu intrarea Domnului Isus în Ierusalim, în ziua pe care noi o sărbătorim ca sărbătoarea de Florii. Acest eveniment este consemnat în toate Evangheliile, și este numit în mod tradițional „Intrarea Triumfală” (Matei 21: 1-11; Marcu 11:1-11; Luca 19:28-44; Ioan 12:12-19). Evenimentele care au urmat intrării în Ierusalim și care s-au desfășurat în timpul Săptămânii Patimilor (Săptămâna Sfântă) constituie o porțiune importantă a Evangheliilor – 36% din Matei, 37% din Marcu, 28% din Luca, și 44% din Ioan.

Aceste 8 zile, culminând cu Duminica Învierii, sunt cele mai importante din viața pământească de 33 de ani a Domnului Isus. Cineva a spus că, pentru evangheliști, Săptămâna Patimilor este miezul a ceea ce vor cu ardoare să transmită cititorilor; celelalte relatări sunt doar un preludiu la Săptămâna Patimilor.

Am putea crede că scopul lui Isus în aceste ultime zile este să-Și pregătească ucenicii pentru moartea Sa, și să-Și ia rămas bun de la ei. E adevărat că în parte, a făcut aceste lucruri, însă marea parte a săptămânii a petrecut-o învățându-i pe alții. Cea mai lungă porțiune dedicată învățării s-a petrecut în ziua de marți. Această porțiune este cunoscută ca Discursul de pe Muntele Măslinilor. Aici Isus a vorbit, profetic, despre distrugerea în viitor a Ierusalimului (eveniment care s-a întâmplat in anul 70 AD), despre reîntoarcerea Sa cu putere și slavă, și despre judecata viitoare a omenirii. Matei relatează această cuvântare în capitolele 24 și 25.

Matei prezintă în încheiere învățătura lui Isus cu privire la separarea oilor de capre.

Lecția noastră este din a treia secțiune a capitolului 25. În prima parte ni se vorbește despre cele 10 fecioare, o relatare despre participanți la nuntă și pregătirile (sau lipsa pregătirilor) lor, în timp ce mirele zăbovea. În a doua parte, în pilda talanților, ni se vorbește de felul în care slujitorii au folosit resursele pe care stăpânul le-a încredințat fiecăruia în absența lui. Ideea principalăa acestor pilde este vegherea, deoarece nu știm ziua/ora reîntoarcerii mirelui/stăpânului (Matei 25:13). Apoi urmează partea finală, care începe cu imaginea reîntoarcerii lui Mesia.

Structura lecției:

A. Adunarea neamurilor (Matei 25:31-33)

• Judecătorul se așază la judecată (v. 31)
• Judecații sunt despărțiți (v. 32-33)

B. Oile la dreapta (Matei 25:34-40)

• Binecuvântarea oilor (v. 34-36)
• Surpriza oilor (v. 37-39)
• Justificarea oilor (v. 40)

C. Caprele la stânga (Matei 25:41-46)

• Blestemarea caprelor (v. 41-43)
• Încercarea de apărare a caprelor (v. 44)
• Condamnarea caprelor (v. 45)

Întrebări pentru discuție:

1. Care sunt lucrurile pe care mai trebuie să le pui în rânduială pentru a fi gata de întâmpinarea Regelui Cristos? Dacă Regele s-ar reîntoarce astăzi, cum ți-ar evalua credința?
2. Cum poate biserica noastră, în mod practic, să răspundă celor 6 nevoi ale oamenilor enumerate in text? Care este rolul tău în corectarea acestor deficiențe?
3. Ce fel de metode ar trebui să folosească biserica noastră pentru a acorda o prioritate mai mare folosirii resurselor materiale pentru ajutorarea celor în nevoi?

Aplicații practice

1. Aduceți-vă aminte de o situație in care ați ajutat (sau ați încercat să ajutați) pe cineva în suferință; ce ați învățat din acea situație și cum vă va folosi această experiența în viitor? Care a fost efectul asupra credinței voastre?
2. Care caracteristici ale „oii” vor fi vizibile în viața ta de acum înainte? Cum vei pune în aplicare această decizie? Citește 1Tesaloniceni 5:4-11 și vezi care sunt caracteristicile unora care sunt „fii ai zilei.”