Romanian Baptist Association of USA and Canada

TEXTUL LECȚIEI: Romani 8:1-14                                 VERSETUL DE AUR: Romani 8:1

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem de ce este bine să trăim o viață în Duhul; să înțelegem distincția pe care apostolul Pavel o face între a trăi în Duhul și a trăi în firea pământească și în final să identificăm una sau mai multe aspecte ale vieții noastre în care nu trăim în Duhul și să facem un plan de schimbare.

CONTEXTUL LECȚIEI

Ideea de bază a lecției de săptămâna trecută a fost că toți oamenii sunt păcătoși, însă chiar așa, din starea aceasta de păcat, Dumnezeu ne-a dat o cale prin care putem fi considerați neprihăniți în fața Lui. În textul dintre lecția de săptămâna trecută și cea de astăzi, apostolul Pavel a discutat despre viața lui Avraam, marele patriarh al poporului evreu. Neprihănirea lui Avraam provenea din credința lui, ne spune Pavel. Așadar, învățăm că modul prin care putem ajunge la o statură de neprihănire înaintea lui Dumnezeu nu sunt faptele, ci credința.

Apoi, în capitolele 6 și 7 apostolul Pavel abordează trei lucruri groaznice, trei tirani ai umanității: păcatul, legea și moartea. Păcatul avea stăpânire asupra noastră, însă noi am fost eliberați prin harul lui Dumnezeu (Romani 6:14). Legea ne ținea legați în lanțuri, însă am fost eliberați la o viață nouă (Romani 7:6).

În lecția de astăzi, Pavel continuă să dezbată problema acestor trei tirani și modul în care Duhul lui Dumnezeu ne ajută să fim eliberați.

STRUCTURA LECȚIEI

A. Legea Duhului (Romani 8:1-4)

• Eliberare de păcat (v. 1, 2)
• Neputința Legii (v. 3, 4)

B. Prezența Duhului (Romani 8:5-11)

• Viață și Pace (v. 5-8)
• Patru adevăruri (v. 9-11)
  • Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi (v. 9)
  • Lipsa Duhului Sfânt înseamnă că acea persoană nu este în Cristos (v. 9)
  • Putem avea viață în Duhul Sfânt chiar acum (v. 10)
  • Prezența Duhului Sfânt este asigurarea faptului că vom avea viață după moarte (v. 11)

C. Conduși de Duhul (Romani 8:12-14)

• Datorie achitată (v. 12, 13)
• Un nou statut (v. 14)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. În ce feluri ne „îndeamnă˝ să trăim firea pământească? Dar Duhul?
2. Cum ne putem deschide mai mult pentru a fi influențați de Duhul Sfânt? Consultați următoarele pasaje din Scriptură: Ioan 14:15-18, Galateni 5:16-26, Efeseni 4:29-32, 1 Tesaloniceni 5:19, 1 Ioan 4:1.
3. Care sunt câteva semnale de alarmă cu privire la faptul că un frate începe să alunece din nou în firea pământească? În ce circumstanțe ar trebui să intervină biserica pentru a remedia situația? Matei 7:1-5, 15-20, 18:15-17, Romani 2:1-4, 14:1-15:2, 16:17, 18, 1Corinteni 5:11-13, 2 Tesaloniceni 3:14, 15, 1 Timotei 6:3, 4, Titus 3:10.

APLICAȚII PRACTICE

1. Înțelegând încă o dată că pentru cei care sunt în Cristos nu mai există niciun fel de condamnare, în ce fel vă va afecta acest lucru comportamentul, vorbirea, gândurile, în perioada următoare?
2. Care sunt câteva metode practice de prezentare a Evangheliei unei persoane care nu acceptă ideea de păcat și de eliberare de păcat? Consultați Fapte 17:2,3 și 17:22-31 pentru a vedea modul în care Apostolul Pavel își schimbă tactica.
3. Ce metode de protecție putem utiliza pentru a ne asigura că viața noastră în Duhul nu ne dă o atitudine de superioritate față de alții care ne poate afecta mărturia? Gândiți-vă la expresia Apostolului Pavel din 1 Corinteni 9:22.

TEXTUL LECȚIEI: Romani 3:21-31                               VERSETE DE AUR: Romani 3:24, 25

SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim despre relatarea descoperirii mormântului gol din Evanghelia lui Matei, din perspectiva reacțiilor celor care au descoperit faptul că trupul Domnului Isus lipsea și să înțelegem modul în care învierea Domnului Isus afectează viețile noastre.

CONTEXTUL LECȚIEI

Epistola către Romani a fost scrisă în Corint în anul 58 sau 59 după Hristos, pe când Pavel se pregătea să plece la Ierusalim, ca să ducă „ajutoarele” din partea credincioșilor din Ahaia și Macedonia. Până în momentul acela Pavel fusese niciodată în Roma, cu toate că „de ani de zile” dorea fierbinte să vadă credincioșii de acolo.

La alcătuirea canonului Sfintei Scripturi s-a acordat Epistolei către Romani primul loc între toate celelalte epistole ale apostolului, cu toate că după data la care a fost scrisă nu este nicidecum prima. Epistolele către Tesaloniceni, Galateni și Corinteni au fost scrise mult mai înainte. I s-a acordat acest loc pentru că ea tratează cea mai importantă problemă: cum a fost posibil, în ceea ce privește pe om, să se refacă pe o bază nouă relația cu Dumnezeu, care fusese întreruptă din pricina păcatului. Învățăm cum poate un Dumnezeu sfânt, fără păcat, să salveze oamenii păcătoși de mânia cerută de justiția divină.

STRUCTURA LECȚIEI

A. Neprihănit și izvor de neprihănire (Romani 3:21-26)

• Neprihănirea lui Dumnezeu (v. 21-23)
• Harul lui Dumnezeu (v. 24-26)

B. Credință și lege (Romani 3:27-31)

• Fără laude (v. 27, 28)
• Și pentru evrei și pentru neamuri (v. 29-31)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum putem să înțelegem cel mai bine consecințele păcatelor noastre? Gândiți-vă la diferitele metode pe care Pavel le-a utilizat având în vedere contextul celor cărora le scria (a cititorilor săi).
2. Ce versete din Biblie ne ajută cel mai mult să înțelegem ideea de plată a păcatelor?
3. Ce este elitismul spiritual și cum îl putem evita? Gândiți-vă la tensiunea dintre evrei și neamuri în timpul Apostolului Pavel.

APLICAȚIE PRACTICĂ

• În ce fel ați observat că rezolvă Dumnezeu diferența dintre dragostea lui pentru noi și faptul că este un Dumnezeu al dreptății? Cum putem să luăm un exemplu de la Dumnezeu în relațiile noastre cu semenii noștri în această privință?

TEXTUL LECȚIEI: Faptele Apostolilor 1:6-8, Matei 28:16-20              VERSETE DE AUR: Matei 28:19, 20

SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim despre relatarea descoperirii mormântului gol din Evanghelia lui Matei, din perspectiva reacțiilor celor care au descoperit faptul că trupul Domnului Isus lipsea și să înțelegem modul în care învierea Domnului Isus afectează viețile noastre.

CONTEXTUL LECȚIEI

În lecția de astăzi privim la două relatări despre instrucțiunile pe care Domnul Isus le-a dat ucenicilor Lui cu privire la continuarea lucrării Sale în lipsa Lui. Prima relatare, cea din Matei 28 urmează imediat după textul studiat săptămâna trecută în care am învățat despre evenimentele din perioada învierii Domnului Isus.

Cea de-a doua relatare provine din cartea Faptele Apostolilor, o carte scrisă de Evanghelistul Luca și care înregistrează o istorie a bisericii Domnului Isus din primul secol. Începutul bisericii are de-a face cu aceste instrucțiuni date de Domnul Isus ucenicilor înainte de înălțarea Sa lângă Betania.

STRUCTURA LECȚIEI

A. Marea Trimitere din Matei (Matei 28:16-20)

• Ucenicii se adună (v. 16, 17)
• Domnul Isus poruncește (v. 18-20)
• Îngrijorarea soldatului (v. 4)

B. Marea Trimitere din Faptele Apostolilor  (Fapte  1:6-8)

• O întrebare nepotrivită (v. 6)
• Prioritatea numărul unu (v. 7, 8)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Având în vedere pasajele din Matei 14:28-33, 21:21, Marcu 9:24, Ioan 20:24-29, Iacov 1:608, Iuda 20-25, care este cea mai bună reacție în situația în care se strecoară îndoieli în inima noastră cu privire la credință?
2. Domnul Isus a primit toată puterea și autoritatea în universul nostru. În ce fel denotă acest adevăr activitățile tale și valorile tale?
3. În ce fel ne distrage Satan atenția de la responsabilitatea Marii Trimiteri? În acest context, ce rol joacă speculațiile despre sfârșitul lumii?

 APLICAȚII PRACTICE

• Ce măsuri practice putem lua pentru a fi martori mai eficienți pentru Domnul în săptămâna ce ne stă în față?

TEXTUL LECȚIEI: Matei 28:1-15          VERSETUL DE AUR: Matei 28:10

SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim despre relatarea descoperirii mormântului gol din Evanghelia lui Matei, din perspectiva reacțiilor celor care au descoperit faptul că trupul Domnului Isus lipsea și să înțelegem modul în care învierea Domnului Isus afectează viețile noastre.

CONTEXTUL LECȚIEI

Dintre cei patru evangheliști, numai Matei înregistrează îngrijorarea liderilor religioși și a fariseilor că ucenicii plănuiau să fure trupul Domnului Isus. Ei știau că dacă trupul lipsea din mormânt, se putea mult mai ușor vorbi despre înviere. Astfel preoții și fariseii i-au recomandat lui Pilat pașii ce trebuiau făcuți pentru a preveni un astfel de lucru. Pilat a fost de acord, iar rezultatele acelor eforturi sunt discutate în lecția de astăzi.

Toate cele patru Evanghelii relatează acțiunile femeilor ce s-au întors la mormântului Domnului Isus pentru a-l cinsti după moarte. Se spune că s-au întors pentru că ele fuseseră acolo la momentul înmormântării și se grăbeau să termine cele tradițional necesare în astfel de situații.

STRUCTURA LECȚIEI

A. O priveliște extraordinară (Matei 28:1-4)

• Sosirea femeilor (v. 1)
• Intervenția îngerului (v. 2, 3)
• Îngrijorarea soldatului (v. 4)

B. Cuvinte de îmbărbătare (Matei 28:5-7)

• O știre măreață (v. 5, 6)
• O știre ce trebuie răspândită (v. 7)

C. O apariție neașteptată (Matei 28:8-10)

• Plecare în grabă (v. 8)
• Întâlnirea cu Domnul Isus (v. 9, 10)

D. Nașterea unei minciuni (Matei 28:11-15)

• Problema soldaților (v. 11)
• Conspirația bătrânilor (v. 9, 10)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum am putea să ne pregătim mai temeinic să putem dovedi că Domnul Isus a înviat din morți? De ce e important să fim pregătiți pentru asta?
2. Având în vedere pasajele din Daniel 3, Fapte 24-26, 1 Corinteni 9:1-23 și 2 Corinteni 10-12, cum putem evita situația în care în loc să „apărăm credința¨, devenim defensivi cu privire la credința noastră?
3. În ce fel ne afectează viața faptul că Domnul Isus a înviat?

APLICAȚII PRACTICE

1. Aveți rude sau prieteni care sunt gata să audă mesajul despre învierea Domnului Isus? În ce fel i-ați putea aborda?
2. Cum am putea, ca biserică, să ne implicăm împreună în lucrarea de predicare a Evangheliei celor din familiile sau anturajele noastre care sunt împietriți și resping acest mesaj?

TEXTUL LECȚIEI: Matei 26:1-13          VERSETUL DE AUR: Matei 26:13

SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim despre evenimentele din ultima săptămână de viață a Domnului Isus și să ne gândim la aceste evenimente din perspectiva ostilității liderilor religioși față de Domnul Isus, în contrast cu expresia de dragoste a Mariei față de Domnul.

CONTEXTUL LECȚIEI

Capitolul precedent al Evangheliei lui Matei, capitolul 25, marchează finalul unei etape din lucrarea Domnului Isus, înainte de răstignire. Capitolul 26 reprezintă începutul ultimei etape a lucrării sale, în care se va jertfi pentru păcatele noastre.  Lecția de astăzi conține introducerea destul de brutală în această etapă pe care Domnul Isus o face ucenicilor și un contrast la fel de puternic între ura liderilor religioși față de Domnul Isus și dragostea extravagantă a unei simple femei.

Liderii religioși evrei, în frunte cu marele preot de atunci, Iosif Caiafa, încercau să facă tot posibilul să scape de Domnul Isus, însă fără a provoca tulburare în popor. Stăpânirea romană nu tolera niciun fel de tulburări sociale și scaunul lui Caiafa depindea de păstrarea ordinii în popor, așa că nu-și puteau permite să facă tulburare. Iuda îi va oferi acestuia ieșirea din situația nefastă în care se afla.

În același timp, evanghelistul Matei ne dă o altă imagine, contrastantă cu cea a uneltirilor liderilor religioși. El ne-o prezintă pe femeia aceasta care face un gest de dragoste față de Domnul Isus, un gest din care putem învăța foarte multe.

De notat este faptul că între aceste două extreme intervine confuzia ucenicilor care tot nu înțeleg că jertfa Domnului Isus face parte din planul suveran al lui Dumnezeu și că atenția lor și a noastră trebuie să fie asupra Domnului Isus și nu asupra lucrărilor pe care le facem în numele Lui.

STRUCTURA LECȚIEI

A. Domnul Isus este urât de anumiți oameni (Matei 26:1-5)

• Conștientizarea urii (v. 1, 2)
• Animozitate (v. 3-5)

B. Domnul Isus este onorat (Matei 26:6-13)

• În practică (v. 6, 7)
• Reacție nepotrivită (v. 8, 9)
• Acceptare (v. 10-13)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum am putea să ne protejăm de influența nefastă a unor oameni dintr-un anumit grup în care ne aflăm? Luați în considerare în discuție următoarele pasaje din Scriptură: Exod 23:2, Ieremia 9:2, Matei 27:17-25.
2. În ce condiții, dacă există, ar fi potrivit să spunem că un anumit lucru pe care-l facem în biserică este o risipă?
3. Ce ar trebui să facem dacă observăm că frați de-ai noștri fac aceeași greșeală ca ucenicii când au spus că mirul oferit Domnului Isus este risipă?
4. Ce cadouri extravagante am putea să-i facem Domnului Isus pentru a ne demonstra dragostea față de El în mod public?
5. În ce context s-ar putea întâmpla ca darurile extravagante să nu ducă la o demonstrație a dragostei noastre pentru Domnul Isus? De ce?

APLICAȚII PRACTICE

1. Ce am pute face, practic, ca să contribuim la aprecierea lucrătorilor mai puțin vizibili din biserica noastră?
2. În acest proces de apreciere, cum am putea evita situația în care aprecierea lucrătorilor să ia din cinstea datorată Domnului Isus. Gândiți-vă la Evrei 11.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 10:1-15          VERSETUL DE AUR: Matei 10:1

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem principiile unei vieți de misiune așa cum le-a explicat Domnul Isus celor 12 ucenici și să ne gândim la metode prin care putem, în mod practic, să continuăm în lucrarea misionară continuând această chemare a Domnului Isus

CONTEXTUL LECȚIEI

Domnul Isus ştia că o parte importantă a misiunii Sale era aceea de a instrui un grup de urmaşi pentru a-I continua lucrarea. Astfel, acum, după ce a străbătut Galileea predicând, învăţând şi vindecând, El a ştiut că era timpul să-i trimită pe cei doisprezece ucenici ai Săi în prima lor misiune. Ei urmau să aibă parte de prima lor experienţă practică. Ucenicii primiseră o înaltă educaţie de specialitate, de la cel mai mare Învăţător pe care L-a cunoscut lumea vreodată. Ei văzuseră în Domnul Isus – pe viu, direct în acţiune – principiile pe care era întemeiat Universul. Văzuseră modelul suprem de cum trebuie să trăiască fiinţele omeneşti. Ucenicii fuseseră cu Domnul Isus timp de aproape un an. Ei trăiseră alături de Acela care era, El Însuşi, Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14,6). Venise în sfârşit timpul de a pune în practică ceea ce învăţaseră. Dar, înainte de a-i trimite în lucrare, Domnul le-a dat nişte instrucţiuni speciale.

STRUCTURA LECȚIEI

A. Chemați să imităm (Matei 10: 1-4)

• Autorizați (v. 1)
• Identificați(v. 2-4)

B. Însărcinați să lucrăm (Matei 10:5-12)

• Conducerea misiunii (v. 5, 6)
• Descrierea misiunii (v. 7, 8)
• Definirea metodei (v. 9-12)

C. Învățați să obținem rezultare (Matei 10:13-15)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum ar putea pasajele următoare din Scriptură să identifice sau să nu identifice chemarea cuiva la misiune: Isaia 6:1-8, Ieremia 1:4-8, Matei 28:18-20, Ioan 17:13-23, Fapte 6:3, 9:10-16
2. Când prezentăm Evanghelia cuiva, este mai importantă acuratețea prezentării sau percepția că acționăm în interesul persoanei care ne ascultă, cu alte cuvinte e mai important ca persoana să audă evanghelia sau să simtă că o iubim? Explicați.
3. Există vreodată vreo situație, și cum ne dăm seama că suntem într-o astfel de situație, în care e timpul să renunțăm la o persoană care a refuzat în mod constant să primească mesajul Evangheliei și să ne „scuturăm praful de pe picioare˝?

APLICAȚII PRACTICE

• În ce lucrare/lucrări misionare ești implicat la ora actuală? Dacă nu ești implicat în nimic, în ce ți-ar plăcea să te implici. Ce măsuri ai putea lua pentru a te alătura unei lucrări misionare, sau pentru a începe o nouă lucrare?
• Ce lucrări misionare susține biserica dvs.? Există o direcție clară misionară în biserică? Dacă nu, ce s-ar putea face pentru a începe o astfel de mișcare, sau, dacă există, pentru a o susține.

TEXTUL LECȚIEI: Matei 4:12-22                      VERSETUL DE AUR: Matei 4:19

El le-a zis: ‘Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni.’— Matei 4:19

SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim că avem nevoie de pocăință; să înțelegem legătura dintre pocăință și împărăția cerurilor; să identificăm un lucru din viața noastră, la care să renunțăm de dragul uceniciei lui Cristos.

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Matei este frecvent recunoscută ca “cea mai evreiască” dintre cele 4 Evanghelii. Citând de peste 60 de ori din Vechiul Testament, Matei descrie evenimente din viața Domnului Isus, începând de la nașterea Sa, până la înviere. Fuga în Egipt și reîntoarcerea mai târziu amintesc de robia națiunii Israel și eliberarea lor ulterioară din această robie. Ura lui Irod față de Domnul Isus amintește de împotrivirea lui faraon față de Moise. Sunt foarte multe paralele! Matei menționează că propovăduirea lui Ioan Botezătorul a fost conform Scripturilor, pregătind calea Domnului.

Caracterul evreu al cărții Matei este evident de asemenea din uzul expresiei “împărăția cerurilor” în loc de “împărăția lui Dumnezeu.” Expresia “împărăția cerurilor” apare de peste 30 de ori în Noul Testament, și toate sunt în Matei. Numele lui Dumnezeu nu era rostit de iudeii pioși din vremea aceea; de aceea Matei folosește un alt cuvânt, menținând același sens.

Un alt exemplu al caracterului evreu al cărții este în pasajul imediat anterior lecției de azi; Domnul Isus se afla în pustie, asemenea poporului Israel la ieșirea din Egipt. Cei 40 de ani de pribegie în pustie sunt o paralelă a celor 40 de zile petrecute de Domnul Isus în post. (Numeri 14: 33-34; Matei 4: 2). Spre deosebire de Israel, Domnul Isus a fost victorios și l-a înfruntat pe satan și ispitele lui cu Cuvântul lui Dumnezeu.

STRUCTURA LECȚIEI

A. Două schimbări de situație (Matei 4: 12-13)

• Ioan Botezătorul este închis (v. 12a)
• Domnul Isus se mută în Capernaum (v. 12b-13)

B. O mare Lumină (Matei 4: 14-17)

• Împlinirea unei prorocii (v. 14)
• Rezultatul acestei împliniri (v. 15-16)
• Ce trebuie să se întâmple (v. 17a)
• Motivul acestei cerințe (v. 17b)

C. Patru răspunsuri (Matei 4:18-22)

• Simon Petru și Andrei (v. 18-20)
• Iacov și Ioan (v. 21-22)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Dacă cineva ar încerca să te convingă să nu te muți folosind zicala ”Înflorește în solul în care ai fost plantat,” care ar fi răspunsul tău? Care personaje din Biblie ți-ar influența cel mai mult răspunsul?
2. În ce măsură ai putea folosi Isaia 9:1-2 când îl mărturisești pe Domnul Isus unei persoane care n-a auzit niciodată de Isaia? Care din metodele de evanghelizare ale lui Pavel din Faptele Ap. 17: 22-32 sunt relevante în contextul zilelor noastre?
3. Ce măsuri poate lua biserica noastră pentru a evita semnul de egalitate (echivalența) dintre loialitatea față de o țară (de ex. România, sau Statele Unite) și loialitatea față de Împărăția Cerurilor?
4. Dacă ar fi să simți o chemare la lucrare ca fiind din partea Domnului, cum poți testa validitatea unei asemenea chemări? Cum poți fi sigur că vine din partea lui Dumnezeu?
5. Ce schimbare ai de făcut în viața ta (și pe care poate o tot amâni) pentru a-L sluji pe Cristos mai mult? (Ia aminte la următoarele pasaje: Geneza 12:4; 31:3; Exodul 3; Neemia capitolele 1 și 2; Faptele Ap. 8:26; 9:15; 26:15-16)

APLICAȚII PRACTICE

• Dumnezeu i-a chemat pe cei patru bărbați (Petru, Andrei, Iacov și Ioan) să-L urmeze în lucrare. Aceștia cunoșteau atât importanța lucrului “în barcă,” adică aruncarea mrejelor (Matei 4:18), cât și importanța lucrului “pe țărm,” adică dregerea năvoadelor (4:21). La fel este și în lucrarea de predicare a Evangheliei. Predica reprezintă munca “în barcă,” timpul de pescuit. La temelia timpului “în barcă” se află (sau ar trebui să se afle) un timp îndelungat petrecut “pe țărm” – timp de pregătire. Predicile lipsite de o pregătire adecvată vor fi lipsite de eficacitate. Putem aplica aceeași analogie la viața de credință. Petrecem suficient timp “pe țărm,” pentru ca atunci când avem ocazia să-L mărturisim pe Domnul Isus să fim pregătiți să o facem cu convingere? (1 Petru 3:15)
• Ai fi pregătit să faci o schimbare în profesia ta, sau în cariera ta, pentru a-L urma pe Domnul Isus mai îndeaproape? Sau te-ai gândi imediat “trebuie să port de grijă familiei, că de nu, sunt mai rău decât un păgân”?
• Gândește-te cum ar arăta lumea de azi dacă cei patru ucenici ar fi răspuns “nu.” Nu au primit nicio asigurare că cineva va purta grijă de nevoile familiilor lor; prioritatea lor numărul unu a fost chemarea pe care le-a făcut-o Domnul Isus (Matei 19:27; Luca 5:28, 9:59-62). Tu cum răspunzi?

TEXTUL LECȚIEI: Luca 19:1-10            VERSETUL DE AUR: Luca 19:10

SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim detaliile întâlnirii Domnului Isus cu Zacheu; să folosim exemplul lui Zacheu pentru a ilustra puterea de transformare pe care o are harul lui Dumnezeu; să luăm hotărâri de a ne schimba atitudinea față de bani și de a avea compasiune față de semeni.

CONTEXTUL LECȚIEI

Luca ne descrie în lecția de față o etapă a călătoriei Domnului Isus înspre Ierusalim. Domnul Isus își avertizase ucenicii că urma să fie omorât, iar apoi să învieze. (Luca 18:31-34; de asemenea, 9:22, 44; 13:31-33). Ierihonul, scena lecției de astăzi, se afla la aproximativ 15 mile de Ierusalim.

Lecția de azi este ultima parte dintr-o serie de 3 întâlniri cu oameni care l-au căutat pe Domnul Isus. Primul a fost tânărul bogat (Luca 18:18-30), iar al doilea a fost cerșetorul orb (18:35-43). Rezultatul surprinzător a fost că cel ce avea toate avantajele (tânărul bogat) a plecat dezamăgit, pe când cel dezavantajat a primit ceea ce cerea și l-a urmat pe Domnul Isus.

Aceste rezultate pregătesc scena pentru cea de-a treia întâlnire dintre un vameș (colector de taxe) și Domnul Isus. Oamenii din toate timpurile s-au plâns de taxe și colectori de taxe, însă în vremurile acelea în Israel, colectorii de taxe erau disprețuiți mai mult decât orice altă categorie socială. Această ură avea două motive: mai întâi, colectorii de taxe strângeau impozite mari și nedrepte cu scopul îmbogățirii personale; apoi aceștia erau priviți ca trădători, fiind colaboratori ai asupritorului păgân (Imperiul Roman).

STRUCTURA LECȚIEI

A. Hotărât să vadă (Luca 19: 1-4)

• Obstacole și limitări (v. 1-3)
• Soluția de moment (v. 4)

B. Un anunț surprinzător (Luca 19:5-6)

• Invitația făcută de musafir (v. 5)
• Răspunsul gazdei (v. 6)

C. Reacții și atitudini diferite (Luca 19: 7-10)

• Mulțimea cârtește (v. 7)
• Zacheu face promisiuni (v. 8)
• Domnul Isus proclamă (v. 9-10)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Suntem oare un obstacol în calea celor care vor să-l vadă astăzi pe Domnul Isus? În timp ce ne cercetăm, să ne gândim atât la păcatele prin comitere, cât și la cele prin omitere, atât în purtare cât și în vorbire.
2. Cum putem exprima în mod practic bucuria de-al fi întâlnit pe Domnul Isus Cristos?
3. Care sunt problemele pe care ar trebui să le anticipăm atunci când o persoană cu un trecut încărcat se întoarce la Dumnezeu?
4. Cum ne putem pregăti mai bine pentru a fi gata să chemăm pe cei pierduți la mântuire? Care pasaje din Scriptură v-au cercetat în mod deosebit în acest sens?

APLICAȚII PRACTICE

• S-ar putea să fie unii care se miră de răspunsul pozitiv dat de Domnul Isus lui Zacheu când acesta a hotărât să dea jumătate din averea sa săracilor, pe când tânărului bogat Domnul Isus îi ceruse să dea totul (Luca 18:22). Diferența a constat în felul în care acești doi bărbați s-au privit pe ei înșiși, și în felul în care această perspectivă le-a determinat răspunsul.
• Tânărul bogat a venit înaintea Domnului Isus plin de încredere de sine; voia să facă niște fapte bune prin care să câștige favoarea divină (Luca 18:18); era convins de neprihănirea sa vizavi de Legea lui Dumnezeu (18:21). Zacheu, pe de altă parte, a răspuns cu generozitatea izvorâtă din pocăință; a descoperit care era nevoia lui cea mai mare. Harul lui Dumnezeu descoperit în Domnul Isus a fost dincolo de așteptările lui Zacheu. Dărnicia lui nu a fost un efort de a-și câștiga darul lui Dumnezeu, ci răspunsul plin de recunoștință pentru darul deja primit, în ciuda neputinței lui.
• Cu care dintre cei doi bărbați te asemeni mai mult? Încerci să-i oferi un dar Domnului? Sau mai degrabă, tu ești cel ce a primit un dar nemeritat, și ca rezultat al acestui dar duci o viață de generozitate în asemănarea lui Cristos?

TEXTUL LECȚIEI: Luca 15:11-24                      VERSETE DE AUR: Luca 15:22, 24

„Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. […] Căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit.’ Și au început să se înveselească…” — Luca 15: 22, 24

SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim detaliile pildei fiului risipitor; să înțelegem pilda ca o ilustrație a răspunsului lui Dumnezeu față de păcătosul care se întoarce cu pocăință; să căutăm să-i privim pe cei păcătoși din perspectiva Domnului Isus.

CONTEXTUL LECȚIEI

Pilda din lecția de astăzi este una din cele mai iubite (și adesea greșit aplicată) dintre pildele Domnului Isus; ea face parte dintr-o serie de pilde rostite în prezența liderilor religioși ai vremii. Aceștia cârteau împotriva asocierii Domnului Isus cu vameșii (colectorii de impozite) și alți păcătoși (Luca 15:1-2). Versetul 3 marchează începutul răspunsului Domnului Isus, răspuns care constă într-o serie de 3 pilde; fiecare pildă are de a face cu recuperarea a ceva pierdut: o oaie (15:4-7), o monedă (15:8-10), și un fiu risipitor (15:11-32).

Când se adresa conducătorilor vremii în pilde, Domnul Isus folosea adesea aceste povestiri ca niște săgeți bine țintite înspre fățărnicia lor. În casa lui Simon fariseul, acesta ar fi trebuit să înțeleagă din pildă că el era, de fapt, cel ce “iubește puțin” (Luca 7:47). Preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii au priceput că pilda arendașilor era spusă împotriva lor (Marcu 12:1-12). Cele trei pilde in Luca 15 se aseamănă între ele; toate sunt mesaje de mustrare contra conducătorilor cucernici care îl disprețuiau pe Domnul Isus pentru că îi primea pe păcătoși (Luca 15:2).

STRUCTURA LECȚIEI

A. Dorința fiului (Luca 15:11-12)

• Descrierea scenei (v. 11)
• Cererea fiului (v. 12a)
• Răspunsul tatălui (v. 12b)

B. Consecințele acțiunilor fiului (Luca 15:13-16)

• Lepădarea legământului (v. 13)
• Confruntarea cu lipsurile (v. 14-16)

C. Venirea în fire (Luca 15:17-19)

• Trezirea la realitate (v.17)
• Gândul pocăinței (v. 18-19)

D. Restaurarea (Luca 15:20-24)

• Primirea făcută de tatăl (v. 20)
• Mărturisirea fiului (v. 21)
• Reînnoirea legăturii (v. 22-24)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum ne putem feri de o interpretare greșită a pildelor? Care a fost motivul folosirii vorbirii în pilde? (Matei 13:10-17). Cine au fost ascultătorii? Care a fost capacitatea lor de pricepere? (Matei 15:15-16; 16:5-12).
2. Cum putem interveni, ca adunare, în cazurile membrilor pe cale să urmeze exemplul fiului risipitor? Care sunt semnele prevestitoare în viețile celor ce sunt în această situație?
3. Care ar trebui să fie comportamentul nostru cu cei ce se pocăiesc după ce în prealabil ne-au greșit?
4. Ce are trebui să facem (adunarea) în cazul membrilor care refuză să se pocăiască și continuă să trăiască în păcat?

APLICAȚII PRACTICE

1. Scopul pildei spuse de Domnul Isus nu este să ilustreze modelul de reconciliere în familie. Mai degrabă, pilda ne descrie istoria fiecăruia dintre noi, a felului în care am întors spatele lui Dumnezeu și am risipit bogățiile harului și dragostei Sale. Chiar și așa, El este gata să-l reprimească pe cel ce se pocăiește. Chiar dacă ne privește tăcut când Îi întoarcem spatele, El lasă deschisă ușa pentru întoarcerea noastră.
2. Domnul Isus S-a bucurat de fiecare păcătos care s-a întors cu pocăință la Dumnezeu. Pentru vameși și păcătoși, această întoarcere a însemnat recunoașterea faptului că ceea ce se spunea despre ei era adevărat: se înstrăinaseră de poporul Domnului. A însemnat că aveau nevoie de îndurarea lui Dumnezeu; îndurare pe care au găsit-o în Isus. Căpeteniile religioase ale vremii nu au înțeles rolul Domnului Isus. El a fost și este singura  sursă a milei și îndurării lui Dumnezeu. Nimeni nu este “atât de îndepărtat” încât să nu-l ajungă îndurarea lui Dumnezeu.
3. Pilda aceasta poate fi interpretată la nivel personal, ca ilustrând primirea pe care o face Dumnezeu persoanelor care se pocăiesc. Mulți văd în această pildă și o temă mai largă: fiul risipitor reprezintă neamurile. În Isaia 49:6 (un text cunoscut liderilor religioși ai vremii) Dumnezeu promite că robul Său nu va ridica doar “semințiile lui Iacov” și va întoarce “rămășițele lui Israel,” ci, de asemenea, va fi “Lumina neamurilor,” și va duce “mântuirea până la marginile pământului.” (De asemenea în Faptele Ap. 13:47).