Evenimente

“Uniți în Hristos pentru misiune” – a fost tema Congresului UBR ce s-a desfășurat la Cluj între 24-25 Mai, unde am reprezentat RBA la cel mai înalt nivel. Alături de mesajul de salut din prima parte a primei zile de congres am fost chemat să aduc și mesajul principal al serii în închinarea cu biserica locală și delegații prezenți. Vorbind despre misiunea bisericii așa cum am văzut-o încredințată de Isus concluzionam spunând – Misiunea Bisericii e … Biserica în misiune! Doresc din partea RBA să felicit noua conducere a UBR dorind ca Dumnezeu să-i însuflețească și să dea progres lucrării baptiste în România. Fagăduim că ne vom ruga pentru ei și-i vom sprijini cu toată dragostea.

Noua conducere UBR (2019-2023):

• Președinte – pastor Viorel Iuga
• Secretar General – pastor Ioan Ardelean
• Vicepreședinte Educație – pastor Paul Negruț
• Vicepreședinte Misiune – pastor Otniel Bunaciu
• Vicepreședinte Pastorală – Mihai Micula
• Secretar General Adjunct – pastor Corneliu Peleașă

Domnul să fie slăvit !

Ovidiu Rauca, Președinte RBA

TEXTUL LECȚIEI: Romani 11:11-24                             VERSETUL DE AUR: Romani 11:18

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem analogia pe care Apostolul Pavel o face cu măslinul și să aprofundăm faptul că harul lui Dumnezeu este pentru toată lumea.

CONTEXTUL LECȚIEI

În lecția de astăzi învățăm despre o analogie cu măslini. În lumea Apostolului Pavel, măslinii erau foarte prezenți aproape peste tot, din Ierusalim, în Antiohia, și de la Corint la Roma. Uleiul de măsline era folosit și la gătit și la iluminat, dar avea și valoare medicinală și era folosit și la ceremoniile religioase. Despre valoarea uleiului de măsline citim și în Vechiul Testament, la Judecători 9.

Analogia însă are de-a face cu relația dintre Apostolul Pavel, evrei și neamuri. În capitolul 9 din cartea Romani, apare problema poporului lui Israel. În perioada în care scrie Pavel, majoritatea credincioșilor creștini erau de proveniență evreiască. În biserica din Roma era un amestec de evrei și neamuri și se pare că neamurile erau mai numeroase. Acest lucru, precum și respectul pe care Pavel îl avea din partea ambelor grupuri, îi dau acestuia posibilitatea să abordeze această problemă a relațiilor dintre creștinii ce provin din culturi diferite. Pentru noi, creștinii români din diaspora, acesta este un subiect foarte important și relevant pentru că și noi trăim într-o cultură diferită de a noastră.

STRUCTURA LECȚIEI

A. Rezultatul poticnirii (Romani 11:11-15)

• Provocare la gelozie (v. 11, 12)
• Încercare de salvare (v. 13-15)

B. Rezultatul zdrobirii (Romani 11:16-21)

• Părtași rădăcinii și grăsimii măslinului (v. 16-18)
• O altoire prin credință (v. 19-21)

C. Posibilitatea restaurării (Romani 11:22-24)

• Continuăm în bunătate (v. 22, 23)
• O nouă altoire în măslinul lui Dumnezeu (v. 24)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Care este semnificația versetului 15 din textul de astăzi și de ce este atât de important pentru noi?
2. Având în vedere faptul că rădăcinile creștinismului sunt în religia iudaică, în ce fel ar trebui v. 16 din textul de astăzi să ne influențeze părerea despre valoarea Vechiului Testament? Vezi de asemenea Romani 15:4, 1 Corinteni 10:11, Coloseni 2:14.
3. Discutați atât despre blândețea cât și despre severitatea lui Dumnezeu în relația cu oamenii. Care ar putea fi consecințele dacă nu avem o teologie care să le înțeleagă la fel de bine pe amândouă, adică dacă punem mai multă greutate pe una și o excludem de tot pe cealaltă?

APLICAȚII PRACTICE

1. Ce ar trebui să facem pentru a fi considerați o „rădăcină˝ a generației viitoare de credincioși?
2. Care ar fi câteva lucruri practice pe care le-am putea face pentru a crea și menține un sistem de responsabilizare pentru progresul nostru în această direcție?

Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.Isus zicea: „Tată, iartă-i , căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. Luca 23:33-34

COPLEȘIT de DURERE … mai pot face ceva?

Hristos, dincolo de marea-I dorință de a ne descoperi pe Tatăl, n-a încetat niciodată să învețe pe cei ce sunt ai Lui. Predicile Sale sunt un nesecat izvor de viață și înțelepciune. Deși atârnat pe o cruce între Cer și pământ cu dureri de nedescris, a continuat să învețe, să transmită lucruri mărețe. A învățat și după Calvar, și după Înviere și în pragul Înălțării Sale și o face prin Duhul Sfânt și azi, dar pentru aceste câteva rânduri mi-am propus a ne focaliza pe mesajul Lui din ceasul dureros al crucii.
Atunci când suferim, emoțional sau fizic, când dureri de tot felul ne apasă suntem afectați; și uneori atât de mult afectați încât nici nu mai putem raționa limpede, ajungem chiar să fim paralizați de durere, să nu mai facem nimic. Măsurăm durerile noastre prin comparație cu ale altora, cu a acelora ce ne sunt frați sau vecini ori prieteni. Uneori ne putem surprinde pe noi înșine scuzându-ne bucuria de a sluji și chiar de a trăi tocmai din această pricină – suferința. Privind la Suferințele Mântuitorului, suferinți ce sunt incomparabil mai grozave decât ale oricărui muritor, aș vrea să fim inspirați în a fi folositori și dinamici chiar din mijlocul suferințelor, să nu lăsam ca ea, durerea, să ne ucidă destinul înainte de vreme.
Despre Domnul Isus în suferințele Sale citim că era: “… Dispreţuit* şi părăsit de oameni, om al durerii şi obișnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El … “ Isaia 53:3. Evanghelistul Luca ne redă parte din acele evenimente în termenii următori: “Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus… Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. Ce mai poți face în astfel de chinuri, de fapt aș întreba – ce mai poți face când ești țintuit de durere? Nu știu ce dureri ai, prin ce suferinti treci dar știu că privind la Domnul Isus am putea fi încurajați, și sigur inspirați în a trăi și atunci când ai impresia că nu mai poți face mai nimic – durerea te-a înghețat.

Tată iartă-i căci nu știu ce fac … sunt cuvinte rostite de Mântuitorul nostru în grelele chinuri ale crucii în mijlocul batjocurile trecătorilor. Rugăciunea Domnului Hristos rostită de pe cruce, scurtă dar profundă în același timp, e sursă de inspirație și azi pentru cei ce trec prin dureri emoționale și spirituale majore. Dacă vrei să biruiești durerea și să te smulgi din ghiarele deznădejdii trebuie să rostești o rugăciune a iertării pentru tine și pentru semenii ce ți-au produs durerea. Cuvântul de iertare izvorât din inimă e vindecător și izbăvitor. În cele mai grele și copleșitoare dureri te poți aduna și cu ultimile puteri trebuie să guști bucuria iertării și să o rostești și-n dreptul celor ce te-au întristat. Suferința e mai de fiecare dată o consecință a PĂCATULUI și IERTAREA e obligatorie în suferință. Oferă iertarea și primește-o de la Domnul Hristos.

Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai … e nesperată binecuvântarea ce tâlharul de pe cruce a primit-o din partea Mântuitoruli. Mereu mă întreb de ce acest detaliu din dialogul Domnului Isus cu tâlharul e păstrat de Duhul Sfânt pentru noi în Scripturi? Eu cred că e mai mult decât un amănunt … e o lecție ce poate fi Învățată și folosită ca terapie în lupta cu suferința. A rosti în durere cuvânt de binecuvântare te ridică deasupra suferinței. În grea durere oamenii spun lucruri ce le regretă mai apoi; în suferință oamenii mai degrabă blesteamă decât să rostească o binecuvântare. Soția lui Iov e o clară dovadă în acest sens; după ce și-a pierdut averea, copiii și un soț sănătos, în suferința ei emoțională e cu gândul la blestem și nu la binecuvântare: “…Blestemă pe Dumnezeu şi mori!” Iov 2:9b Domnul Isus în crunta durere a crucii ne-a predat o lecție de demnitate prin felul în care răspunde tâlharului. Ce înălțător ar fi ca eu și tu, drag cititor, să putem chiar în mijlocul durerilor să binecuvântăm și să nu blestemăm.

Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie , iată fiul tău!” Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” … Dacă aceste cuvinte rostite de Mântuitorul Hristos ar fi fost rostite în altă împrejurare, câteva zile înainte de patimile Sale – în casa din Betania bunăoară poate că nu ar fi atras atenția așa mult însă rostite de pe cruce dau o valoare uriașă mesajului ce vine prin ele. De ce acum, de ce nu mai devreme sau mai târziu?; doar bine știa Hristos că va învia și vor fi suficiente ocazii ca să încredințeze lui Ioan grija Mariei, mama Sa. De pe cruce, încredințată această responsabilitate, atrage atenția tuturor ucenicilor Domnului Isus mai târziu, adică nouă acelora ce suntem azi cecetați de aceste vorbe – încredințarea mamei Mântuitorului lui Ioan ne arată atât de limpede că durerea, oricât de mare ar fi ea, nu poate înăbuși sensibila inimă slujitoare a celui credincios. S-ar prea putea ca durerea să te “pironească” într-o stare din care să nu poți fi activ în slujirea celor dragi, a semenilor tai – așa cum Isus a fost în răstignirea Sa – dar e prea posibil să ai alți apropiați ce pot fi extensia slujirii tale, pot fi mâna ta sau binecuvântarea ta undeva. Nu lasă durerea să te anuleze în slujire, caută să vezi ce vrea Isus de la tine chiar prin cei ce-ți sunt loiali, ca Ioan lui Isus atunci. Lecția slujirii predată aici de Hristos mă inspiră în a căuta oportunități noi de slujire chiar și atunci când cred că din pricina durerii, indiferent de forma ei, aș fi îndreptățit să nu slujesc. Te chimen în Numele Celui răstignit, mort și înviat a treia zi, în Numele Domnului Hristos cere ca spiritul slujirii să fie înflăcărat in tine, nu te lăsa răpus de durere, nu îți scuza neslujirea cu “nobilul” motiv numit DURERE, suferința poate fi subordonată Aceluia ce ne-a promis că în El și prin El vom fi mai mult decât biruitori. (Rom. 8:37)
E vremea slujirii mai mult ca oricând, vremea sfârșitul se apropie, pașii Domnului se aud – caută să descoperi cum Hristos te cheamă să slujești; poate fi pentru tine slujirea îmbrăcată frumos în forma dărniciei sau poate în cântarea, rugăciunea ta sau mărturia ta. Pune la dispoziția Domnului resursele ce Domnul ți le-a oferit cu atâta generozitate, nu îngropa talantul … folosește-l pentru Gloria Lui, folosul altora și sigur … binecuvântarea ta.

Cu ajutorul Domnului începem anul 2019 conștienți de faptul că despărțiți de Domnul nu putem face nimic (Ioan 15:5), dar la fel de convinși ca apostolul Pavel: “Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13). De aceea vrem să urmăm modelul Bisericii primare și chemăm toate Bisericile Baptiste la un timp special de rugăciune.

Puteți descărca mai jos Programul Săptămânii de Rugăciune.

Dumnezeu Însuși a intenționat ca sărbătoarea să fie o componentă a umblării noastre pe acest pământ, a vieții noastre individuale, familiale, dar și comunitare, ca popor al Domnului. Când citim capitolul 23 al cărții Leviticul, vedem cum Dumnezeu Însuși poruncește instituirea unor sărbători „în cinstea Lui”, sărbători care gravitează în jurul Persoanei și lucrării Sale.

Aș îndrăzni să afirm că cea de-a zecea aniversare a Corului Agape, manifestare găzduită de Biserica Baptistă Română Metropolitană din Chicago, în intervalul 26-28 Octombrie a conținut toate ingredientele unui asemenea eveniment. [Read more…]

Stimați frați colegi,

This is a study about the meaning of happiness [εὐδαιμονία] in Aristotle’s Nicomachean Ethics (EN). This study argues that εὐδαιμονία in EN means actuality, and it has to be interpreted through the lenses of two metaphors used by Aristotle in EN 1.7 1098a21 and 10.6 1176a30: the ‘perimeter of good’ and the ‘imprint of happiness’. To explain the meaning of happiness [εὐδαιμονία] Aristotle, first has to delineate the ‘perimeter of good’ of man, and he does that with the help of two criteria: the final end [τέλος] and the function of man [ἔργον ἀνθρώπου]. These two criteria are metaphysical concepts which describe the ‘good’ as the final metaphysical aim of every person, and the best every person can be. This metaphysical teleological aim is the ‘actuality of the soul’ according with excellence. This is the ‘perimeter’ within which Aristotle inquires about the good of man [εὐδαιμονία].

These two criteria of finality and function reach their completion in the activity of contemplation [θεώρια].This activity is the activity of the ‘highest part of us,’ the intellect, and this is the complete εὐδαιμονία. This is how εὐδαιμονία is ‘blown’ into every human life who achieves actuality, which is the actuality of the rational intellect. These metaphors of ‘perimeter’ and ‘imprint’ are political and educational metaphors. They describe what happens in the city, and how people achieve their ultimate goal, εὐδαιμονία, which is their actuality.

San Francisco, CA

10/12/2018

Dragi frați păstori,

vă salut cu drag în Numele Domnului Cristos și ori unde ați fi – mă rog ca Cel PreaÎnalt să vă binecuvânteze familia și Lucraea încredințată.

În aceste zile, credincioșii din America își apreciază lucrătorii / păstorii. Duminică 14 Octombrie e ziua de apreciere a păstorului (Pastor Appreciation Day) ocazie cu care doresc să vă transmit tuturor respectul meu și prețuirea ce v-o port. Într-o vreme când atacurile sunt tot mai intense și vorba bună, aprecierile tot mai rare admir hărnicia și credincioșia voastră. Sunt convins că uneori vă confruntați cu descurajarea și gândul renunțării vă încearcă, însă aș vrea să nu uitați că “…suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare.”  (Rom. 8:18). Suntem asigurați că vom străluci veșnic ( …cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci. Dan. 12:3). Vă doresc o slujire cu excelență, mult rod și har bogat în toate.

“Nimeni nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da. Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face.” Iosua 1:5-7

Cu aleasă prețuire,

Ovidiu Rauca