Text: Filipeni 1:12-21

Verset de aur: Filipeni 1:12

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem împrejurările dificile în care se afla Pavel când scria bisericii din Filipi despre bucurie; să înțelegem că Evanghelia produce bucurie durabilă, chiar și în împrejurări dificile; și să conștientizăm ce trebuie să facem pentru a avea o astfel de bucurie.

Contextul lecției:

Epistola către Filipeni este scrisă de Pavel pentru credincioșii din Filipi, o cetate din Macedonia. Biserica aceasta a fost înființată de Pavel în cursul celei de a doua călătorii misionare (Fapte 16:11-40). Pavel a scris această epistolă din închisoare (Filipeni 1:7, 12-14); mai mult ca sigur că era în Roma, în arest la domiciliu, așteptându-și procesul în fața lui Nero.

Creștinii din Filipi se confruntau cu o criză a credinței, din cauza împrejurărilor în care se afla Pavel. Fiind obișnuiți să fie mândri de apartenența la Imperiul Roman și, de asemenea, având un adânc respect pentru Pavel, apostolul lui Dumnezeu, ei au fost nevoiți să accepte realitatea că eroul lor era arestat și încarcerat chiar de Roma.

Structura lecției:

A. Înaintarea Evangheliei (Filipeni 1:12-14)

• Rezultate neașteptate (v. 12)
• Locuri neașteptate (v. 13)
• Mijloace neașteptate (v. 14)

B. Christos predicat (Filipeni 1:15-18a)

• Motive contradictorii (v. 15-17)
• Evanghelia biruitoare (v. 18a)

C. Rezultatele (Filipeni 1:18b-21)

• Bucuria (v. 18b)
• Ajutorul Duhului (v. 19)
• Christos este proslăvit (v. 20, 21)

Întrebări pentru discuție:

• Cum poate biserica noastră sluji mai bine pe liderii care se confruntă cu situații dificile?
• Ce diferență ar fi dacă acele situații dificile ar fi provocate de persoana în cauză?
• În ce situații este adecvat să atragem atenția asupra dificultăților cu care ne confruntăm și în ce situații este mai bine să nu le facem cunoscute?
• Ce putem face ca să identificăm și să ne ocupăm de amenințările la unitatea bisericii?
• Ce trebuie să se întâmple ca versetul din Filipeni 1:21 să devină o declarație de convingere personală?

Aplicații practice

• Fiecare dintre noi a fost creat ca să-și investească viața, nu să țină cu dinții de ea. Când încercăm să ne păstrăm viața cu orice preț, ne îndepărtăm de scopul nostru divin, ceea ce duce la pierderea bucuriei. Când învățăm să renunțăm la viața noastră, redescoperim motivul existenței noastre, descoperim cine suntem cu adevărat și găsim bucuria adevărată.
• Pavel a găsit o modalitate de sluji pe alții chiar din închisoare. El a știut că Dumnezeu poate să îi dea oportunități să Îl slăvească pe Christos chiar și în cele mai sumbre situații. Care sunt circumstanțele pe care ți le-a dat Dumnezeu ca să slujești pe alții cu altruism?

Text: Iacov 4:1-10

Verset de aur: Iacov 4:8

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem învățătura lui Iacov despre mândrie; să explicăm mândria și smerenia ca realități diametral opuse; și să realizăm că adevărata relație cu Dumnezeu presupune supunere în smerenie.

Contextul lecției:

Autorul acestei epistole este Iacov, fratele de corp al Domnului Isus. El nu a fost ucenic al lui Isus în timpul lucrării Lui dar după înviere a devenit credincios și a fost unul dintre conducătorii bisericii din Ierusalim. Totuși, el nu menționează legătura de familie cu Isus, ci se descrie ca doar ca un „rob al lui Dumnezeu” (Iacov 1:1).

Unii cred că această epistolă a fost scrisă ca răspuns la o interpretare prea entuziastă a învățăturii lui Pavel privitoare la credință. Acest punct de vedere extrem, numit antinomianism, susține că, prin credința în Hristos, suntem eliberați în întregime de toată Legea vechi-testamentară, de tot legalismul, de toată legea seculară și de toată moralitatea societății. Cartea Iacov le este adresată creștinilor evrei împrăștiați printre neamuri (Iacov 1:1). Martin Luther, cel care a detestat această epistolă și a numit-o „epistola de paie”, nu a reușit să-și dea seama că învățătura lui Iacov cu privire la fapte completează – nu contrazice – învățătura lui Pavel privitoare la credință. În timp ce învățăturile pauline se concentrează pe îndreptățirea noastră în fața lui Dumnezeu, învățăturile lui Iacov se concentrează pe faptele care exemplifică acea justificare. Iacov le-a scris evreilor ca să-i încurajeze să continue să crească în această nouă credință creștină. Iacov subliniază faptul că faptele bune vor curge în mod natural din cei care sunt umpluți cu Duhul Sfânt și se întreabă dacă cineva poate sau nu avea o credință mântuitoare, dacă roada Duhului Sfânt nu poate fi văzută, în mare parte așa cum descrie Pavel în Galateni 5.22-23.

Structura lecției:

A. Lupta împotriva poftelor firii (Iacob 4:1-3)

• Lupta din interior (v.1, 2a)
• Lupta în rugăciune (2b, 3)

B. Lupta împotriva mândriei (Iacob 4:4-6)

• Prietenia cu lumea (v. 4)
• Har pentru cei smeriți (v. 5-6)

C. Lupta împotriva diavolului (Iacob 4:7-10)

• Supunerea față de Dumnezeu (v. 7, 8)
• Înălțați de Dumnezeu (v. 9, 10)

Întrebări pentru discuție:

• Cum putem să ne ținem mândria sub control, fără a ne pierde respectul sau încrederea de sine?
• Care este rolul rugăciunii în rezolvarea conflictului dintre mândrie și supunere?
• Ce strategii avem la dispoziție pentru a rezista diavolului?
• Ce măsuri practice putem implementa ca să ne asigurăm că nu ne obișnuim cu păcatul din viețile noastre?

Aplicații practice

• Smerenia, prin natura ei, este o atitudine și o practică personală. Cum putem practica smerenia?
  1. În primul rând, meditând la măreția lui Dumnezeu. Când ne dăm seama de vastitatea creației lui Dumnezeu, de frumusețea și de complexitatea acesteia, reacția naturală este să ne simțim foarte mici și neînsemnați.
  2. În al doilea rând, amintindu-ne de dragostea fără limite pe care ne-a arătat-o Dumnezeu, Pavel spune că pe când eram noi păcătoși, dușmani ai lui Dumnezeu, Christos a murit pentru noi (Romani 5:6-11). Dragostea noastră e contaminată de egoism, dar dragostea lui Dumnezeu este desăvârșită.
  3. În al treilea rând, slujind pe cei din jurul nostru, în special pe cei marginalizați.

Text: 2 Tesaloniceni 3:1-5; 2 Ioan 4-11

Verset de aur: 2 Ioan 6

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem motivele care l-au determinat pe Ioan să refuze categoric găzduirea învățătorilor falși; să înțelegem cine este „antihristul”, așa cum este definit el de Ioan; și să identificăm care trebuie să fie reacția noastră biblică față de învățăturile false.

Contextul lecției:

Pavel scrie din Corint epistola cunoscută ca „2 Tesaloniceni˝, în anul 52 d.Cr. El a vizitat Salonicul înainte de această dată dar nu a stat mult timp, datorită împotrivirii evreilor (Fapte 17:1-10). Scopul epistolei este de a ajuta biserica nou înființată din acest oraș să înțeleagă mai bine învățăturile lui Pavel, în absența lui, așa încât să poată recunoaște și lupta împotriva ereziilor.

Una dintre cele mai periculoase erezii din primul secol a fost mișcarea iudaizatorilor. Mulți dintre primii creștini erau evrei. Unii dintre ei au văzut creștinismul ca fiind o continuare a credinței iudaice – un fel de super iudaism. Acești învățători aveau convingerea că toate aspectele legii iudaice trebuie aplicate în biserica creștină, chiar și la credincioșii dintre neamuri. Prin urmare, ei învățau că fiecare creștin trebuie să se supună legilor iudaice privind circumcizia și interdicțiile legate de mâncarea. Erezia iudaizatorilor a constat din faptul că au crezut că mântuirea presupune respectarea obligatorie și a acestor legi.

Autorul epistolei 2 Ioan este identificat doar ca „prezbiterul”, dar tradiția creștină îi atribuie cele trei epistole din această categorie lui Ioan. El scrie bisericii din Efes pentru a-i încuraja pe destinatari să trăiască în iubire și să se ferească de învățătorii înșelători.

Structura lecției:

A. Îndreptarea inimilor (2 Tesaloniceni 3:1-5)

• Rugăciunea pentru izbăvire (v. 1-3)
• Încrederea cu privire la umblare (v. 4-5)

B. Umblarea în adevăr (2 Ioan 4-6)

• Baza adevărului (v. 4-5)
• Porunca (v. 6)

C. Respingerea înșelătorilor (1 Ioan 7-11)

• Ce nu mărturisesc înșelătorii (v. 7-8)
• Ce nu au înșelătorii (v. 9-11)

Întrebări pentru discuție:

• Cum putem fi mai eficienți în rugăciunea unii pentru alții?
• Cum ne poate ajuta „încrederea în Domnul” să depășim momentele de pesimism?
• Care sunt câteva modalități practice prin care biserica poate arăta că „ne iubim unii pe alții”?

Aplicații practice

• În biserică se vor găsi întotdeauna unii care să schimbe învățăturile care îi deranjează din Scriptură. Uneori trebuie să menținem un echilibru delicat între a-i tolera, în iubire, pe de o parte, și, pe de altă parte, a da dovadă de intransigență față de învățăturile false.
• Conducătorii bisericii nu pot neglija responsabilitatea pe care o au în această privință. Când aceștia neglijează responsabilitatea de a respinge învățătorii falși, invocând porunca de a ne „iubi unii pe alții”, ei nu dau dovadă de dragoste față de mireasa lui Christos.