TEXTUL LECȚIEI: Luca 19:1-10            VERSETUL DE AUR: Luca 19:10

SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim detaliile întâlnirii Domnului Isus cu Zacheu; să folosim exemplul lui Zacheu pentru a ilustra puterea de transformare pe care o are harul lui Dumnezeu; să luăm hotărâri de a ne schimba atitudinea față de bani și de a avea compasiune față de semeni.

CONTEXTUL LECȚIEI

Luca ne descrie în lecția de față o etapă a călătoriei Domnului Isus înspre Ierusalim. Domnul Isus își avertizase ucenicii că urma să fie omorât, iar apoi să învieze. (Luca 18:31-34; de asemenea, 9:22, 44; 13:31-33). Ierihonul, scena lecției de astăzi, se afla la aproximativ 15 mile de Ierusalim.

Lecția de azi este ultima parte dintr-o serie de 3 întâlniri cu oameni care l-au căutat pe Domnul Isus. Primul a fost tânărul bogat (Luca 18:18-30), iar al doilea a fost cerșetorul orb (18:35-43). Rezultatul surprinzător a fost că cel ce avea toate avantajele (tânărul bogat) a plecat dezamăgit, pe când cel dezavantajat a primit ceea ce cerea și l-a urmat pe Domnul Isus.

Aceste rezultate pregătesc scena pentru cea de-a treia întâlnire dintre un vameș (colector de taxe) și Domnul Isus. Oamenii din toate timpurile s-au plâns de taxe și colectori de taxe, însă în vremurile acelea în Israel, colectorii de taxe erau disprețuiți mai mult decât orice altă categorie socială. Această ură avea două motive: mai întâi, colectorii de taxe strângeau impozite mari și nedrepte cu scopul îmbogățirii personale; apoi aceștia erau priviți ca trădători, fiind colaboratori ai asupritorului păgân (Imperiul Roman).

STRUCTURA LECȚIEI

A. Hotărât să vadă (Luca 19: 1-4)

• Obstacole și limitări (v. 1-3)
• Soluția de moment (v. 4)

B. Un anunț surprinzător (Luca 19:5-6)

• Invitația făcută de musafir (v. 5)
• Răspunsul gazdei (v. 6)

C. Reacții și atitudini diferite (Luca 19: 7-10)

• Mulțimea cârtește (v. 7)
• Zacheu face promisiuni (v. 8)
• Domnul Isus proclamă (v. 9-10)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Suntem oare un obstacol în calea celor care vor să-l vadă astăzi pe Domnul Isus? În timp ce ne cercetăm, să ne gândim atât la păcatele prin comitere, cât și la cele prin omitere, atât în purtare cât și în vorbire.
2. Cum putem exprima în mod practic bucuria de-al fi întâlnit pe Domnul Isus Cristos?
3. Care sunt problemele pe care ar trebui să le anticipăm atunci când o persoană cu un trecut încărcat se întoarce la Dumnezeu?
4. Cum ne putem pregăti mai bine pentru a fi gata să chemăm pe cei pierduți la mântuire? Care pasaje din Scriptură v-au cercetat în mod deosebit în acest sens?

APLICAȚII PRACTICE

• S-ar putea să fie unii care se miră de răspunsul pozitiv dat de Domnul Isus lui Zacheu când acesta a hotărât să dea jumătate din averea sa săracilor, pe când tânărului bogat Domnul Isus îi ceruse să dea totul (Luca 18:22). Diferența a constat în felul în care acești doi bărbați s-au privit pe ei înșiși, și în felul în care această perspectivă le-a determinat răspunsul.
• Tânărul bogat a venit înaintea Domnului Isus plin de încredere de sine; voia să facă niște fapte bune prin care să câștige favoarea divină (Luca 18:18); era convins de neprihănirea sa vizavi de Legea lui Dumnezeu (18:21). Zacheu, pe de altă parte, a răspuns cu generozitatea izvorâtă din pocăință; a descoperit care era nevoia lui cea mai mare. Harul lui Dumnezeu descoperit în Domnul Isus a fost dincolo de așteptările lui Zacheu. Dărnicia lui nu a fost un efort de a-și câștiga darul lui Dumnezeu, ci răspunsul plin de recunoștință pentru darul deja primit, în ciuda neputinței lui.
• Cu care dintre cei doi bărbați te asemeni mai mult? Încerci să-i oferi un dar Domnului? Sau mai degrabă, tu ești cel ce a primit un dar nemeritat, și ca rezultat al acestui dar duci o viață de generozitate în asemănarea lui Cristos?

TEXTUL LECȚIEI: Luca 15:11-24                      VERSETE DE AUR: Luca 15:22, 24

„Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. […] Căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit.’ Și au început să se înveselească…” — Luca 15: 22, 24

SCOPUL LECȚIEI: Să ne reamintim detaliile pildei fiului risipitor; să înțelegem pilda ca o ilustrație a răspunsului lui Dumnezeu față de păcătosul care se întoarce cu pocăință; să căutăm să-i privim pe cei păcătoși din perspectiva Domnului Isus.

CONTEXTUL LECȚIEI

Pilda din lecția de astăzi este una din cele mai iubite (și adesea greșit aplicată) dintre pildele Domnului Isus; ea face parte dintr-o serie de pilde rostite în prezența liderilor religioși ai vremii. Aceștia cârteau împotriva asocierii Domnului Isus cu vameșii (colectorii de impozite) și alți păcătoși (Luca 15:1-2). Versetul 3 marchează începutul răspunsului Domnului Isus, răspuns care constă într-o serie de 3 pilde; fiecare pildă are de a face cu recuperarea a ceva pierdut: o oaie (15:4-7), o monedă (15:8-10), și un fiu risipitor (15:11-32).

Când se adresa conducătorilor vremii în pilde, Domnul Isus folosea adesea aceste povestiri ca niște săgeți bine țintite înspre fățărnicia lor. În casa lui Simon fariseul, acesta ar fi trebuit să înțeleagă din pildă că el era, de fapt, cel ce “iubește puțin” (Luca 7:47). Preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii au priceput că pilda arendașilor era spusă împotriva lor (Marcu 12:1-12). Cele trei pilde in Luca 15 se aseamănă între ele; toate sunt mesaje de mustrare contra conducătorilor cucernici care îl disprețuiau pe Domnul Isus pentru că îi primea pe păcătoși (Luca 15:2).

STRUCTURA LECȚIEI

A. Dorința fiului (Luca 15:11-12)

• Descrierea scenei (v. 11)
• Cererea fiului (v. 12a)
• Răspunsul tatălui (v. 12b)

B. Consecințele acțiunilor fiului (Luca 15:13-16)

• Lepădarea legământului (v. 13)
• Confruntarea cu lipsurile (v. 14-16)

C. Venirea în fire (Luca 15:17-19)

• Trezirea la realitate (v.17)
• Gândul pocăinței (v. 18-19)

D. Restaurarea (Luca 15:20-24)

• Primirea făcută de tatăl (v. 20)
• Mărturisirea fiului (v. 21)
• Reînnoirea legăturii (v. 22-24)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum ne putem feri de o interpretare greșită a pildelor? Care a fost motivul folosirii vorbirii în pilde? (Matei 13:10-17). Cine au fost ascultătorii? Care a fost capacitatea lor de pricepere? (Matei 15:15-16; 16:5-12).
2. Cum putem interveni, ca adunare, în cazurile membrilor pe cale să urmeze exemplul fiului risipitor? Care sunt semnele prevestitoare în viețile celor ce sunt în această situație?
3. Care ar trebui să fie comportamentul nostru cu cei ce se pocăiesc după ce în prealabil ne-au greșit?
4. Ce are trebui să facem (adunarea) în cazul membrilor care refuză să se pocăiască și continuă să trăiască în păcat?

APLICAȚII PRACTICE

1. Scopul pildei spuse de Domnul Isus nu este să ilustreze modelul de reconciliere în familie. Mai degrabă, pilda ne descrie istoria fiecăruia dintre noi, a felului în care am întors spatele lui Dumnezeu și am risipit bogățiile harului și dragostei Sale. Chiar și așa, El este gata să-l reprimească pe cel ce se pocăiește. Chiar dacă ne privește tăcut când Îi întoarcem spatele, El lasă deschisă ușa pentru întoarcerea noastră.
2. Domnul Isus S-a bucurat de fiecare păcătos care s-a întors cu pocăință la Dumnezeu. Pentru vameși și păcătoși, această întoarcere a însemnat recunoașterea faptului că ceea ce se spunea despre ei era adevărat: se înstrăinaseră de poporul Domnului. A însemnat că aveau nevoie de îndurarea lui Dumnezeu; îndurare pe care au găsit-o în Isus. Căpeteniile religioase ale vremii nu au înțeles rolul Domnului Isus. El a fost și este singura  sursă a milei și îndurării lui Dumnezeu. Nimeni nu este “atât de îndepărtat” încât să nu-l ajungă îndurarea lui Dumnezeu.
3. Pilda aceasta poate fi interpretată la nivel personal, ca ilustrând primirea pe care o face Dumnezeu persoanelor care se pocăiesc. Mulți văd în această pildă și o temă mai largă: fiul risipitor reprezintă neamurile. În Isaia 49:6 (un text cunoscut liderilor religioși ai vremii) Dumnezeu promite că robul Său nu va ridica doar “semințiile lui Iacov” și va întoarce “rămășițele lui Israel,” ci, de asemenea, va fi “Lumina neamurilor,” și va duce “mântuirea până la marginile pământului.” (De asemenea în Faptele Ap. 13:47).

TEXTUL LECȚIEI: Marcu 1:16-20; Luca 14:25-33         VERSETUL DE AUR: Luca 14:27

SCOPUL LECȚIEI: Să aprofundăm învățătura Domnului Isus cu privire la ucenicie; să ne evaluăm preocupările în lumina acestei chemări la ucenicie; să ne cercetăm dacă suntem cu adevărat ucenici ai lui Cristos.

“Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.”— Luca 14: 27

CONTEXTUL LECȚIEI

Prima parte a lecției de azi se găsește la începutul Evangheliei lui Marcu. Evanghelia începe cu propovăduirea lui Ioan Botezătorul care a chemat poporul la pocăință și curățire, pregătind calea pentru sosirea iminenta a regelui divin (Marcu 1:2-8). Apoi ne este descris botezul Domnului Isus, identificat de o voce din cer ca fiind Fiul lui Dumnezeu (1:9-11). După triumful asupra ispitelor, Domnul Isus repetă chemarea făcută de Ioan, la pocăință, proclamând că împărăția promisă de Dumnezeu este aproape (1:14-15).

Venirea împărăției lui Dumnezeu este tema centrală a învățăturii Domnului Isus. Împărăția lui Dumnezeu reprezintă restabilirea domniei Sale asupra întregii creații, în special asupra omenirii răzvrătite. Cuvintele bine-cunoscute ale rugăciunii Tatăl Nostru exprima această idee: „Vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.” (Matei 6:10). Domnul Isus leagă venirea și lucrarea Sa de inaugurarea Împărăției lui Dumnezeu. Această domnie urmează să se întindă în viitor până la marginile pământului (Faptele Ap. 1:8), și va fi deplină la întoarcere Domnului Isus ca împărat (1:11). În lumina acestor adevăruri, Domnul Isus își cheamă primii ucenici.

A doua parte a lecției, din Evanghelia lui Luca, descrie evenimente derulate în timpul ultimei călătorii spre Ierusalim. Domnul Isus știa că urma să moară acolo, și a dorit să-și înștiințeze ucenicii. (Luca 9:22, 44). Însă ei nu au înțeles (9:45). Mulțimile care i s-au alăturat așteptau să-l vadă triumfând ca rege. Domnul Isus a triumfat, însă nu în felul în care se așteptau ei!

STRUCTURA LECȚIEI

A. Răspunde chemării (Marcu 1:16-20)

• Adunare (v. 16-18)
• Părăsire (v. 19-20)

B. Socotește costul (Luca 14:25-33)

• Un angajament suprem (v. 25-27)
• Un angajament bine cumpănit (v. 28-30)
• Un angajament absolut (v. 31-33)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. S-ar putea ca Dumnezeu să ne cheme în lucrarea Sa în săptămâna care ne stă înainte; care sunt domeniile de slujire în care ar putea să o facă? Care sunt metodele pe care Satan le poate folosi să ne descurajeze? Cum ne putem împotrivi acestor metode?
2. Există situații în care chemarea la slujire nu trebuie urmată de un răspuns imediat? De ce? Citiți Neemia 1:1-4, 11; 2:11-16; Hagai 1:9; Luca 9:59-62; 14:31; Romani 10:2; Galateni 1:15-18; și 1 Ioan 4:1.
3. Care sunt aspectele cu care ne vom zbate când vom încerca să ne “urâm” familia în sensul pe care a vrut Domnul Isus să-l aibă acest cuvânt? Ce înțelegem din următoarele pasaje: Ezra 10:1-17; Iov 2:7-10; Luca 8:19-21; și 1 Corinteni 7:12-16?
4. E posibil ca răstimpul în care stăm și socotim costurile să se lungească și să devină amânare și, în realitate, necredință?
5. Cum vom ști dacă am renunțat la totul pentru a-L urma pe Cristos?

APLICAȚII PRACTICE

1. Cele două pasaje din lecția de azi prezintă două idei aparent incompatibile. Isus, prin venirea Sa, inaugurează domnia promisă a lui Dumnezeu, dar, în același timp ne avertizează că victoria se câștigă prin slăbiciune, umilință și suferință. Nu am fost chemați să fim martori oculari ai lucrării Domnului Isus, însă la fel cu cei patru din lecție (Petru, Andrei, Iacov și Ioan) avem misiunea de a lărgi împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus ne cheamă să fim uneltele Sale, așa încât voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ precum în ceruri.
2. Suntem chemați la ceva mai presus de o identitate creștină doar cu numele. Această chemare ne cere să dăm totul. Ne cere să ne reevaluăm relațiile cele mai apropiate, și în același timp ne cere să ne iubim familiile și prieteni mai mult ca oricând. Chemarea ne solicită să ne punem averile și timpul la dispoziția lui Dumnezeu, să ne investim resursele pământești pentru un câștig ceresc: suflete mântuite. Această chemare înseamnă să lăsăm în urmă multe comori pământești, dar să câștigăm nenumărate comori cerești (Luca 18:29-30).
3. În gândirea unora, a fi creștin înseamnă să-L mărturisești pe Cristos, pe când termenul ucenic este rezervat acelora care sunt mai dedicați în a-L urma cu mai multă seriozitate. Noul Testament nu ne învață această distincție. Dacă îl mărturisești pe Cristos ca Domn trebuie să ai în vedere (să socotești) costul acelei mărturisiri. Te va costa tot ce ai, dar răsplata (dacă putem spune așa) este că vei fi părtaș la domnia veșnică și victorioasă a Dumnezeului celui Atotputernic.

TEXTUL LECȚIEI: Luca 14: 7-14            VERSETUL DE AUR: Luca 14: 11

„Căci oricine se înalță va fi smerit; și cine se smerește va fi înălțat.˝ — Luca 14: 11

SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm învățăturile Domnului Isus cu privire la smerenie; să distingem între un comportament cu adevărat smerit și cel doar de suprafață, fals; să demonstrăm smerenie în opțiunile pe care le avem de făcut în săptămâna viitoare.

CONTEXTUL LECȚIEI

Lecția de astăzi face parte din relatarea ultimei călătorii a Domnului Isus spre Ierusalim, Luca 9:51 până la 19:28. Domnul Isus îi avertizase pe ucenici încă de la început că avea să fie dat pe mâna dușmanilor Săi. Aceștia urmau să-L omoare, dar Dumnezeu Tatăl avea să-L aducă la viață din nou (Luca 9:22). În ciuda îndemnurilor Sale, „voi ascultați bine ce vă spun,” ucenicii n-au ascultat (Luca 9:44).

Contextul imediat al lecției este oferit de o invitație la masa de Sabat făcută Domnului Isus de către unul din liderii religioși importanți. La această masă se afla și „un om bolnav de dropică (hidropizie).” Domnul Isus îi confruntă pe cei prezenți cu o întrebare: e permis a vindeca într-o zi de Sabat? Primind doar tăcere ca răspuns, Domnul Isus l-a vindecat pe cel bolnav și le-a scos în evidență ipocrizia (14:3-6).

STRUCTURA LECȚIEI

A. Un oaspete smerit (Luca 14:7-11)

• Smerenie (v. 7-9)
• Înălțare (v. 10-11)

B. O gazdă smerită (Luca 14:12-14)

• O invitație greșită (v. 12)
• O invitație corectă (v. 13-14)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Cum putem demonstra că avem un sistem de valori diferit de cel al lumii când este vorba să decidem cine merită cinstire? Ce învățăm din pilda din Matei 20:1-16?
2. Care sunt câteva exemple de situații în care nu am demonstrat smerenie? Care texte din Scriptură (în afara lecției de azi) ne vin în minte, texte care ne pot cerceta în această privință?
3. Care sunt barierele care ne împiedică să arătăm ospitalitate celor din afara zonei noastre de confort (din punct de vedere demografic sau cultural)? Ce putem învăța de la frații primitori de oaspeți?
4. Cum poate biserica noastră, ca un întreg, să fie un model de smerenie? Cum diferă smerenia bisericii, în aspect și acțiune, de smerenia demonstrată de membrii ei?
5. Cum putem păstra curată și altruistă motivația noastră de a sluji și în același timp să ne gândim la răsplătirea care ne așteptă la înviere? Putem încerca să ajungem la o smerenie cu care să ne putem mândri?

APLICAȚII PRACTICE

1. Ambele învățături ale Domnului Isus sunt prezentate în contextul unui ospăț, dar ele nu se rezumă doar la atât. Ele ni-L descoperă pe Dumnezeu din perspectiva crucii lui Cristos. Când ajungi să Îl cunoști pe Dumnezeu în acest fel, prioritățile vieții tale se schimbă în mod radical; dintr-un om egoist, care caută să se înalțe singur, devii unul care se jertfește de bună voie în slujirea altora.
2. Cuvântul ”smerenie” este adesea înțeles greșit. El este mai mult decât o modestie când e vorba de propriile realizări, mai mult decât o abținere de la pretențiile unui statut social. Smerenia biblică este un duh umil care pune nevoile altora mai presus de cele personale. În acest fel, cele două învățături din lecția de azi se combină armonios: trebuie să umblăm după locurile smerite și să-i slujim întotdeauna pe ceilalți cu generozitate.
3. Atunci când îmbrățișăm această învățătură, nu ne gândim că merităm ceva în schimb. Suntem urmașii unui Învățător umil care și-a dat viața pentru cei slabi și fără niciun merit. A fi ca El însemnă dragoste în acțiune, fără a ne gândi că ne-am câștigat vreun merit.

Text: Psalmul 91:1-8, 11-16

Verset de aur: Psalmul 91:15

Prezentarea lecției:

Scopul – Să ne aducem aminte de ocrotirea promisă de Dumnezeu; să identificăm pericolele de care creștinii au nevoie să fie protejați de Dumnezeu; să identificăm modalități prin care biserica poate oferi protecție celor vulnerabili și care au nevoie de protecție.

Contextul lecției:

Contextul istoric în care a fost scris Psalmul 91 nu ne este cunoscut. Dar contextul literar ne descoperă scopul cu care a fost scris. Psalmul anterior, Psalmul 90, este un psalm de tânguire, o meditație asupra naturii trecătoare a vieții, care se veștejește sub mânia lui Dumnezeu, datorită păcatului. Psalmul 91 este un răspuns la tânguirea din Psalmul 90.

Tema Psalmului 91 este siguranța celui păzit de Domnul. Există o pecete de protecție peste toți cei ce Îl ascultă și rămân în El. Promisiunile din Psalm nu sunt pentru cei ce se apropie de Dumnezeu numai atunci când intră în necazuri și au nevoie de ajutor, ci pentru cei ce s-au așezat temeinic lângă El (v.1) și-L fac în fiecare zi ,,locul lor de adăpost“ (v. 9).

Care sunt pericolele care ne pasc? Curse și boli (v. 3), săgeți (v. 5), molime și urgii (v. 10), pietre (vv. 11–12), lei și șerpi (v. 13; poate o aluzie la Satan însuși). Putem găsi foarte ușor corespondentul contemporan pentru aceste pericole care-i pășteau pe călătorii evrei de atunci.

Viața de rămânere în Dumnezeu (vv. 1–4) produce o viață de siguranță alături de El (vv. 5–13), o viață fără panică, care ne înlesnește viața din belșug  (vv. 14–16), viața de biruință și de pace. Cel mai sigur loc din lume este să fii la umbra Celui Atotputernic.

Structura lecției:

A. Un loc de scăpare (Psalmul 91:1-8)

• Unde găsim adăpost (v. 1, 2)
• De ce/cine suntem apărați (v. 3-8)

B. Apărător vrednic de încredere (Psalmul 91:11-13)

• Cu ajutorul îngerilor (v. 11, 12)
• Împotriva animalelor de pradă (v. 13)

C. Asigurări (Psalmul 91:14-16)

• Motivul pentru binecuvântare (v. 14)
• Manifestările binecuvântărilor (v. 15, 16)

Întrebări pentru discuție:

1. În mod practic, cum poți să te ascunzi la „umbra” lui Dumnezeu în săptămâna următoare?
2. Care sunt versetele sau principiile biblice care te ajută atunci când ai nevoie de odihnă fizică, spirituală sau emoțională?
3. Ce ne spune Psalmul 91 despre „îngerii păzitori”?

Aplicații practice

1. În lumea căzută în care trăim, suntem înconjurați de pericole și suferință. Psalmul 91 ne aduce aminte că Dumnezeu este vrednic de încredere și că are puterea să ne salveze. În calitate de creștini, noi știm că vom avea parte de suferințele lui Christos, până la moarte (Matei 16: 24, 15; 1 Petru 2:19-21). În același timp, știm că Dumnezeu ne promite ocrotire.
2. În calitate de biserică suntem chemați să fim reprezentații lui Dumnezeu față de cei vulnerabili, care au nevoie de ocrotire.

Text: Psalmul 66:1-9, 16-20

Verset de aur: Psalmul 66:1

Prezentarea lecției:

Scopul – Să identificăm în Psalmul 66 referințele la eliberarea poporului Israel de către Dumnezeu la Marea Roșie; să discutăm despre impactul pe care îl are prezentarea mărturiei personale asupra altor credincioși; și să înălțăm o rugăciune de mulțumire la adresa lui Dumnezeu pentru o situație specifică din viața noastră când El și-a manifestat puterea.

Contextul lecției:

Acest Psalm face parte dintr-un grup de Psalmi (65-68) în care întreg pământul și popoarele pământului mărturisesc puterea lui Dumnezeu și Îl laudă pentru domnia Lui cu dreptate. Nu se cunoaște autorul Psalmului, însă ar putea fi David, pentru că este scris în stilul davidic. Este o cântare de laudă la adresa unui Dumnezeu atotputernic.

Structura lecției:

A. Veniți și lăudați (Psalmul 66:1-4)

• O chemare pentru toată lumea (v. 1, 2)
• Dumnezeu este lăudat (v. 3, 4)

B. Veniți și vedeți (Psalmul 66:5-9)

• Să ne aducem aminte de eliberarea lui Dumnezeu (v. 5, 6)
• Să ne bucurăm de domnia lui Dumnezeu (v. 7-9)

C. Veniți și ascultați (Psalmul 66:16-20)

• Ascultați mărturia mea (v. 16-19)
• Slăviți-L pe Dumnezeu (v. 20)

Întrebări pentru discuție:

1. În afară de cântarea comună, ce alte căi putem folosi pentru a slăvi și înălța numele lui Dumnezeu? Puteți identifica anumite acțiuni care au efectul opus, care ponegresc numele Dumnezeu?
2. Ce putem face pentru a ne aduce aminte unii altora despre victoriile pe care le-am avut cu Dumnezeu până în prezent? Care dintre eroii credinței din Evrei 11 te ajută cel mai bine să îți aduci aminte de credincioșia lui Dumnezeu?

Aplicații practice

1. În ciuda circumstanțelor în care se afla psalmistul, Dumnezeu era suveran, atotputernic și vrednic de laudă. El continua să fie Cel care judecă popoarele și Cel care cunoaște îndeaproape fiecare inimă. Același lucru este valabil și azi. În ciuda faptului că suntem înconjurați de oameni care nu au frică de Dumnezeu și care nu Îl laudă, noi trebuie să continuăm să trăim cu o frică sfântă față de El și să Îl slăvim pentru credincioșia pe care ne-a arătat-o până în prezent.
2. Ne putem încuraja unii pe alții prin mărturiile noastre, aducându-ne aminte de situațiile din trecut când am fost conduși și eliberați de mâna tare a lui Dumnezeu.

Text: Psalmul 48:1-3, 9-14

Verset de aur: Psalmul 48:14

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem dragostea lui Dumnezeu, manifestată prin legământul făcut de El; să explicăm pericolul pe care îl reprezintă încrederea în metodele folosite de Dumnezeu pentru a ne apăra, în loc să ne încredem nemijlocit în El; să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru dragostea și protecția Lui.

Contextul lecției:

Psalmul 48 face parte din categoria cântărilor Sionului. Această categorie include și Psalmii 46, 76, 84, 87 și 122 (unii includ aici și Psalmii 126, 129 și 137). Aceștia cântă slava muntelui Sionului, locul unde era așezat templul din Ierusalim. Acești Psalmi Îl descriu pe Dumnezeu ca Rege și sunt scriși în contextul în care națiunea se confrunta cu războaie cu popoarele învecinate și cu idolii păgâni. În timpurile biblice, naționalismul și religia erau inseparabile; fiecare popor avea o zeitate predominantă care se presupune că îi apăra. Când popoarele se războiau, conflictul nu era doar pe câmpul de luptă, ci presupunea și o încleștare între zeitățile protectoare.

Spre deosebire de orice alte zeități sau idoli, Dumnezeul atotputernic este Rege nu doar în Ierusalim ci El este „Împărat mare peste tot pământul” (Psalmul 47:2, plus textul de azi; 2 Împărați 20:23, 28).

Structura lecției:

A. Dumnezeu slăvit în Sion (Psalmul 48:1-3)

• Măreția Lui (v. 1)
• Prezența Lui (v. 2)
• Protecția Lui (v. 3)

B. Dumnezeu este înălțat (Psalmul 48:9-11)

• Datorită credincioșiei Lui (v. 9)
• Datorită neprihănirii Lui (v. 10)
• Datorită judecăților Lui (v. 11)

C. Vestiți generațiilor viitoare despre Dumnezeu (Psalmul 48:12-14)

• Despre protecția Lui (v. 12, 13)
• Despre prezența Lui (v. 14)

Întrebări pentru discuție:

• Dacă Dumnezeu este un Dumnezeu drept, de ce există atât de multă nedreptate în lume?
• Care sunt câteva modalități creative de a spune generațiilor următoare despre cum Dumnezeu ne-a purtat de grijă și ne-a protejat până în prezent?

Aplicație practică

• Pentru cititorul din zilele noastre, o cântare despre zidurile cetății pare ceva neobișnuit. Pentru poporul Israel însă, cetatea era o reprezentare tangibilă a Împărăției și prezenței lui Dumnezeu. Azi, noi Îl slujim pe Domnul nostru Isus Christos, care și-a arătat dragostea față de noi prin moartea și învierea Lui. Protecția pe care a oferit-o în trecut, și pe care continuă să ne-o ofere, este dovada dragostei Lui.

Text: Filipeni 3:7-14

Verset de aur: Filipeni 3:13, 14

Prezentarea lecției:

Scopul – Să identificăm credința în Cristos nu doar ca o condiție pentru a aparține lui Dumnezeu dar și ca o condiție obligatorie pentru a crește în asemănarea lui Cristos; să înțelegem contrastul dintre creșterea în asemănarea lui Cristos și concentrarea atenției asupra succesului și realizărilor personale. 

Contextul lecției:

Lipsa de unitate din biserica din Filipi a fost provocată de o serie de factori. Putem deduce că diferendele personale și rivalitățile au jucat un rol semnificativ. Cu certitudine că egoismul față de care suntem cu toții vulnerabili a fost un teren fertil pentru ca această problemă să crească. Un alt factor semnificativ a fost influența celor care susțineau că iudeii trebuie să aibă un loc de cinste în biserică. Ca și în alte biserici plantate de Pavel, biserica din Filipi era tulburată de cei care se identificau ca iudaizatori. Aceștia insistau că pentru a aparține poporului lui Dumnezeu, credincioșii trebuiau să respecte și Legea lui Moise, în special în privința circumciziei (Filipeni 3:2, 3).

Pavel a înțeles că Legea lui Moise a fost împlinită în Christos. Această înseamnă că Dumnezeu îi acceptă pe ne-evrei așa cum sunt. El a înțeles că diferența dintre evrei și ne-evrei a fost îndepărtată și că oricine care crede în Cristos este acceptat (Fapte 2:37-39; Efeseni 2:11-22; Coloseni 3:11).  Dacă Cristos s-a smerit și a venit ca cel mai umil slujitor (lecția de săptămâna trecută), niciun ucenic al lui Cristos nu poate să îi trateze pe alți credincioși ca cetățeni de mâna a doua ai Împărăției lui Dumnezeu. În Cristos, toți creștinii sunt cetățeni egali ai Împărăției.

Structura lecției:

A. Câștiguri și pierderi (Filipeni 3:7-11)

• Re-evaluarea trecutului (v. 7, 8)
• Neprihănirea în prezent (v. 9, 10)
• Învierea în viitor (v. 11)

B. Uitând ce este în trecut și privind înainte (Filipeni 3:12-14)

• Un scop vrednic de urmărit (v. 12)
• O cursă de terminat (v. 13, 14)

Întrebări pentru discuție:

• Ce argumente ai avea pentru cineva care crede că neprihănirea lui Cristos îl salvează pe creștin de iad, dar intrarea în cer se face pe baza neprihănirii personale?
• Cum îți schimbă  atitudinea și acțiunile tale din prezent faptul că ai siguranță în învierea viitoare?

Aplicații practice

• Putem spune cu certitudine că textul de azi i-a făcut pe creștinii din Filipi să-și re-evalueze direcția vieților lor. Aducându-le aminte de viața, moartea și învierea lui Cristos și de așteptarea învierii Lui și a vieții cu El în veșnicie, Pavel îi încurajează la o transformare zilnică în asemănarea lui Cristos.
• Pavel recunoaște că schimbarea la nivel personal nu se întâmplă peste noapte. Sunt mulți factori care ne pot distrage atenția pe cărarea chemării cerești a lui Dumnezeu, în Cristos Isus. Dar scopul pe care dorim să îl atingem, și de care trebuie să ne aducem aminte în fiecare zi, merită orice sacrificiu necesar pentru a-l atinge.

Text: Filipeni 2:1-11

Verset de aur: Filipeni 2:3

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem întruparea, moartea și învierea lui Isus ca apogeu al lucrării de auto-revelare a lui Dumnezeu; să explicăm cum jertfirea de bună voie a lui Isus definește adevărata existență umană; și să identificăm modalități de a-L imita pe Cristos în relațiile noastre. 

Contextul lecției:

Epistola către Filipeni, una dintre epistolele scrise de apostolul Pavel în timp ce se afla în închisoare, a fost scrisă din Roma. Prilejul epistolei a fost confirmarea unui dar de bani din partea bisericii din Filipi, adus apostolului Pavel de către Epafrodit, unul dintre membri acestei biserici (Filipeni 4:10-18). Aceasta este o scrisoare afectuoasă, scrisă unui grup de creștini care erau apropiați în mod deosebit de inima lui Pavel (2 Corinteni 8:1-6), și apar foarte puține lucruri despre erori doctrinare în această epistolă.

Unul dintre principalele motive pentru care Pavel a scris această epistolă este abordarea problemei conflictelor interpersonale (Filipeni 4:2,3), dar esența învățăturii lui Pavel se află în textul lecției de azi.

Una dintre aplicațiile cărții Filipeni este nevoia unității în smerenie în comunitățile de creștini. Suntem uniți cu Cristos și trebuie să luptăm ca să fim uniți unii cu ceilalți în același fel. Pavel ne reamintește să avem „o simțire, o dragoste, un suflet și un gând” și să dăm la o parte îngâmfarea și ambiția egoistă și „în smerenie, fiecare să-l privească pe altul mai presus de el însuși”, căutând interesele altora și purtându-ne de grijă unii altora (Filipeni 2:2-4). Ar fi mult mai puține conflicte în biserici astăzi dacă am lua în serios sfatul lui Pavel.

Versetele 6-11 din textul de azi au o structură poetică: au o construcție paralelă și un punct culminant. Mulți comentatori biblici sugerează că acest pasaj este o cântare creștină din biserica primară. Textul se concentrează asupra naturii și activității lui Cristos prin prezentarea naturii Lui divine și a pre-existenței Lui, a rolului Lui în creație, a întrupării Lui, a morții Lui dureroase, a învierii și a înălțării.

Structura lecției:

A. Chemarea la altruism (Filipeni 2:1-4)

• Darurile altruiste ale lui Cristos (v. 1)
• Imitarea noastră altruistă (v. 2-4)

B. Revelarea adevăratului altruism (Filipeni 2:5-11)

• Natura divină a lui Cristos (v. 5, 6)
• Cristos dezbrăcat de sine (v. 7, 8)
• Cristos înălțat (v. 9-11)

Întrebări pentru discuție:

• Cum poți folosi privilegiile și binecuvântările date de Dumnezeu pentru a sluji altora?
• Pe măsură ce un creștin crește în umilință și în altruism, cum se deosebește slujirea lui de slujirea celor din lumea seculară?

Aplicații practice

• Domnul Isus a refuzat să-și folosească autoritatea divină pentru El însuși. El nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca fiind un lucru pe care să-l folosească pentru avantajul propriu. De exemplu, El a fost ispitit să transforme pietrele în pâini pentru a-și satisface foamea (Matei 4:3). Pe de altă parte, El și-a folosit puterea pentru a-i hrăni pe alții (Matei 14:13-21; 15:32-38). El a avut dintotdeauna această mentalitate, din veșnicie.
• Care este direcția vieții tale? Cariera, relațiile de familie, prieteniile – le folosești pentru folosul tău propriu sau pentru nevoile altora?

Text: Filipeni 1:12-21

Verset de aur: Filipeni 1:12

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem împrejurările dificile în care se afla Pavel când scria bisericii din Filipi despre bucurie; să înțelegem că Evanghelia produce bucurie durabilă, chiar și în împrejurări dificile; și să conștientizăm ce trebuie să facem pentru a avea o astfel de bucurie.

Contextul lecției:

Epistola către Filipeni este scrisă de Pavel pentru credincioșii din Filipi, o cetate din Macedonia. Biserica aceasta a fost înființată de Pavel în cursul celei de a doua călătorii misionare (Fapte 16:11-40). Pavel a scris această epistolă din închisoare (Filipeni 1:7, 12-14); mai mult ca sigur că era în Roma, în arest la domiciliu, așteptându-și procesul în fața lui Nero.

Creștinii din Filipi se confruntau cu o criză a credinței, din cauza împrejurărilor în care se afla Pavel. Fiind obișnuiți să fie mândri de apartenența la Imperiul Roman și, de asemenea, având un adânc respect pentru Pavel, apostolul lui Dumnezeu, ei au fost nevoiți să accepte realitatea că eroul lor era arestat și încarcerat chiar de Roma.

Structura lecției:

A. Înaintarea Evangheliei (Filipeni 1:12-14)

• Rezultate neașteptate (v. 12)
• Locuri neașteptate (v. 13)
• Mijloace neașteptate (v. 14)

B. Christos predicat (Filipeni 1:15-18a)

• Motive contradictorii (v. 15-17)
• Evanghelia biruitoare (v. 18a)

C. Rezultatele (Filipeni 1:18b-21)

• Bucuria (v. 18b)
• Ajutorul Duhului (v. 19)
• Christos este proslăvit (v. 20, 21)

Întrebări pentru discuție:

• Cum poate biserica noastră sluji mai bine pe liderii care se confruntă cu situații dificile?
• Ce diferență ar fi dacă acele situații dificile ar fi provocate de persoana în cauză?
• În ce situații este adecvat să atragem atenția asupra dificultăților cu care ne confruntăm și în ce situații este mai bine să nu le facem cunoscute?
• Ce putem face ca să identificăm și să ne ocupăm de amenințările la unitatea bisericii?
• Ce trebuie să se întâmple ca versetul din Filipeni 1:21 să devină o declarație de convingere personală?

Aplicații practice

• Fiecare dintre noi a fost creat ca să-și investească viața, nu să țină cu dinții de ea. Când încercăm să ne păstrăm viața cu orice preț, ne îndepărtăm de scopul nostru divin, ceea ce duce la pierderea bucuriei. Când învățăm să renunțăm la viața noastră, redescoperim motivul existenței noastre, descoperim cine suntem cu adevărat și găsim bucuria adevărată.
• Pavel a găsit o modalitate de sluji pe alții chiar din închisoare. El a știut că Dumnezeu poate să îi dea oportunități să Îl slăvească pe Christos chiar și în cele mai sumbre situații. Care sunt circumstanțele pe care ți le-a dat Dumnezeu ca să slujești pe alții cu altruism?