Dreptatea și legile Sabatului

Text: Matei 12:1-14

Verset de aur: Matei 12:7

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem evenimentele descrise în text și felul în care a răspuns Isus la fiecare dintre incidentele descrise; să precizăm motivele pentru care mila sau compasiunea este mai importantă decât jertfa.

Contextul lecției:

Capitolul precedent al Evangheliei lui Matei se încheie cu invitația Domnului Isus de a veni la El toți cei trudiți și împovărați pentru a primi odihnă. Pentru israeliți ideea de odihnă era strâns legată de alte două lucruri: Sabatul și țara promisă (Exod 20:8-11, Deuteronom 12:10; 25:19, Iosua 1:13-15). Domnul Isus le-a spus că el a împlinit deja promisiunile pe care Dumnezeu le făcuse prin aceste două lucruri. Declarația Domnului Isus este respinsă de israeliți. Vedem în textul de astăzi că Domnul Isus se confruntă cu o problemă legată de Sabat. Legea lui Moise descria Sabatul ca o zi de odihnă după muncă. În Sabat trebuia să se sărbătorească odihna lui Dumnezeu după munca depusă în timpul actului de creație și de asemenea după efortul depus pentru a elibera poporul din robia egipteană. Problema era că legea nu dădea o definiție clară a muncii sau a efortului. Ce înseamnă muncă, ce înseamnă efort? Aceasta era întrebarea fariseilor, a acestor credincioși care luptau cu mult zel să păstreze legea neîntinată, construind în jurul legii un fel de „gard de protecție„ din dorința de a o păstra intactă, sperând că Dumnezeu va binecuvânta din nou poporul dacă acesta va începe din nou să respecte legea. „Gardul” acesta de protecție fusese construit de farisei gândindu-se la orice posibilitate, orice circumstanță care ar putea implica legea, și dând răspunsuri stricte la toate aceste circumstanțe, ca oricine să poată să știe cum trebuie să se comporte în orice situație, fără a încălca legea. În cadrul acestui „gard de protecție” a legii, erau și instrucțiuni foarte clare și stricte cu privire la Sabat, și nimeni nu avea voie să facă nici cel mai mic efort, sau vreo activitate ce putea fi considerată muncă, ca nu cumva legea să fie încălcată. [Read more…]

Bucurie în restaurare

Text: Leviticul 16, Psalmul 34, Evrei 2:5-18

Verset de aur: Psalm 34:8

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem legătura dintre Psalmul 34 și Evrei 2:17, 18. Să dăm exemple despre dorința și abilitatea lui Dumnezeu de a se îngriji de poporul Lui.

Contextul lecției:

Într-o lume rea, egoistă, lipsită de dragoste, e greu să simți dragostea lui Dumnezeu. Afectați de răutatea și de lipsa de dragoste a celor din lume, mai repede simțim durerea cauzată de respingere, de lovituri, de răutate. Creștinii nu sunt din lume, însă sunt încă în lume și acest lucru nu e ușor. Suntem însă încurajați de cei care au trecut prin încercări, nu s-au lăsat doborâți și au lăsat în urmă un exemplu de credincioșie și o mărturie deosebită. Regele David e unul dintre acești oameni. Mărturia lui, chiar după atâta timp, este încă capabilă să ne încurajeze și să ne ajute să stăm pe cale. Exemplul cel mai minunat însă este cel al Domnului Isus, care în ciuda respingerii și a persecuției îndurate, nu s-a lăsat și a dus la îndeplinire planul lui Dumnezeu cu viața lui. [Read more…]

Să ne amintim cu bucurie

Text: Leviticul 25

Verset de aur: Leviticul 25:10

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem elementele odihnei de care pământul trebuia să beneficieze în anul sabatului și în anul de veselie și să înțelegem principiile spirituale pe care aceste legi trebuia să le reprezinte.

Contextul lecției:

Când ne gândim la viața trăită prin credință, ne gândim la un concept religios. Adevărul este că toți oamenii trăiesc prin credință, indiferent dacă cred sau nu în Dumnezeu. Când ne urcăm într-un avion, de exemplu, o facem din credința că pilotul știe să piloteze, că mecanicii și-au făcut datoria, că cel care trebuie să pună benzina și-a făcut datoria și așa mai departe. Când trimitem o scrisoare, sau un pachet, le încredințăm celor de la poștă cu credința că le vor duce la destinație. Pentru a supraviețui în societatea noastră, trebuie să avem un anumit nivel de credință și să ne asumăm un anumit nivel de risc. [Read more…]