Text: Matei 25:31-46

Verset de aur: Matei 25:40

Prezentarea lecției:

Scop: Să identificăm contextul învățăturii Domnul Isus despre oi și capre; să înțelegem care sunt lucrurile care-i împart pe oameni în „oi” și „capre˝ și cum trebuie să slujim.

Contextul lecției:

Săptămâna finală a lucrării Domnuluilui Isus, zilele dinaintea răstignirii și învierii, a început odată cu intrarea Domnului Isus în Ierusalim, în ziua pe care noi o sărbătorim ca sărbătoarea de Florii. Acest eveniment este consemnat în toate Evangheliile, și este numit în mod tradițional „Intrarea Triumfală” (Matei 21: 1-11; Marcu 11:1-11; Luca 19:28-44; Ioan 12:12-19). Evenimentele care au urmat intrării în Ierusalim și care s-au desfășurat în timpul Săptămânii Patimilor (Săptămâna Sfântă) constituie o porțiune importantă a Evangheliilor – 36% din Matei, 37% din Marcu, 28% din Luca, și 44% din Ioan.

Aceste 8 zile, culminând cu Duminica Învierii, sunt cele mai importante din viața pământească de 33 de ani a Domnului Isus. Cineva a spus că, pentru evangheliști, Săptămâna Patimilor este miezul a ceea ce vor cu ardoare să transmită cititorilor; celelalte relatări sunt doar un preludiu la Săptămâna Patimilor.

Am putea crede că scopul lui Isus în aceste ultime zile este să-Și pregătească ucenicii pentru moartea Sa, și să-Și ia rămas bun de la ei. E adevărat că în parte, a făcut aceste lucruri, însă marea parte a săptămânii a petrecut-o învățându-i pe alții. Cea mai lungă porțiune dedicată învățării s-a petrecut în ziua de marți. Această porțiune este cunoscută ca Discursul de pe Muntele Măslinilor. Aici Isus a vorbit, profetic, despre distrugerea în viitor a Ierusalimului (eveniment care s-a întâmplat in anul 70 AD), despre reîntoarcerea Sa cu putere și slavă, și despre judecata viitoare a omenirii. Matei relatează această cuvântare în capitolele 24 și 25.

Matei prezintă în încheiere învățătura lui Isus cu privire la separarea oilor de capre.

Lecția noastră este din a treia secțiune a capitolului 25. În prima parte ni se vorbește despre cele 10 fecioare, o relatare despre participanți la nuntă și pregătirile (sau lipsa pregătirilor) lor, în timp ce mirele zăbovea. În a doua parte, în pilda talanților, ni se vorbește de felul în care slujitorii au folosit resursele pe care stăpânul le-a încredințat fiecăruia în absența lui. Ideea principalăa acestor pilde este vegherea, deoarece nu știm ziua/ora reîntoarcerii mirelui/stăpânului (Matei 25:13). Apoi urmează partea finală, care începe cu imaginea reîntoarcerii lui Mesia.

Structura lecției:

A. Adunarea neamurilor (Matei 25:31-33)

• Judecătorul se așază la judecată (v. 31)
• Judecații sunt despărțiți (v. 32-33)

B. Oile la dreapta (Matei 25:34-40)

• Binecuvântarea oilor (v. 34-36)
• Surpriza oilor (v. 37-39)
• Justificarea oilor (v. 40)

C. Caprele la stânga (Matei 25:41-46)

• Blestemarea caprelor (v. 41-43)
• Încercarea de apărare a caprelor (v. 44)
• Condamnarea caprelor (v. 45)

Întrebări pentru discuție:

1. Care sunt lucrurile pe care mai trebuie să le pui în rânduială pentru a fi gata de întâmpinarea Regelui Cristos? Dacă Regele s-ar reîntoarce astăzi, cum ți-ar evalua credința?
2. Cum poate biserica noastră, în mod practic, să răspundă celor 6 nevoi ale oamenilor enumerate in text? Care este rolul tău în corectarea acestor deficiențe?
3. Ce fel de metode ar trebui să folosească biserica noastră pentru a acorda o prioritate mai mare folosirii resurselor materiale pentru ajutorarea celor în nevoi?

Aplicații practice

1. Aduceți-vă aminte de o situație in care ați ajutat (sau ați încercat să ajutați) pe cineva în suferință; ce ați învățat din acea situație și cum vă va folosi această experiența în viitor? Care a fost efectul asupra credinței voastre?
2. Care caracteristici ale „oii” vor fi vizibile în viața ta de acum înainte? Cum vei pune în aplicare această decizie? Citește 1Tesaloniceni 5:4-11 și vezi care sunt caracteristicile unora care sunt „fii ai zilei.”

Text: Luca 1:26-31; 2:22, 25-35

Verset de aur: Luca 2:30-31

Prezentarea lecției:

Scopul lecției: Să ne familiarizăm din nou cu vestea minunată primită de Maria; să înțelegem de ce a fost Simeon profund mișcat în momentul întâlnirii cu pruncul Isus.

Contextul lecției:

Palestina secolului întâi era compusă din trei provincii: Galileea, Samaria și Iudeea. Lucrarea Domnului Isus s-a desfășurat în toate aceste regiuni, dar Îl găsim la început în Galileea. Acesta era „țara lui Zabulon și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor” (Matei 4:15). Era un ținut deluros, udat suficient de ploi încât să fie propice cultivării pământului și pășunatului, prin urmare avea un caracter rural în cea mai mare parte. Din punct de vedere geografic, între Galileea și Ierusalim se afla interpus teritoriul Samariei.

Luca precizează că locuința Mariei era în satul Nazaret din Iudeea (Luca 1:26; vezi și Marcu 1:9). Lipsa de importanță a micuțului Nazaret, distanța lui față de Ierusalim, și situarea lui într-o zonă nu tocmai pură etnic, din punctul de vedere al evreilor, făceau puțin probabil ca Nazaretul să fie locul încare să locuiască mama lui Mesia, promisul lui Israel. Despre reputația Nazaretului putem citi și în Ioan 1:46.

Poporul evreu a înțeles importanța integrării copiilor noi-născuți în poporul lui Dumnezeu. Părinții lui Isus au procedat conform legii evreilor. L-au tăiat împrejur în a opta zi (Luca 2:21), însemnându-L în mod oficial ca fiu al legământului. Acest eveniment ar fi trebuit să fie, în mod normal, un prilej de bucurie pentru micuța familie, în mijlocul familiei și al prietenilor. Cu acestă ocazie, pruncul a primit în mod oficial numele Isus.

Evenimentele menționate mai sus s-au întâmplat pe când familia mai locuia încă la Betleem, o localitate la 2-3 ore distanță de templul din Ierusalim (mergând pe jos). Luca precizează că familia a rămas în Cetatea lui David până la data în care Maria a putut să îndeplinească ritualul de curățire la templu (Luca 2:22). Aceasta înseamnă 33 de zile după tăierea împrejur a copilașului, sau 40 de zile după nașterea sa (Leviticul 12:4).

Structura lecției:

Îngerul înștiințează (Luca 1:26-31)

• Vizita îngerului Gabriel (v. 26-27)
• Îndurare înaintea lui Dumnezeu (v. 28-31)

Duhul descoperă (Luca 2:22, 25-35)

• Copilul este prezentat (v. 22)
• Așteptarea ia sfârșit (v. 25-27)
• Mântuirea este văzută (v. 28-32)
• Gândurile sunt descoperite (v. 33-35)

Întrebări pentru discuție:

1. Ce vei face data viitoare când vei fi „tulburat” de un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu? Există situații când e mai bine să păstrezi aceste frământări doar pentru tine, fără să le împărtășești altora?
2. Cum putem învăța să nu ne temem de lucrurile de care Scriptura ne spune că nu trebuie să ne fie frică?

Aplicații practice

1. Ce alte lucruri putem face, ca biserică, ca să-i înconjurăm pe copii cu dragostea familiei lărgite a adunării?
2. Au mai rămas lucruri pe care încă trebuie să le facem înainte de a fi gata să fim „sloboziți în pace?” Care din eroii din Evrei 11 ne inspiră în acest sens? Citiți de asemenea 2 Timotei 4:6-8 și vedeți în ce măsură ne influențează răspunsurile.