Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.Isus zicea: „Tată, iartă-i , căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. Luca 23:33-34
COPLEȘIT de DURERE … mai pot face ceva?
Hristos, dincolo de marea-I dorință de a ne descoperi pe Tatăl, n-a încetat niciodată să învețe pe cei ce sunt ai Lui. Predicile Sale sunt un nesecat izvor de viață și înțelepciune. Deși atârnat pe o cruce între Cer și pământ cu dureri de nedescris, a continuat să învețe, să transmită lucruri mărețe. A învățat și după Calvar, și după Înviere și în pragul Înălțării Sale și o face prin Duhul Sfânt și azi, dar pentru aceste câteva rânduri mi-am propus a ne focaliza pe mesajul Lui din ceasul dureros al crucii.
Atunci când suferim, emoțional sau fizic, când dureri de tot felul ne apasă suntem afectați; și uneori atât de mult afectați încât nici nu mai putem raționa limpede, ajungem chiar să fim paralizați de durere, să nu mai facem nimic. Măsurăm durerile noastre prin comparație cu ale altora, cu a acelora ce ne sunt frați sau vecini ori prieteni. Uneori ne putem surprinde pe noi înșine scuzându-ne bucuria de a sluji și chiar de a trăi tocmai din această pricină – suferința. Privind la Suferințele Mântuitorului, suferinți ce sunt incomparabil mai grozave decât ale oricărui muritor, aș vrea să fim inspirați în a fi folositori și dinamici chiar din mijlocul suferințelor, să nu lăsam ca ea, durerea, să ne ucidă destinul înainte de vreme.
Despre Domnul Isus în suferințele Sale citim că era: “… Dispreţuit* şi părăsit de oameni, om al durerii şi obișnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El … “ Isaia 53:3. Evanghelistul Luca ne redă parte din acele evenimente în termenii următori: “Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus… Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. Ce mai poți face în astfel de chinuri, de fapt aș întreba – ce mai poți face când ești țintuit de durere? Nu știu ce dureri ai, prin ce suferinti treci dar știu că privind la Domnul Isus am putea fi încurajați, și sigur inspirați în a trăi și atunci când ai impresia că nu mai poți face mai nimic – durerea te-a înghețat.
Tată iartă-i căci nu știu ce fac … sunt cuvinte rostite de Mântuitorul nostru în grelele chinuri ale crucii în mijlocul batjocurile trecătorilor. Rugăciunea Domnului Hristos rostită de pe cruce, scurtă dar profundă în același timp, e sursă de inspirație și azi pentru cei ce trec prin dureri emoționale și spirituale majore. Dacă vrei să biruiești durerea și să te smulgi din ghiarele deznădejdii trebuie să rostești o rugăciune a iertării pentru tine și pentru semenii ce ți-au produs durerea. Cuvântul de iertare izvorât din inimă e vindecător și izbăvitor. În cele mai grele și copleșitoare dureri te poți aduna și cu ultimile puteri trebuie să guști bucuria iertării și să o rostești și-n dreptul celor ce te-au întristat. Suferința e mai de fiecare dată o consecință a PĂCATULUI și IERTAREA e obligatorie în suferință. Oferă iertarea și primește-o de la Domnul Hristos.
Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai … e nesperată binecuvântarea ce tâlharul de pe cruce a primit-o din partea Mântuitoruli. Mereu mă întreb de ce acest detaliu din dialogul Domnului Isus cu tâlharul e păstrat de Duhul Sfânt pentru noi în Scripturi? Eu cred că e mai mult decât un amănunt … e o lecție ce poate fi Învățată și folosită ca terapie în lupta cu suferința. A rosti în durere cuvânt de binecuvântare te ridică deasupra suferinței. În grea durere oamenii spun lucruri ce le regretă mai apoi; în suferință oamenii mai degrabă blesteamă decât să rostească o binecuvântare. Soția lui Iov e o clară dovadă în acest sens; după ce și-a pierdut averea, copiii și un soț sănătos, în suferința ei emoțională e cu gândul la blestem și nu la binecuvântare: “…Blestemă pe Dumnezeu şi mori!” Iov 2:9b Domnul Isus în crunta durere a crucii ne-a predat o lecție de demnitate prin felul în care răspunde tâlharului. Ce înălțător ar fi ca eu și tu, drag cititor, să putem chiar în mijlocul durerilor să binecuvântăm și să nu blestemăm.
Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie , iată fiul tău!” Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” … Dacă aceste cuvinte rostite de Mântuitorul Hristos ar fi fost rostite în altă împrejurare, câteva zile înainte de patimile Sale – în casa din Betania bunăoară poate că nu ar fi atras atenția așa mult însă rostite de pe cruce dau o valoare uriașă mesajului ce vine prin ele. De ce acum, de ce nu mai devreme sau mai târziu?; doar bine știa Hristos că va învia și vor fi suficiente ocazii ca să încredințeze lui Ioan grija Mariei, mama Sa. De pe cruce, încredințată această responsabilitate, atrage atenția tuturor ucenicilor Domnului Isus mai târziu, adică nouă acelora ce suntem azi cecetați de aceste vorbe – încredințarea mamei Mântuitorului lui Ioan ne arată atât de limpede că durerea, oricât de mare ar fi ea, nu poate înăbuși sensibila inimă slujitoare a celui credincios. S-ar prea putea ca durerea să te “pironească” într-o stare din care să nu poți fi activ în slujirea celor dragi, a semenilor tai – așa cum Isus a fost în răstignirea Sa – dar e prea posibil să ai alți apropiați ce pot fi extensia slujirii tale, pot fi mâna ta sau binecuvântarea ta undeva. Nu lasă durerea să te anuleze în slujire, caută să vezi ce vrea Isus de la tine chiar prin cei ce-ți sunt loiali, ca Ioan lui Isus atunci. Lecția slujirii predată aici de Hristos mă inspiră în a căuta oportunități noi de slujire chiar și atunci când cred că din pricina durerii, indiferent de forma ei, aș fi îndreptățit să nu slujesc. Te chimen în Numele Celui răstignit, mort și înviat a treia zi, în Numele Domnului Hristos cere ca spiritul slujirii să fie înflăcărat in tine, nu te lăsa răpus de durere, nu îți scuza neslujirea cu “nobilul” motiv numit DURERE, suferința poate fi subordonată Aceluia ce ne-a promis că în El și prin El vom fi mai mult decât biruitori. (Rom. 8:37)
E vremea slujirii mai mult ca oricând, vremea sfârșitul se apropie, pașii Domnului se aud – caută să descoperi cum Hristos te cheamă să slujești; poate fi pentru tine slujirea îmbrăcată frumos în forma dărniciei sau poate în cântarea, rugăciunea ta sau mărturia ta. Pune la dispoziția Domnului resursele ce Domnul ți le-a oferit cu atâta generozitate, nu îngropa talantul … folosește-l pentru Gloria Lui, folosul altora și sigur … binecuvântarea ta.
