SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm problemele relaționale cu care s-a confruntat Cain, să explicăm implicațiile acțiunilor lui Cain din perspectiva textelor din Evrei 11:4 și 1 Ioan 3:12 și să ne amintim de importanța pocăinței veritabile pentru păcatele proprii.
TEXTUL LECȚIEI: Geneza 4:1-15
VERSETUL DE AUR: Geneza 4:10
„Domnul i-a zis: Ce ai făcut? Ascultă: glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine!” – Geneza 4:10
CONTEXTUL LECȚIEI
În prima parte a cărții Geneza, Moise prezintă începutul istoriei omenirii. În cadrul acestei istorii generale, el își concentrează atenția asupra anumitor personaje sau națiuni principale. Pasajul de azi este legat de prima familie și începe imediat după cădere (Geneza 3). Este important să menționăm patru consecințe ale păcatului, care existau deja în acel moment. Două sunt menționate în Geneza 3:16: (1) femeia va avea parte de dureri la naștere și (2) dorința ei va fi legată de soțul ei și el va avea stăpânire asupra ei. Aceiași termeni, „dorință” și “stăpânire”, apar în Geneza 4:7 și sunt legați de relația lui Cain cu păcatul. O altă consecință, direct legată de pasajul de azi, este faptul că (3) Dumnezeu a blestemat pământul (Geneza 3:17). Din momentul căderii, oamenii vor lucra pământul cu trudă, ceea ce înseamnă că va fi nevoie să muncească din greu pentru a obține mâncarea necesară subzistenței. A patra consecință este faptul că (4) Dumnezeu i-a scos afară pe Adam și Eva din grădina Eden ca să nu mai aibă acces la pomul vieții (3:23-24), ceea ce înseamnă că nu vor mai trăi veșnic.
STRUCTURA LECȚIEI
- Rivalitatea dintre frați (Geneza 4:1-7)
- Fiii Evei (v. 1-2)
- Jertfele aduse de cei doi (v. 3-5a)
- Avertizarea lui Dumnezeu (v. 5b-7)
- Îndurarea divină (Geneza 4:8-15)
- Uciderea fratelui (v. 8)
- Consecințele (v. 9-12)
- Limitarea consecințelor (v. 13-15)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum putem identifica primele semne ale păcatului atunci când ne confruntăm cu o anumită suferință în viața noastră? Cum se schimbă situația când păcatul ne aparține (nu este vina altei persoane)?
- Cum putem să ne păstrăm sensibilitatea la vocea lui Dumnezeu? Care sunt câteva obstacole care ne împiedică să auzim în mod consecvent vocea lui Dumnezeu?
- Cum putem să ne împotrivim ispitelor diavolului atunci când ne confruntăm cu o situație în care suntem corectați sau disciplinați de Dumnezeu?
- Până la ce punct suntem „păzitorii fratelui nostru”? Cum ne ajută Fapte 18:5-6 și Iacov 5:20 să răspundem la această întrebare?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Cain nu reprezintă un caz izolat de beneficiar al îndurării lui Dumnezeu. De multe ori noi nu ne dăm seama că El poartă de grijă față de cei răi la fel ca și de cei nevinovați (Matei 5:45). Dumnezeu nu se bucură de moartea păcătosului, ci dorește ca acesta să se pocăiască și să trăiască (Ezechiel 18:23). Pe când eram încă dușmani ai lui Dumnezeu, Domnul Isus a murit pentru noi (Romani 5:10).
Este important să nu uităm că răzbunarea este a lui Dumnezeu și că suntem chemați să îi binecuvântăm pe cei care ne persecută – în acest fel biruim răul cu binele (Romani 12:14-21). Este nevoie de credință pentru a avea încredere în justiția lui Dumnezeu. Orarul Lui este de multe ori diferit de orarul nostru, în special când e vorba de a ne face dreptate într-o situație în care considerăm că am fost nedreptățiți.
Fie ca jertfele aduse de noi să fie ca și jertfa lui Abel – plăcute lui Dumnezeu. În același timp, fie ca noi să învățăm lecția lui Cain – să acceptăm mustrarea lui Dumnezeu și să căutăm imediat împăcarea cu El, prin pocăință și ascultare.