SCOPUL LECȚIEI: Să definim ce înseamnă credința; să explicăm sensul și semnificația versetului de aur; să ne aducem aminte că suntem străini și călători în această lume.
TEXTUL LECȚIEI: Evrei 11:1-8; 13-16
VERSETUL DE AUR: Evrei 11:1
„Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” – Evrei 11:1
CONTEXTUL LECȚIEI
Chiar dacă această epistolă nu ne spune în mod explicit cine este autorul, contextul general al acesteia precum și stilul literar ne furnizează indicii semnificative despre autor. Datorită nivelului funcțional ridicat al limbii grecești, putem deduce că autorul a avut un nivel înalt de educație. De asemenea, autorul era familiar cu cultura și filozofia greacă; argumentele și exemplele folosite sunt încadrate de multe ori în acest context cultural.
Evrei 11 este tratat ca un capitol de sine stătător în Scriptură, dar este important să înțelegem că autorul epistolei adresează în mod progresiv temele credinței și perseverenței în capitolele anterioare. Textul din Evrei 10:35-39 este rampa de lansare pentru discuția din capitolul 11.
STRUCTURA LECȚIEI
- Ce este credința (Evrei 11:1-3)
- Lucruri nădăjduite, nu văzute (v. 1-2)
- Lucruri create (v. 3)
- Exemple de credință (Evrei 11:4-8)
- Abel (v. 4)
- Enoh (v. 5-6)
- Noe (v. 7)
- Avraam (v. 8)
- Scopul credinței (Evrei 11:13-16)
- Promisiuni îndepărtate (v. 13)
- O patrie mai bună (v. 14-15)
- O cetate pregătită de Dumnezeu (v. 16)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum trebuie să se manifeste credința noastră în mod practic, în ziua de azi, pentru a avea aceeași mărturie bună de care s-au bucurat cei din vechime (Evrei 11:2)?
- Ce putem face ca moștenirea credinței noastre să rămână vie după moartea noastră?
- Cum împăcăm predicarea mesajului pozitiv al Evangheliei cu mesajul de condamnare a lumii? Ce exemple putem găsi în Biblie de personaje care au transmis un mesaj clar de condamnare a lumii, fără însă a vorbi cu ură?
- Pe cine putem să ne bazăm ca să ne aducem aminte reciproc că suntem „străini și călători” în această lume? Cum se aplică Ioan 3:16, 1 Petru 2:11-12 și 1 Ioan 2:15 în acest context?
APLICAȚII PRACTICE
De multe ori uităm cât de importantă este imitația în procesul de maturizare în umblarea creștină. Apostolul Pavel a scris: „Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos” (1 Corinteni 11:1). Fiecare creștin ar trebui să poată să spună același lucru, cu aceeași încredere ca și Pavel. O astfel de afirmație nu este deloc arogantă și lipsită de modestie; din contră, este o dovadă de maturitate. (Petru vorbește, de asemenea, de faptul de a fi exemple demne de urmat – vezi 1 Petru 5:3). Putem noi spune același lucru, cu același nivel de încredere?
Cu toții suntem chemați să trăim în așa fel încât numele noastre să poată fi incluse pe lista celor „neprihăniți care vor trăi prin credință” (Evrei 10:38). Impactul și contribuția noastră la înaintarea Împărăției lui Dumnezeu nu sunt limitate doar la activitățile pe care le facem în cursul limitat al vieților noastre. O adevărată umblare prin credință va lăsa în urmă o moștenire de credință, care continuă și după trecerea din lumea fizică.