În slujba adevărului – 1 Timotei 3:14-16
Școala duminicală – 7/31/2016
Versetul de aur: 1 Timotei 3:15
În studiul de astăzi am ajuns la textul de bază din 1 Timotei, versetele care ne dau cheia pentru întreaga epistolă: „Îţi scriu aceste lucruri ca să ştii cum să te porţi în casa lui Dumnezeu.“ Aceste cuvinte sunt în primul rând pentru conducătorul bisericii – cum trebuie să se poarte, cum trebuie să vadă el toată lucrarea, care sunt lucrurile cele mai importante, cum să-i ajute pe cei care alcătuiesc biserica, cum să se raporteze unii la alţii. În acelaşi timp, însă, această epistolă este de folos pentru oricine este parte din biserică, îi ajută pe toți să vadă că o biserică nu se organizează şi nu-și desfăşoară viaţa, lucrarea, după cum ar vrea unul şi altul, ci după cum arată Cuvântul lui Dumnezeu.
Când sunt mai mulţi oameni într-un loc, este nevoie de clarificarea relaţiilor dintre ei – cine ce face, cine cum face şi de ce face cineva lucrurile pe care le face. Fiecare casă, fiecare familie are regulile ei. De asemenea, cei care se cunosc mai bine ajung să cunoască regulile casei celuilalt – la unii te descalţi, la alţii nu, la unii ştii unde e cana cu care să bei apă, la alţii încă nu ştii. Și casa lui Dumnezeu are regulile ei, însă nu le faci tu, nu le fac eu, ci le face Dumnezeu – iar noi trebuie să știm să ne purtăm după regulile casei, reguli pe care ni le dă Stăpânul casei.
Stăpânul casei este descris într-un mod deosebit – „Dumnezeul cel viu“. Într-un mod indirect, apostolul Pavel loveşte astfel în toţi dumnezeii păgânilor de la Efes – dumnezei de piatră şi de lemn, dumnezei despre care, în altă parte, Scripturile ne învaţă că nu au nici gură, nici nu vorbesc, nici nu aud, nici nu văd. Dumnezeul despre care vorbește apostolul Pavel este „Dumnezeul cel viu“ – El iubeşte, El trăieşte, El stăpâneşte, El ridică, El iartă, El mântuieşte.
În continuare, apostolul Pavel vorbește despre slujirea cea mai importantă din viața bisericii, misiunea ei – biserica este „stâlpul și temelia adevărului“. Acesta este un lucru neașteptat și are o greutate deosebit de mare. Dumnezeu a încredinţat comunității celor pe care i-a mântuit această misiune deosebit de importantă, cu grad mare de risc – misiunea de a ţine sus adevărul lui Dumnezeu. Biserica, prin îndeplinirea acestei misiuni, contribuie la extinderea Împărăţiei lui Dumnezeu. Sunt două moduri în care această răspundere atât de mare se duce la îndeplinire – prin felul în care înţelegi şi îi înveţi pe alţii adevărul și prin felul în care trăieşti. De modul cum îmi îndeplinesc eu această responsabilitate depinde modul în care cei din jurul meu văd adevărul. Această sarcină este pusă pe fiecare dintre noi – pe umerii bisericii. Fiecare suntem în slujba adevărului, fiecare suntem în această slujbă, în această lucrare, fiecare avem această responsabilitate. Și asupra fiecăruia dintre noi vine o presiune extraordinar de mare de a distorsiona adevărul. Dumnezeu a spus într-un anumit fel, iar ispita şi presiunea este să spui puţin altfel, să elimini riscurile, să fii pe placul lui cutare şi al lui cutare – și așa mai departe, astfel încât ajungem să nu mai fim nici stâlpi, nici temelie. Noi putem deveni o mlaştină în care adevărul se scufundă, nu mai suntem o temelie tare pe care adevărul să poată sta.
Apostolul Pavel a lucrat cu Timotei ani de zile, astfel că atunci când Timotei a citit cuvintele acestea, „biserica este stâlpul şi temelia adevărului“, el a ştiut tot ce crede şi propovăduieşte Pavel despre adevăr. Așadar, în continuarea acestui studiu vor fi prezentate în mod succint lucrurile pe care le spune apostolul Pavel, în epistolele sale, cu privire la adevăr. Pentru că noi avem scrisorile lui Pavel, şi noi putem reuşi să înţelegem destul de mult – poate nu atât de mult ca Timotei, dar în bună parte – ce a vrut să spună Pavel despre misiunea bisericii. În epistolele sale, apostolul Pavel ne învaţă că adevărul poate fi găsit în trei locuri. Mai întâi adevărul lui Dumnezeu se vede în tot ce a creat El, se vede în faptele Lui măreţe. Aceasta este învăţătura din Romani 1. Despre acest adevăr apostolul Pavel spune că oamenii îl înlocuiesc şi-l schimbă cu o minciună, îl înăduşă în nelegiuirile lor. Dumnezeu se arată, dar omul nu ia seama, nu-i mulţumeşte şi nu i se închină. Cel de al doilea loc în care găsim adevărul, potrivit cu Romani 2, este Cuvântul lui Dumnezeu – „în Lege ai dreptarul cunoștinței depline și al adevărului“ (Romani 2:20). Al treilea loc unde se vede adevărul este Domnul Isus. Cunoscând astfel adevărul, și trăindu-l, misiunea noastră ca biserică este să-l așezăm pe o temelie trainică, să-l susținem. Ca biserică, noi toţi trebuie să fim o astfel de temelie, un astfel de stâlp – o temelie care nu se crapă, care nu se scufundă, o temelie puternică. Viaţa fiecăruia dintre noi, indiferent de încercare, trebuie să fie un loc trainic, puternic, al adevărului. Acesta este primul lucru cu privire la adevăr, din epistolele apostolului Pavel. „Cunoștința adevărului“ este legată de experimentarea mântuirii – „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului“ (1 Timotei 2:3-4). Dumnezeu dorește ca toţi oamenii să vină şi să vadă realitatea, să se vadă pe ei înşişi, să-l vadă pe Dumnezeu potrivit cu adevărul, nu potrivit cu minciuna, să vadă lucrurile aşa cum sunt, să nu spună răului bine și binelui rău, să vadă lucrurile, să vadă oamenii, să se vadă pe sine așa cum le vede Dumnezeu pe toate acestea, în adevăr. În Efeseni 4:24 (acest text are aceiași destinatari ca și 1 Timotei), apostolul Pavel scrie: „să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi o sfinţenie pe care o dă adevărul“. Acesta este adevărul și aceasta este lucrarea pe care el o face.
Apostolul Pavel spune despre sine că a fost aşezat, desemnat, trimis să înveţe neamurile credinţa şi adevărul (1 Timotei 2:7). Așadar, ela venit să spună tuturor despre adevărul lui Dumnezeu, care poate fi găsit în tot ce a făcut El, în Scripturile Lui şi, în mod suprem, în Fiul Lui. Pe cei care sunt credincioşi Pavel îi descrie astfel: „cei care cred și cunosc adevărul“ (1 Timotei 4:3, ultima parte). Aceștia suntem noi și aceasta este misiunea noastră – să credem și să cunoaștem adevărul, și astfel să fim o mărturie a adevărului lui Dumnezeu, oameni care artă întregii lumi puterea transformatoare a adevărului lui Dumnezeu. Ca slujitori ai adevărului, responsabilitatea este uriașă. Apostolul Pavel îi spune lui Timotei (de data aceasta în 2 Timotei 2:15) următoarele: „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.“ Ca lucrători, trebuie să fim verificați, testați, încercați. Nu trebuie să fie în viața și în învățătura noastră lucruri de care să ne fie rușine. De asemenea, trebuie să fim capabili să prezentăm și să explicăm corect cuvântul adevărului. Cât de bine susţinem, cât de bine apărăm proclamăm, cât de bine răspândim, cât de bine explicăm adevărul Lui? În 2 Corinteni 4:2 apostolul Pavel vorbeşte despre slujirea lui și a echipei lui de lucru, și putem învăța de acolo mai multe despre cum să slujim adevărul – „Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.“ Orice creştin doreşte ca mesajul lui să fie primit de alţii, însă ispita este de a vorbi într-un mod acceptabil. Trebuie să facem diferența între „accesibil“ și „acceptabil“. De multe ori oamenii nu vor fi deschiși să primească mesajul nostru, pentru că îi mustră, îi condamnă, dar este răspunderea noastră să menținem lucrurile limpezi, clare – adevărate. Însă tocmai pentru că adevărul uneori doare, apostolul Pavel îl aduce împreună cu dragostea: noi trebuie să fim „credincioși adevărului, în dragoste“. Aceasta înseamnă două lucruri – pe de o parte, a spune cuiva adevărul este un semn al dragostei: este spre binele oamenilor să cunoască adevărul (de asemenea, Efeseni 4: 25 – „fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul“). Pe de altă parte, credincioșia față de adevăr nu înseamnă o abdicare de la dragoste, de la a fi buni și iubitori cu oamenii. 1 Corinteni 13:6 spune că dragostea „nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr“. Și acest text vine şi leagă – într-un fel în care oamenii adesea nu vor să lege – dragostea și adevărul. Adevărata dragoste se bucură atunci când i se spune adevărul.
Apostolul Pavel vorbește și despre cei ce resping adevărul. Două din locurile unde face aceasta sunt 2 Tesaloniceni 2:9-12, unde el atrage atenția că respingerea adevărului împiedică mântuirea și duce la rătăcire („n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți; din această pricină Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți“), și Romani 2:7-8, unde, de asemenea, spune că asupra acelora care resping adevărul vine mânia lui Dumnezeu („va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire“).
Imediat după ce descrie slujirea bisericii ca fiind o slujire care susține adevărul, apostolul Pavel vorbește despre „taina evlaviei“ – taina adevăratei relaţii cu Dumnezeu. Care este aceasta? Este Unul singur – „Cel care a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, afost proclamat printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă“ (1 Timotei 3:16). Acesta este Cristos – El este taina, secretul acestei întregi lucrări. În El avem într-un mod deplin tot adevărul lui Dumnezeu.
Aceasta este misiunea pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o – biserica este „stâlpul și temelia adevărului“. De multe ori când mă uit sau răsfoiesc, sau citesc, sau studiez Scriptura, îmi spun: cât de mare încredere a avut şi are Dumnezeu în mine, în noi, să ne pună în mână o colecţie de cărţi ca aceasta! Biblia – atât de complexă – aşteaptă de la noi să citim, să înțelegem, să explicâm. Cuprinde narațiune, poezie, profeție, scrisori. Cuprinde lucruri care s-au întâmplat pe vremea lui Moise, lucruri care s-au întâmplat vremea lui David, pe vremea lui Ieremia, pe vremea lui Ioan Botezătorul, pe vremea apostolului Ioan. Adevărul spus în atâtea feluri și în atâtea vremuri trebuie să fie proclamat în așa fel încât să fie în
eles astăzi. Cât de mare încredere are Dumnezeu în mine şi în tine? Este o chemare înaltă, iar Mântuitorul spune că aceluia căruia „i s-a dat mult,i se cere mult“. Tuturor ni s-a dat atât de mult – și se așteaptă din partea noastră mult. La aceasta ne-a chemat El ca şi biserică a Dumnezeului cel viu – să cerem ajutor de la Dumnezeu ca noi toţi să ne îndeplinim cât mai bine răspunderea aceasta.